Stranii doruri
stranii doruri dorm în suflet
ca-ntr-o urnă funerară,
și le țin așa pitite
până pe la primăvară.
atunci dorurile mele,
cer veșmânt spre alte zări
și le dau drumul să zboare
pe tăcutele cărări.
ca și paseri călătoare
ele zboară spre apus,
printre razele de soare
unde mândra mi s-a dus.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (24 septembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu erai frumoasă foarte
tu erai frumoasă foarte,
numai doruri, numai șoapte,
eu eram bolnav de moarte,
de tine nu aveam parte
și mi te zaream departe
ca o necitită carte,
ca amfora fără toarte
și ca-ntregul fără parte.
cine-a zis că ne desparte?
și cine ne pune parte?
suflet dureros de dulce
cu zăbrelele năluce,
nimeni nu ne mai desparte
decât moartea dupa moarte.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (20 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fântâna mea
fântâna mea e adâncă
dulce și rece-i izvorul
a fost săpată în stâncă
cu sufletul și cu dorul.
fântâna e plină de stele
în ea se leagănă luna
noaptea-i păzită de iele
și cerul îi țese cununa.
lacrimi de rouă amare
picură întruna în ea
câteodată și carul mare
cade în apă stea după stea.
înecată pe veci în lumină
plutea pe valuri de vis
chipul iubitei, divină,
printre stele și paradis.
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (31 martie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne amintim
ne amintim până la urmă
atunci când viața ni se curmă
și stă închisă în morminte,
de toate-aducerile-aminte.
ne amintim de tot ce-a fost,
povești închise într-o carte,
file rămase fără rost
de care nu mai avem parte.
ne amintim și de lumină
și de noroaie și de tină
și din argila modelată
voi face chipul tău de fată.
și vom cânta încet-încet
duiosul nostru menuet,
vom sta ca domnii împreună
sub clarul cerului cu lună.
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (23 septembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai rămâi
ni-i viața noastră
o frunză-n vânt
rătăcită
între cer și pământ,
nu știu vântul
încotr-o o poartă
și nici dacă frunza
e vie sau moartă.
trecem adesea,
prin iernile grele,
cu doruri nebune,
cu gânduri rebele,
și sufletul mângâie
crengile ninse,
prin stoluri de nori,
prin stelele stinse.
ne schimbă adesea
fericirea-n osândă,
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (27 decembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă trezesc dimineața
mă trezesc dimineața cu eminescu lângă mine,
îmi cântă doina și mai am un singur dor,
privesc pe fereastră spre deliciile răsăritului de soare,
văd țara în ochii lui luciferici
care se hrănește cu speranțe,
privesc pe pernă,
a rămas un fir de păr de aur,
femeia s-a dus în închipuirea mea,
nu vreau să-i ating absența
pentru a o sfinți cu o simplă mângâiere,
poate e veronica, te caută, eminescule,
sau o diană care a fugit de lânga mine,
tu, femeie năucă,
nu vei simti niciodată imensa greutate a iubirii
care a uzurpat noaptea și stelele ei,
cine te-a furat de lânga mine
și în ce ținuturi de taina te-ai ascuns?
am rămas eu cu mine într-o absență sură
răspândită printre lucruri.
a plecat și eminescu în călătoria lui
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (13 octombrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă
cine-i demn de fericire,
să ia plânsul frunzei verzi,
să-l transforme în iubire,
prin pădure, prin livezi.
dintr-o lacrimă sărată,
pernă facă-si trupul meu,
ca să doarmă-n veșnicie,
străjuit de dumnezeu.
timpul nu mai are febră,
nu mai arde, nu mai rece,
în clepsidra lui nebună,
timpul toarce, timpul trece.
ca un copilaș suav
te- așezi pe umărul meu,
și din lacrima-ți abjectă,
îmi hrănesc propriul zeu.
crește iarba, crește valul,
zboară pasărea-n zenit,
cântă timpul cu cavalul,
[...] Citește tot
rugăciune de Ion Ionescu-Bucovu (26 iunie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veselie de primăvară
ascultați cum cântă pădurile
și cum se joacă prin ele vântul,
ascultați râurile pe toate gurile,
ascultați păsărilor cântul.
s-au sculat toți codrii bătrâni,
îi bucură căldura și soarele,
ascultați doinele la români,
ascultați cum susură izvoarele.
priviți și prindeți în palmă,
soarele, raza lui dulce și viața,
lumina de ploaie, limpede, calmă,
când cade peste noi dimineața.
jucați-vă noaptea cu stelele,
jucați-vă cu iubita de-a dorul,
intrați în hora-mare cu ielele,
că suntem pe pământ călătorul.
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (10 martie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ție
Torc cuvintele din caer
Între ochii mei și-ai tăi,
Imi opresc privirea-n aer,
Ochii mei sunt doi călăi.
Vorbele îți sparg timpane
Cu stridența lor banală,
Ce mânuțe diafane
Și ce corp ai, domnișoară.
Eu mi te-am clădit din vise
Și din stele ce te-au nins,
Din legendele închise
Care noaptea m-au învins.
Zice dorul du-te, du-te,
Pune-i pe deget inele,
Flori de platină, bătute,
Să lucească printre stele.
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (2 ianuarie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la dor, dar cu o relevanță mică.
Pădurea
unde-i pădurea din copilărie
când îi tăiam colnicul cu piciorul,
palatul meu cu bolți de stele,
de tine iar m-apucă dorul...
pădurea mea pletoasă, colț de rai,
în tine vedeam doar povești de vise,
of, doamne, ce frumoasă mai erai,
când mă primeai cu porțile deschise.
acum e toamnă, te-amăgește vremea,
a aurit tot cerul peste tine,
rămâi golașă, tristă și brumată
și nu te mai gândești deloc la mine.
eram copil și tu codru bătrân
când amâdoi priveam duioși la lună
și mă purtai ferice la-l tău sân,
fiindu-mi și tată, dar și mumă bună.
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (20 septembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bat la ușa ta
Bat la ușa ta, iubito,
Ca un trubadur zăltat
Și-ți găsesc ivorul pus
Și amorul spânzurat.
Zveltă ca o căprioară
Vii spre mine și mă minți
Și nu știu a câta oară
Tu mă scoți mereu din minți.
Bat la ușa ta, nebuno,
Ca un hoț de drumul-mare
Ușa-ți este încuiată
Nu știu ce ți se năzare.
Te aștept să te desprinzi
Din miresme și dileme
Ușa ca să mi-o deschizi,
Dorul tău ca să mă cheme.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (20 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pașii tăi
din glezna ta răsare codrul,
din ochii tăi nemărginitul,
din sânii tăi răsare dorul,
din inimă răsare mitul.
pasul tău e printre ierburi
un șarpesc dor legănat,
pasul tău de domnișoară,
ce se lasă greu vânat.
trupul tău de argint viu
pare-o aură cerească,
l-aș fura pe-un bidiviu
în caleașcă împăratească.
din văzduh îți fur privirea,
ochii cu lumina lor
și cu ei nemărginirea
și-aș fugi cu tine-n zbor...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (18 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce te doare
ce te doare, ce te doare,
domnișoară, visătoare,
că ai vise tot mai rare
cu răpiri imaginare
și iubiri amăgitoare?
că trec anii tot mai repezi
și tu farmecul ți-l lepezi
și-ți dă albul pe la tâmple
și sufletul ți se umple
de doruri neîmplinite
și de somnuri nedormite,
de vise-ntoarse pe dos
de-ai rămas carne pe os.
bată-ți, fată, vânturile
ca să-ti zboare gândurile,
în siberii și sahare
unde viața loc nu are,
să rămâi ca o nalucă,
să-ți piară pofta de ducă.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecările, plecările...
plecările, plecările,
spre toate depărtările,
lăsând pustii și gările
cu toate așteptările,
spre marginile gândului,
la marginea pământului...
odată cu plecările
îmi zboară-n veci și dorurile
și nevisate visurile
spre negrele abisurile,
dorurile care nu adorm
și nu mă lasă-n veci să dorm,
dorurile, patimi adânci,
aș vrea să le târăsc pe brânci
și peste munți și peste stânci...
aș vrea s-o iau așa năuc
și nu știu încotro s-apuc...
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (23 septembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minte-mă!
minte-mă,
dar minte-mă frumos,
spune-mi că din piatra secundei
ai făcut fluier de os
și mai spune-mi
că pentru tine am murit
și trupul meu
trece neliniștit prin gândul tău,
sau vine spre tine ca o fantomă,
ca o Cartagină-n flăcări sau ca o învinsă Romă.
când plopii-și zdrențuiau frunzele,
foșnetul, durerea,
tu îți pierdusei printr iluzii
sufletul și toată averea
și-ai rătăcit
prin trecutul meu
ca o felină prin junglă,
nu știai că dorul de mine
o să te-ajungă.
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (21 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe unde treceam odată
pe unde treceam odată
face corbul roată-roată,
cade timpul în târziu
și locurile -n pustiu.
pe unde treceam odată
pe la mândra pe la poartă
nu mai am nicio cărare
căci a crescut iarba-mare.
pe sub umbra de la tei
au crescut spini și ghizdei,
de când așteptam să vie
mândra mea pe la chindie.
timpurile s-au turcit,
au trecut, s-au risipit,
valurile, vânturile,
pustiind pământurile.
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (26 iunie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne jucăm de-a viață
Ne jucăm de-a viața-ntruna
Si ne făurim doar vise,
Dar cărarea noastră-i una
Restul toate sunt închise.
Doruri dulci cântate-n stanțe,
Vise pline de-nțelesuri,
Ne-amăgesc, ne dau speranțe,
Și le punem în eresuri.
Ne jucăm de-a viața-ntruna,
Și nu știm ce e cu noi,
De-a iubirea și de-a ura,
Înotând prin vânt și ploi.
Asteptăm timpuri mai bune,
Tot sperând și tot sperând,
Doar seranța nu ne moare
Și murim cu ea în gând.
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (26 iunie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorm în ochiuri de izvoare
dorm în ochiuri de izvoare
cu lună și stele,
toate dorurile mele:
umbre călătoare.
dorule, unde ai plecat
ce poteci mai sui,
te-ai pierdut pe carărui,
unde să te cat?
dat-au buzna teii-n floare
și tu nicăieri
vin și trec la primăveri,
umbră călătoare.
am pierdut doi ochi albaștri,
iartă-mă, părinte,
când de ei mi-aduc aminte,
mă-nchin la toți aștrii.
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (16 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânt în eter
vânt în eter tu mă seci,
prin surpatele gânduri,
prin iernile reci
tu te guduri
și pleci.
mă lași rece ca mare-n furtună
petrecându-ți sufletu-n mine
c-o poftă nebună.
ai trimis peste mine
numai jivine,
corabia în derivă deacum
se va zbuciuma zadarnic,
zeul furtunii pe drum
e mult mai harnic.
se rostogolește în spațiu
mireasma visului
plin de nesațiu,
se depărtează
de ochiul cuprinsului
și de amiază.
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (2 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea
unde-i pădurea din copilărie
când îi tăiam colnicul cu piciorul,
palatul meu cu bolți de stele,
de tine iar m-apucă dorul...
pădurea mea pletoasă, colț de rai,
în tine vedeam doar povești de vise,
of, doamne, ce frumoasă mai erai,
când mă primeai cu porțile deschise.
acum e toamnă, te-amăgește vremea,
a aurit tot cerul peste tine,
rămâi golașă, tristă și brumată
și nu te mai gândești deloc la mine.
eram copil și tu codru bătrân
când amâdoi priveam duioși la lună
și mă purtai ferice la-l tău sân,
fiindu-mi nu numai tată, dar și mumă.
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (20 septembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Ion Ionescu-Bucovu despre dor, adresa este:
