Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Ion Ionescu-Bucovu despre lumină

Femei

zeițe, trupuri de aur,
voi aprindeți sideful și lumina,
strălucind a lebede
când luna se scaldă calmă-n mare,
ramuri de apă și dor
trecând prin nopțile mele.
insomnaticile mele nopți
se prefac în flacără,
cerul în tremurare,
plin de fluturi și muzici,
cu voi topazul
e vis.

poezie de
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 10 octombrie 2017.
Distribuie

Veselie de primăvară

ascultați cum cântă pădurile
și cum se joacă prin ele vântul,
ascultați râurile pe toate gurile,
ascultați păsărilor cântul.

s-au sculat toți codrii bătrâni,
îi bucură căldura și soarele,
ascultați doinele la români,
ascultați cum susură izvoarele.

priviți și prindeți în palmă,
soarele, raza lui dulce și viața,
lumina de ploaie, limpede, calmă,
când cade peste noi dimineața.

jucați-vă noaptea cu stelele,
jucați-vă cu iubita de-a dorul,
intrați în hora-mare cu ielele,
că suntem pe pământ călătorul.

[...] Citește tot

poezie de (10 martie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Elogiu luminii

îngenunchez în fața ta,
lumină,
tu dai contur lucrurilor,
fără tine
viața
ar fi
o lungă și interminabilă
noapte.
tu ești fericirea
ochiului,
cu tine
zborul devine
vis.
tu gonești întunericul
din suflete
și urci spre etern
tot ce are mai înălțător
viața.

poezie de (6 ianuarie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rugă

cine-i demn de fericire,
să ia plânsul frunzei verzi,
să-l transforme în iubire,
prin pădure, prin livezi.
dintr-o lacrimă sărată,
pernă facă-si trupul meu,
ca să doarmă-n veșnicie,
străjuit de dumnezeu.
timpul nu mai are febră,
nu mai arde, nu mai rece,
în clepsidra lui nebună,
timpul toarce, timpul trece.
ca un copilaș suav
te- așezi pe umărul meu,
și din lacrima-ți abjectă,
îmi hrănesc propriul zeu.

crește iarba, crește valul,
zboară pasărea-n zenit,
cântă timpul cu cavalul,

[...] Citește tot

rugăciune de (26 iunie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 10 decembrie 2018.
Distribuie

Sonet

apusul se topește parcă-n sânge,
iar seara răspândește mirosuri de parfum,
țipenie de om nu e pe drum,
singurătatea serii parcă plânge.

bizare amintiri pierdute în trecut,
un vis de tinerețe pe-o strună de vioară,
trezind ecouri dragi de-odinioară:
prieteni dragi ce-s îngropați în lut.

cu gesturi elegante și domoale
vin către mine așa în gând,
și îmi sărută sufletul, plângând.

pe cer lumina lunii se destramă,
eu rătăcesc pe vraja lui april
și sunt așa de singur și umil...

sonet de (2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pașii tăi

din glezna ta răsare codrul,
din ochii tăi nemărginitul,
din sânii tăi răsare dorul,
din inimă răsare mitul.

pasul tău e printre ierburi
un șarpesc dor legănat,
pasul tău de domnișoară,
ce se lasă greu vânat.

trupul tău de argint viu
pare-o aură cerească,
l-aș fura pe-un bidiviu
în caleașcă împăratească.

din văzduh îți fur privirea,
ochii cu lumina lor
și cu ei nemărginirea
și-aș fugi cu tine-n zbor...

poezie de (18 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fântâna mea

fântâna mea e adâncă
dulce și rece-i izvorul
a fost săpată în stâncă
cu sufletul și cu dorul.

fântâna e plină de stele
în ea se leagănă luna
noaptea-i păzită de iele
și cerul îi țese cununa.

lacrimi de rouă amare
picură întruna în ea
câteodată și carul mare
cade în apă stea după stea.

înecată pe veci în lumină
plutea pe valuri de vis
chipul iubitei, divină,
printre stele și paradis.

[...] Citește tot

poezie de (31 martie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ochii ei

ochii ei
sorb tot albastrul din cer,
bat lumina
cu pupilele,
etalând
în franjuri halouri,
cabrate
pe irișii excitați.

există
o veselie nebună
între sunete și culori
și-o dragoste
care acoperă cerul
cu ambiguitatea tăcerilor.

ochii ei
rup ziua în două,
ca pe o ambră dulce
și dau foc corăbiilor

[...] Citește tot

poezie de (2010)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Artă poetică

din sunet și culoare,
din cuvinte,
turnul versului se-nalță
ca o coloană dorică
izvorând din mări
insule-gânduri
ce-adună cânturi
peste uitări.

m-am făcut nai
și pasăre m-am făcut
ca-n zbor
să-mi schimb brațele de lut
cu aripile veșniciei
și visele, vrerile, durerile
să-mi fie curate poverile.

chiar dacă norii tiviți de apus
zboară cu mine pe sus,
lumina mi-a botezat câmpia,

[...] Citește tot

poezie de (2 iunie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pastel de seară

pădurea arde-n toamnă cu vâlvătăi de foc
galben în zarea toată cât duc ochii,
e țara noastră cea făr' de noroc,
țara lui Lerui-Ler și-a sfintei Dochii.

în depărtări se-aud tălăngi cum suie,
cum trec pe carărui puhoi de oi
cum toamna a bătut natura-n cuie,
lăsând copacii întristați și goi.

amurgul se-odihnește pe poiană,
e-o liniște de început de lume,
se-aude-n depărtări o havaiană
și câțiva nori s-au spânzurat pe culme.

lumina dup-amiezii dă-n amurg
și lunca toată s-a brodat cu aur,
pâraie repezi șerpuind cum curg
și-o broască cântă veselă pe-un plaur.

poezie de (7 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pastel de seară

pădurea arde-n toamnă cu vâlvătăi de foc
galben în zarea toată cât duc ochii,
e țara noastră cea făr' de noroc,
țara lui Lerui-Ler și-a sfintei Dochii.

în depărtări se-aud tălăngi cum suie,
cum trec pe carărui puhoi de oi
cum toamna a bătut natura-n cuie,
lăsând copacii întristați și goi.

amurgul se-odihnește pe poiană,
e-o liniște de început de lume,
se-aude-n depărtări o havaiană
și câțiva nori s-au spânzurat pe culme.

lumina dup-amiezii dă-n amurg
și lunca toată s-a brodat cu aur,
pâraie repezi șerpuind cum curg
și-o broască cântă veselă pe-un plaur.

poezie de (7 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Albatrosul rănit

aș vrea să zbor dar nu mai pot,
mi s-a frânt aripa în două,
aș da pe ea avutul tot,
de mai mi-ar crește alta nouă.

pribeag pe un catarg străin,
privesc azurul cum s-a-nchis
și cum din zborul meu senin
n-a mai rămas decât un vis.

dau iar să zbor, dar e-n zadar,
mă doare aripa cea ruptă,
zăresc în depărtări un far,
cu o lumina ne-ntreruptă.

odată când puteam să zbor,
eram aici un paznic bun,
mă luau matrozii toți la zor,
făcându-ma că sunt nebun.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ne amintim

ne amintim până la urmă
atunci când viața ni se curmă
și stă închisă în morminte,
de toate-aducerile-aminte.

ne amintim de tot ce-a fost,
povești închise într-o carte,
file rămase fără rost
de care nu mai avem parte.

ne amintim și de lumină
și de noroaie și de tină
și din argila modelată
voi face chipul tău de fată.

și vom cânta încet-încet
duiosul nostru menuet,
vom sta ca domnii împreună
sub clarul cerului cu lună.

[...] Citește tot

poezie de (23 septembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ornicul toamnei

toamnă târzie
de ce ucizi lumina
vie
și sufli-n jocuri irizate,
cu pieritoarele minuni
și vântul care bate.

și trandafirul stă
să cadă
sărutând roza
de zăpadă,

doar ornicul
ce sună rar
prin timpul brumei
de cleștar
în lungi bătăi
crepusculare
peste vecia care
moare,

[...] Citește tot

poezie de (25 septembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ornicul toamnei

toamnă târzie
de ce ucizi lumina
vie
și sufli-n jocuri irizate,
cu pieritoarele minuni
și vântul care bate.

și trandafirul stă
să cadă
sărutând roza
de zăpadă,

doar ornicul
ce sună rar
prin timpul brumei
de cleștar
în lungi bătăi
crepusculare
peste vecia care
moare,

[...] Citește tot

poezie de (25 septembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lumină

îngenunchez în fața ta,
lumină,
tu dai contur lucrurilor,
fără tine
viața
ar fi
o lungă și interminabilă
noapte.
tu ești fericirea
ochiului,
cu tine
zborul devine
vis.
tu gonești întunericul
din suflete
și urci spre etern
tot ce are mai înălțător
viața.

poezie de (16 ianuarie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poem de dragoste

ultima picătură de rouă
moare pe-o floare albastră ca cerul,
ziua se naște din haosul nopții, luptând cu lumina,
ochiul meu e o frântură de cer înlăcrimat
ce soarbe din soare viața,
e o adâncă fântână a cărei apă curge prin mine,
prin săngele meu, un izvor nesecat de dureri și de bucurii.
căteodată aceste vederi se preling prin mine și se topesc undeva,
într-un cer îngropat departe, pe-o aripă de cocor.

razele soarelui dansează himeric în acestă dimineață
prin ochii mei ca niște lasere albastre
și-mi ucid dorul și vederea, cred că mai exist,
nu m-am topit în neant,
nu plânge, iubito, că tot voi ajunge la buzele tale,
voi prelungi cuvintele, vocalele, consoanele
și voi face un pod plutitor, prin aer,
ca o pasăre, voi zbura, chiar fără aripi,
lipindu-mă de cerul inimii tale,
lasă soarele să treacă pe lângă norocul nostru,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doi convalescenți

eram atunci doi convalescenți
ne reveneam după lunga boală a dragostei,
norii treceu pe lângă noi
ca niște draperii fantastice,
falduri de plumb
care cădeau
ca o cortină
peste despărțirea noastră.
vântul ne aducea miros de stropi irizați
și ne amintea de miresmele depărtării
iar eu îți priveam ochii,
acei ochi luminați de o aură
plină de tristețe.
... și ziua aceea de toamnă
când eu aveam în mână doi trandafiri
și ne plimbam tăcuți pe străzile orașului
n-are să mai fie niciodată.
orașul acela părea o corabie
care se pregătea să plece departe
și tu mergeai alături de mine

[...] Citește tot

poezie de (17 august 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iluzii deșarte

m-am ascuns într-o floare rară,
vreau s-o miros, s-o contemplu,
sunt o albina pe o petală
mi-adun cuvinte să fac un templu.

au înflorit cireșii, visele, secundele,
toate zboară pe lângă mine,
lumina soarelui cade precum undele,
se prelinge-n suflet din daruri divine.

îmi pare pământul o sărbătoare,
au înflorit toate miresmele,
zbor cu o aripă ruptă sub tălpile tale,
scriindu-mi pe-o frunză poemele.

gustă-mi, femeie, secunda ferice,
precum o cireașă strivită-ntre dinți,
umbra norului călcând o aglice
și dorul de tine mă scoate din minți.

[...] Citește tot

poezie de (13 mai 2011)
Adăugat de Ion Ioenscu-bucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la lumină, dar cu o relevanță mică.

Toamnă, ți-aș da cu vitriol în ochi

tristețea-i acompaniată de frunze,
freamăt de evantaie japoneze,
trece un anotimp vine altul
într-un adio fluturat de batiste,
o mână șterge zarea
și desparte lumina dinăuntru de cea din afară,
un ochi mongol răsare hulpav
spre sânii de atlaz
freamăt de frunze- flaut de lună,
ce lume nebună, ce lume nebună...

ca un zefir de bucurii
poemul se-nalță cărămidă cu cărămidă,
fereastră deschisă,
îndemnuri,
flori otrăvite,
blestemuri,
se speră, se sper㠖ntro viață prosperă,
gustul visului s-a acrit,
ne-am măngâiat în plăcere și ură

[...] Citește tot

poezie de (7 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie despre Ion Ionescu-Bucovu@lumină? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!

Pentru a recomanda secțiunea cu Ion Ionescu-Bucovu despre lumină, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!