Câte vieți date întâmplării de zestre
câte vieți date întâmplării de zestre
câte clipe de gheață câte șoapte
câte biciclete câte ferestre
câte morți așteptându-și rândul
câte vrăbii urbane câte mierle campestre
câte cuie roșii zi și noapte
găuresc pământul...
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un războinic doarme pe deal...
Un războinic doarme pe deal
îngropat cu cal cu tot.
Sub cerul pal,
sub stelele coapte,
năvălitorii se vor opri o noapte
și-și vor opri ura.
Animalele lor au să pască prin iarba pân′ la bot.
Pe urmă streinii au să-și urmeze, mări!
drumul,
genunea sau aventura.
Câinii pustiului amușină fumul.
Câinii pustiului sau ai pierzării.
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un pahar sau o fată
Ziua era noapte
Ca la orice sfârșit de scenariu
A duce un pahar sau o fată la gură
De acum încolo nimeni
nu va mai salva pe nimeni
În carnea apei spălăcit albastră
munților li se chirciseră genunchii
Debarc limbaj osândit
azvârlind cu o cupă din mână în mână
azvârlind cu lovituri provizorii
din voci în voci de călători
Copii ce plâng în turn.
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un domn străin ca păsările
În colivia galbenă-o maimuță
mai clănțăne glumeț dintr-o idee,
iar pomi rotunzi cu stelele se-asmuță
din cerul nopții plin de orhidee.
"N-ați fost de-aici" îmi spun dintre perdele
inelele-nserărilor ciudate.
Și-un domn străin la poarta casei mele,
din când în când ca păsările bate.
Și-un duh lunatic bântuite din umbră
vacanța ruginitelor orații.
Sub lespedea pe vis crescută sumbră,
mi-ascult atunci cum intră conjurații.
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trib XI
Ne dușmăneam, când nu-ncepuse-adâncul
bătut să fie cu nămeți de drugă.
Să calce-abia-ndrăznind, scălda-adâncul
de după cruci, minciuna... Și pe fugă.
Darmite-acum, sub umbrele ori botul
singurătății mari vâslind pe-afară?
Când încă hanța care-mbracă totul
putea să cadă, a putut să piară;
când încă mai puteam chirnogi pe steaguri
măcar din mers, măcar din șiretlicuri,
că-i dăm simțiri cârpele-n vileaguri,
ne-am gâlcevit în viață pe nimicuri...
Pe cine, bleg, mai mult să-l preocupe,
ce-a vrut să-nsemne-ntoarcerea din noapte,
de-aici încolo? Răsturnate-n lupe,
veninuri noi dau vremurilor lapte.
Vorbesc doar unii... Bulgării ascultă...
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ion Caraion despre noapte, adresa este: