Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Ion Ionescu-Bucovu despre suflet

Tu erai frumoasă foarte

tu erai frumoasă foarte,
numai doruri, numai șoapte,
eu eram bolnav de moarte,
de tine nu aveam parte
și mi te zaream departe
ca o necitită carte,
ca amfora fără toarte
și ca-ntregul fără parte.

cine-a zis că ne desparte?
și cine ne pune parte?
suflet dureros de dulce
cu zăbrelele năluce,
nimeni nu ne mai desparte
decât moartea dupa moarte.

poezie de (20 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fântâna mea

fântâna mea e adâncă
dulce și rece-i izvorul
a fost săpată în stâncă
cu sufletul și cu dorul.

fântâna e plină de stele
în ea se leagănă luna
noaptea-i păzită de iele
și cerul îi țese cununa.

lacrimi de rouă amare
picură întruna în ea
câteodată și carul mare
cade în apă stea după stea.

înecată pe veci în lumină
plutea pe valuri de vis
chipul iubitei, divină,
printre stele și paradis.

[...] Citește tot

poezie de (31 martie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lumină

îngenunchez în fața ta,
lumină,
tu dai contur lucrurilor,
fără tine
viața
ar fi
o lungă și interminabilă
noapte.
tu ești fericirea
ochiului,
cu tine
zborul devine
vis.
tu gonești întunericul
din suflete
și urci spre etern
tot ce are mai înălțător
viața.

poezie de (16 ianuarie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mai rămâi

ni-i viața noastră
o frunză-n vânt
rătăcită
între cer și pământ,
nu știu vântul
încotr-o o poartă
și nici dacă frunza
e vie sau moartă.

trecem adesea,
prin iernile grele,
cu doruri nebune,
cu gânduri rebele,
și sufletul mângâie
crengile ninse,
prin stoluri de nori,
prin stelele stinse.

ne schimbă adesea
fericirea-n osândă,

[...] Citește tot

poezie de (27 decembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la suflet, dar cu o relevanță mică.

Elogiu luminii

îngenunchez în fața ta,
lumină,
tu dai contur lucrurilor,
fără tine
viața
ar fi
o lungă și interminabilă
noapte.
tu ești fericirea
ochiului,
cu tine
zborul devine
vis.
tu gonești întunericul
din suflete
și urci spre etern
tot ce are mai înălțător
viața.

poezie de (6 ianuarie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Primăvară

mai du-mă prin păduri, dorule,
să sorb aerul plin de răcoare
și albastrul tău, cerule,
și florile cu mirosul lor tare.

să prind în mână fulgerul frânt,
s-aud cum privighetoarea mai plânge,
s-ascult foșnetul frunzei în vânt
cum îmi trece haotic prin sânge.

să văd pădurea cu razele reci,
căprioara venind spre izvor,
să mă pierd singur printre poteci
cu inima plină de dor.

mai du-mă prin păduri, visule,
aud codrul cum vrea să mă cheme,
primăvară, tu mi-ai deschisu-le
cărări acestor poeme.

[...] Citește tot

poezie de (10 mai 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Stranii doruri

stranii doruri dorm în suflet
ca-ntr-o urnă funerară,
și le țin așa pitite
până pe la primăvară.

atunci dorurile mele,
cer veșmânt spre alte zări
și le dau drumul să zboare
pe tăcutele cărări.

ca și paseri călătoare
ele zboară spre apus,
printre razele de soare
unde mândra mi s-a dus.

poezie de (24 septembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonet

apusul se topește parcă-n sânge,
iar seara răspândește mirosuri de parfum,
țipenie de om nu e pe drum,
singurătatea serii parcă plânge.

bizare amintiri pierdute în trecut,
un vis de tinerețe pe-o strună de vioară,
trezind ecouri dragi de-odinioară:
prieteni dragi ce-s îngropați în lut.

cu gesturi elegante și domoale
vin către mine așa în gând,
și îmi sărută sufletul, plângând.

pe cer lumina lunii se destramă,
eu rătăcesc pe vraja lui april
și sunt așa de singur și umil...

sonet de (2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Senectute, frumoasă ești!

este senectutea timpul fericirii noastre?
animalul din noi a murit demult,
acum trăim cu sufletele noastre
printre forme luminoase și vagi ce nu-s încă beznă.
cuprindeam în brațe toate orașele
și câmpiile fără de sfârșit,
penumbra pe care o vedem este lentă și nu doare,
ea curge pe un povârniș, semănând cu eternitatea.
femeile au gustul melancoliei
și le găsim în paginile cărților nescrise,
toate astea nu trebuie să ne înspăimânte,
au o întoarcere a lor în timp,
drumurile noastre au fost ecouri și pași,
femei, bărbați, agonii, învieri, dezamăgiri, iluzii,
zile și nopți, răstimp între vise și vise,
iernile cu zăpezile frumoase,
verile cu tumultul vieții,
toamnele cu melancolii,
primăverile cu florile din inimi,
să le putem uita așa usor?

[...] Citește tot

poezie de (14 iulie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dorință

desculț, calc pe rouă, prin iarba virgină,
privesc cum demonii nopților pier,
mă sui pe spinări de lumină
cu îngerii până la cer.

dimineți de argint cu platini de raze
îmi străbat din străfunduri spre irisul beat,
aș vrea să mă leagăn așa in extaze
la rând cu haosul increat.

cu-nvăluiri de viscole sufletești pe cărări,
în albul de cristal al soarelui de mai,
rătăcit adesea prin depărtări,
s-ajung cât mai repede-n rai.

pe muzici divine, prin sfere de timp,
să zbor ca o pasăre-paradis fără gai,
s-ajung la zeii cei mari din olimp,
să petrec cu ei în alai...

[...] Citește tot

poezie de (1987)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce te doare

ce te doare, ce te doare,
domnișoară, visătoare,
că ai vise tot mai rare
cu răpiri imaginare
și iubiri amăgitoare?
că trec anii tot mai repezi
și tu farmecul ți-l lepezi
și-ți dă albul pe la tâmple
și sufletul ți se umple
de doruri neîmplinite
și de somnuri nedormite,
de vise-ntoarse pe dos
de-ai rămas carne pe os.
bată-ți, fată, vânturile
ca să-ti zboare gândurile,
în siberii și sahare
unde viața loc nu are,
să rămâi ca o nalucă,
să-ți piară pofta de ducă.

poezie de
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Câteodată

câteodată
vița deschide ochii în întuneric,
precum o lume oarbă
merge către un miracol;
noapte,
clar de lună,
întuneric și pace,
o gloată de chipuri
așteaptă miracolul,
clipa se dizolva-n timp,
buzele iubitei tremură
de neliniște,
iubirea- asta e!
o macină,
unde este
mormântul amintirilor?,
domnule,
nu mai poți încuia frumusețea
precum pe hoți în pușcării,
frumusețea s-a depravat,

[...] Citește tot

poezie de (17 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Minte-mă!

minte-mă,
dar minte-mă frumos,
spune-mi că din piatra secundei
ai făcut fluier de os
și mai spune-mi
că pentru tine am murit
și trupul meu
trece neliniștit prin gândul tău,
sau vine spre tine ca o fantomă,
ca o Cartagină-n flăcări sau ca o învinsă Romă.

când plopii-și zdrențuiau frunzele,
foșnetul, durerea,
tu îți pierdusei printr iluzii
sufletul și toată averea
și-ai rătăcit
prin trecutul meu
ca o felină prin junglă,
nu știai că dorul de mine
o să te-ajungă.

[...] Citește tot

poezie de (21 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Cuvintele de apoi

cuvintele vorbesc o altă limbă
au toate o ambiguitate
din care nu mai înțelegem nimic,
câteodată suntem jigniți
și devenim taciturni
ne împotmolim
în sufletele altora
scormonim degeaba
prin trecut în munții de amintiri
aruncate la coșul de gunoi.
tăcerea ne astupă spasmodic
ambele urechi
văzând cum trosnesc lacrimile
pe fața unei fecioare.
vremea privește mișcată
la acest turn babel
în care cuvintele
se rătăcesc.
o altă limbă ar trebui inventată
în care cuvintele să fie mute

[...] Citește tot

poezie de (30 martie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Adio

adio crângului copilăriei,
se face ziuă
și îmi iau rămas bun
de la această lume mică,
învelit în mantaua lui
somnul își ia adio
de la vise,
lăsând sufletul
ca o paiață părăsită.
îmi iau adio
și de la oglinda
în care mi-am lăsat masca.
adio zorilor,
te sărut, râule,
că tu m-ai învățat ce e curgerea,
adio, fetița mea dragă,
tu mi-ai spus prima dată
că delirul dragostei noastre
e un zbor de fluturi
spre oaza de vis.

[...] Citește tot

poezie de (10 octombrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Veronicăi Micle

ca o vioară strunele tale plângeau
erai o lacrimă ce -ți rătăcea prin suflet,
o inimă zburând în infinit,
cu plopii ce se tânguiau în vânt,
vrăjind vremelnicia în descânt.

nu mai vorbi și nu mai plânge
e vis zadarnic azi, acum,
această toamnă încrustată-n sânge
s-ar irosi în zbor pe vechiul drum.

pe la Văratic în vremi legendare
o veșnicie va ca să trăiască
povestea dragostei voastre barbare
ce dăinuie cât limba românească.

deși trecut-a timpul ca-n legende
izvorul amintirii a rămas,
poveștile de astăzi îi dau glas
și vor rămâne veșnic în calende.

poezie de (18 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu deștepta din somn tăcerea

nu deștepta din somn tăcerea,
coboară-ncet ca-ntr-un cavou,
ascunde-ți, doamnă, tu, durerea
și n-o purta ca pe-un erou.

aproape aș vrea să nu te știu,
să te presimt ca pe-un parfum,
să te cunosc de timpuriu,
prin ceața timpului, prin fum.

în sufletul tău, orișicum,
am locuit foarte puțin
și nu știu cât și nu știu cum
și de ce calea ți-o ațin.

lasă tăcerea să se stingă,
în amintiri pășește-ncet
singurătatea să ne-nvingă,
în cântecul de menuet.

[...] Citește tot

poezie de (23 septembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Apus

Peste iazul de sub sălcii
Cocorii au pleca în bejenie,
Seara stelele s-au adunat la vecernie.

Peste mormintele noastre
Fruntea sfărâmată a serii
Ne-aduce aminte de zilele învierii.

Peste zidurile albe ale cetății
Sub arcuri de gânduri
Urcăm călători spre miezul nopții.

Cade purpura nopții peste tot,
Fruntea înnoptează sub clarul de lună,
Doamne, ce toamnă nebună...

Semne, gânduri și stele se-ascund rebele
În iazul de sub sălcii adormit,
Doamne, ce mult te-am iubit!

[...] Citește tot

poezie de (28 septembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mister orfic

Eu vin din grele încercări astrale
Pe solul plin de rele și minciuni,
Să-mi ierți Orfeu acele slăbiciuni
Ce-au fost odată și-ale dumitale.

Uranos s-a împerecheat cu Gaia
Și l-a născut pe veselul Dionis,
Blestem și rele de la tine ni-s
Căci tu ai pus pe foc întâi tigaia.

Titanii au trecut din om în om
Și sufletul impur s-a tot mutat
Trecut-a la femeie și bărbat,
Adamul ce-a mâncat mărul din pom.

Du-mă la orfici să mă las de rele
Și fă din mine omul cu sufletul curat,
Înalță-mă pe vârful Ararat
S-ajund cu mâna-ntinsă pân' la stele.

[...] Citește tot

poezie de (12 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dorm tâlcuri...

dorm tâlcuri în câte-un cuvânt
ca șerpii ascunși în pământ
și-n sufletul meu e tăcere
ca iarna în stupul de miere.

inima- ceasornic oprit-
în pasul tău sîngerat și rănit
în nopțile cu stelele stinse
îți caută urmele ninse.

logaritmul stelar ca un vals
dansează în noapte cam fals
și seara în roșu se frânge,
spoită cu dor și cu sânge.

cad zările-n fântâni părăsite,
cad gânduri în gol de ispite,
cad doruri obosite în vânt
și toate se-ascund în cuvânt.

[...] Citește tot

poezie de (18 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Ion Ionescu-Bucovu despre suflet, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info