Ion Băieşu despre religie

Nela: Eu nu sunt mistică, nu mi-am făcut în viaţa mea o cruce, nu cred m Dumnezeu şi în lumea cealaltă, dar fenomenul religios mă interesează şi mă impresionează.
Preotul: După părerea mea intimă, dragă domnişoară, religia e o poezie.
Nela: Interesant. Asta n-am mai auzit.
Preotul: Da, religia e una dintre cele mai sublime poezii pe care le-a cunoscut umanitatea. Poezia Necunoscutului, a Incertitudinii, a Speranţei.

replici celebre de Ion Băieşu, după filmul: Balanţa (1992)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Religia a îndemnat oamenii să-şi iubească aproapele. Asta nu e puţin dacă ne gîndim cît de puţin contează viaţa unui om în ochii celor care nu cred în Dumnezeu.

Ion Băieşu în romanul Balanţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frica de Dumnezeu şi de pedepsele lui îi poate opri pe mulţi să facă rău. [...] Da, religia e una dintre cele mai sublime poezii pe care le-a cunoscut umanitatea.

Ion Băieşu în romanul Balanţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândiţi-vă ce fantastic îşi imaginează religia lumea cealaltă: paradisul în care totul este uşor, suav şi plăcut mirositor, unde liniştea şi calmul sunt desăvârşite şi definitive; infernul unde totul e întunecat şi sufocant, fiinţele sunt desfigurate de suferinţăşi lipsă de speranţă.

Ion Băieşu în romanul Balanţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu ştiu un lucru: de ploaie prea multă sau de secetă, nu e război. Dumnezeu nu dă două nenorociri deodată. Aşa cum nu-ţi dă două boli deodată. Azi te doare aici, îţi trece – şiabia mâine te doare în altă parte.

Ion Băieşu în romanul Balanţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părinte, urlă primarul, dacă nu ne ţii ceva, să fiu al dracului dacă nu-ţi închid biserica! Declar molimă şi epidemie locală, îţi închid biserica şi te las şomer, te trimit la muncile agricole! Preotul bău încă un pahar de vin până la fund, apoi pe-al doilea şi se îmbată şi el.
— Ce să cânt, comandante? Întrebă, ridicâdu-se şi luând o poziţie corespunzătoare, de solist aflat pe scenă, în faţa publicului, cu pieptul bombat.
— Repertoriul dinainte stabilit, comandă primarul, începe cu o "Magdalenă". Îţi dau prima strofă: "Magdaleno, de ce minţi, Că albina n-are dinţi. N-are dinţi, n-are măsele, Ca să te muşte cu ele. Cât am fost eu militar Te-ai servit particular La, la, la, la, la,...
— Să închidem mai întâi ferestrele, propuse preotul, că mă aud enoriaşii.
Primarul se ridică brusc, răsturnând scaunul şi vărsând un pahar cu vin.
— Îi bag în paştele mă-sii de enoriaşi! Îi arestez pe toţi! După care se repezi la fereastră şi urlă, ieşit din minţi:
— Mă, enoriaşilor! Tu-vă pastele şi evanghelia mamelor şi taţilor voştri! La muncă, ortodocşilor!

Ion Băieşu în romanul Balanţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul a devenit atât de deştept încât Dumnezeu se va speria o zi de el şi va săvârşi un gest groaznic, aşa cum scrie la Carte: "Soarele se va preface în întuneric şi luna în sânge, înainte ca să vină ziua Domnului."

Ion Băieşu în romanul Balanţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul, doamnă, a ajuns să le ştie aproape pe toate, el nu mai are respect faţă de secrete şi mistere, a răscolit toată natura, apele, pământul, aerul, vrea să devină propriul lui Dumnezeu şi asta îl va pierde, îl va pierde...

Ion Băieşu în romanul Balanţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minunile de sus sunt cucerirea Cosmosului de către om. Dumnezeu i-a dat omului ideea şi îndrăzneala de a urca în cer încă de viu, de parcă i-ar fi spus: "Vino cât mai aproape de mine, cât mai aproape, ca să mă cunoşti mai bine şi să te convingi că exist." Probabil aţi auzit că unii dintre cosmonauţii americani au declarat, la înapoierea pe pământ, că au trăit de multe ori sentimentul că îl simt pe Dumnezeu în apropierea lor şi că, de câte ori dormeau, îl visau.

Ion Băieşu în romanul Balanţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!