Mai rămâi
ni-i viața noastră
o frunză-n vânt
rătăcită
între cer și pământ,
nu știu vântul
încotr-o o poartă
și nici dacă frunza
e vie sau moartă.
trecem adesea,
prin iernile grele,
cu doruri nebune,
cu gânduri rebele,
și sufletul mângâie
crengile ninse,
prin stoluri de nori,
prin stelele stinse.
ne schimbă adesea
fericirea-n osândă,
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (27 decembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă
cine-i demn de fericire,
să ia plânsul frunzei verzi,
să-l transforme în iubire,
prin pădure, prin livezi.
dintr-o lacrimă sărată,
pernă facă-si trupul meu,
ca să doarmă-n veșnicie,
străjuit de dumnezeu.
timpul nu mai are febră,
nu mai arde, nu mai rece,
în clepsidra lui nebună,
timpul toarce, timpul trece.
ca un copilaș suav
te- așezi pe umărul meu,
și din lacrima-ți abjectă,
îmi hrănesc propriul zeu.
crește iarba, crește valul,
zboară pasărea-n zenit,
cântă timpul cu cavalul,
[...] Citește tot
rugăciune de Ion Ionescu-Bucovu (26 iunie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veselie de primăvară
ascultați cum cântă pădurile
și cum se joacă prin ele vântul,
ascultați râurile pe toate gurile,
ascultați păsărilor cântul.
s-au sculat toți codrii bătrâni,
îi bucură căldura și soarele,
ascultați doinele la români,
ascultați cum susură izvoarele.
priviți și prindeți în palmă,
soarele, raza lui dulce și viața,
lumina de ploaie, limpede, calmă,
când cade peste noi dimineața.
jucați-vă noaptea cu stelele,
jucați-vă cu iubita de-a dorul,
intrați în hora-mare cu ielele,
că suntem pe pământ călătorul.
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (10 martie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi convalescenți
eram atunci doi convalescenți
ne reveneam după lunga boală a dragostei,
norii treceu pe lângă noi
ca niște draperii fantastice,
falduri de plumb
care cădeau
ca o cortină
peste despărțirea noastră.
vântul ne aducea miros de stropi irizați
și ne amintea de miresmele depărtării
iar eu îți priveam ochii,
acei ochi luminați de o aură
plină de tristețe.
... și ziua aceea de toamnă
când eu aveam în mână doi trandafiri
și ne plimbam tăcuți pe străzile orașului
n-are să mai fie niciodată.
orașul acela părea o corabie
care se pregătea să plece departe
și tu mergeai alături de mine
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (17 august 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la vânt, dar cu o relevanță mică.
Primăvară
mai du-mă prin păduri, dorule,
să sorb aerul plin de răcoare
și albastrul tău, cerule,
și florile cu mirosul lor tare.
să prind în mână fulgerul frânt,
s-aud cum privighetoarea mai plânge,
s-ascult foșnetul frunzei în vânt
cum îmi trece haotic prin sânge.
să văd pădurea cu razele reci,
căprioara venind spre izvor,
să mă pierd singur printre poteci
cu inima plină de dor.
mai du-mă prin păduri, visule,
aud codrul cum vrea să mă cheme,
primăvară, tu mi-ai deschisu-le
cărări acestor poeme.
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (10 mai 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creanga Ta firavă
câteodată sunt haihui
și mă simt al nimănui,
plutesc prin cerul cu stele
rumegând vise rebele,
încurcând viața și timpul
încercând să urc Olimpul,
ca Sisif mă zbat să sui
bolovanul nimănui,
când ajung la jumătate,
(ca să vedeți ce dreptate!)
cad cu totu-n handicap
și o iau iar de la cap,
iar mă sui și iară cad,
n-am cărare și n-am vad,
parcă sunt o frunză-n vânt
între cer și-ntre pământ.
nu știu încotro mă poartă
blestemata mea de soartă,
sunt și eu un biet proscris,
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (12 ianuarie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ooo, azalee
ești tu cea care
visele-mi torceai,
ești tu cea care
te topeai în mine,
ești tu cea care
risipită-n vânt,
erai sămânța
florilor divine?
o, azalee, dulce,
ca fragă,
cât te-am iubit
și cât mi-ai fost
de dragă,
astăzi te-ai rătăcit
printre dureri
și nu-ți mai amintești
cum a fost ieri.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (20 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea
unde-i pădurea din copilărie
când îi tăiam colnicul cu piciorul,
palatul meu cu bolți de stele,
de tine iar m-apucă dorul...
pădurea mea pletoasă, colț de rai,
în tine vedeam doar povești de vise,
of, doamne, ce frumoasă mai erai,
când mă primeai cu porțile deschise.
acum e toamnă, te-amăgește vremea,
a aurit tot cerul peste tine,
rămâi golașă, tristă și brumată
și nu te mai gândești deloc la mine.
eram copil și tu codru bătrân
când amâdoi priveam duioși la lună
și mă purtai ferice la-l tău sân,
fiindu-mi și tată, dar și mumă bună.
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (20 septembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criza
se dedulcise lumea din bucate,
tot omul îmbuca pe săturate,
dar veni criza și sistă ospățul
și-n toată lumea se opri dezmățul.
de-acuma nimeni nu va îndrăzni
să mai trăiască doar pe datorii,
cu vile, jacuzi, amante și case,
căci criza flămândă pe toate le rase.
când în necazuri iară am intrat,
am dat în clocot toți cu un oftat
și, săturându-ne de-așa ospăț,
rămas-am, ca-n povești, cu traisa-n băț.
de-acum vom duce iar o viață tristă,
suflând necazul tot într-o batistă,
și vom avea un bonus consolare,
când bate vântul gol prin buzunare...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (8 iulie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Așa începe toamna
așa începe toamna
cu vânt și cu speranțe,
la căderea nopții
ziua se preface-n intangibil
și eu, rival cu soarele stins,
ascult cum în crânguri
trosnește primul ger,
învârt cuțitul ruginit în inimă
pentru a o face să înțeleagă
că nu pe tot ce pune ochii
este iubire
și ea se topește încet-încet
fără lacrimi
și eu, străin,
privesc la ea cum se mistuie.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (8 octombrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua ta, Emine (scris cu ocazia celui de al 162-lea an de la nașterea sa)
din trecut, din adâncuri de cer,
ai căzut ca o stea orbitoare,
peste iarna noastră de vis,
ruptă probabil din margini de soare,
aveai chip și nume de om
și te-ai numit pe scurt: Emin,
voievodul limbii române,
născut din goluri de chin.
viața ta, un dor ancestral și enorm
de țărâna în care străbunii tăi dorm,
obraz lângă obraz cu dungile- amare,
prin zloata istoriei, făcându-și cărare,
lumi lângă lumi, născute din greu,
aceasta e viața Eminului meu.
de ziua ta, Emine, te-am adunat din flori,
din leagăn de istorii, din dulcile candori,
din versul tău hipnotic pe care l-am iubit,
din limba ta frumoasă cu care m-am hrănit,
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (5 ianuarie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce te doare
ce te doare, ce te doare,
domnișoară, visătoare,
că ai vise tot mai rare
cu răpiri imaginare
și iubiri amăgitoare?
că trec anii tot mai repezi
și tu farmecul ți-l lepezi
și-ți dă albul pe la tâmple
și sufletul ți se umple
de doruri neîmplinite
și de somnuri nedormite,
de vise-ntoarse pe dos
de-ai rămas carne pe os.
bată-ți, fată, vânturile
ca să-ti zboare gândurile,
în siberii și sahare
unde viața loc nu are,
să rămâi ca o nalucă,
să-ți piară pofta de ducă.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Penelopă
în această toamnă capricioasă
au dispărut lăcustele flămânde,
frunzele veștejite au putut să zburde în voie
prin inimile noastre
ca niște poeme pline de tristețe,
ochiul flămând n-a putut să mai străbată
laserii luminii până-n sufletul tău
plin de rășini mirositoare,
ce odisei blestemate se văd în lacrimile tale,
unde e ulisele din inima ta,
de ce l-ai alungat peste nisipurile saharei
ca pe un cerșetor de rând,
ai uitat când ți-a mirosit prima data parfumul părului
și tu i-ai băgat nasul între sâni să-ți încălzească inima,
degeaba mai țeși pânza, penelopă,
că n-ai să mai simți niciodată
fiorii aceia de cobră
cu veninul dulce-amar
injectat în carotidă.
e vânt, e frig, e toamnă, e singurătate,
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (1 octombrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe unde treceam odată
pe unde treceam odată
face corbul roată-roată,
cade timpul în târziu
și locurile -n pustiu.
pe unde treceam odată
pe la mândra pe la poartă
nu mai am nicio cărare
căci a crescut iarba-mare.
pe sub umbra de la tei
au crescut spini și ghizdei,
de când așteptam să vie
mândra mea pe la chindie.
timpurile s-au turcit,
au trecut, s-au risipit,
valurile, vânturile,
pustiind pământurile.
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (26 iunie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne jucăm de-a viață
Ne jucăm de-a viața-ntruna
Si ne făurim doar vise,
Dar cărarea noastră-i una
Restul toate sunt închise.
Doruri dulci cântate-n stanțe,
Vise pline de-nțelesuri,
Ne-amăgesc, ne dau speranțe,
Și le punem în eresuri.
Ne jucăm de-a viața-ntruna,
Și nu știm ce e cu noi,
De-a iubirea și de-a ura,
Înotând prin vânt și ploi.
Asteptăm timpuri mai bune,
Tot sperând și tot sperând,
Doar seranța nu ne moare
Și murim cu ea în gând.
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (26 iunie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu, domnul nostru
m-am întâlnit cu domnul eminescu
în tinerețea mea
la umbra teiului în floare,
era în luna mai când natura nuntea fluturi,
nu știu dacă visam ceva
mi se părea că el ninge cu fulgi negri de zăpadă
era trist
că doina lui fusese interzisă
umbla cu niște chei în mâna
să descuie lacătul limbii române
să dea drumul la cuvintele
strânse cu migala din cronici
să semene pe solul nostru
sămânța poeziei precum venere și madonă,
luceafărul, mai am un singur dor, călin,
iubind în taină, melancolie, craiasa din povești
și alte petale rupte din inimă
atunci mi-a spus el că tată-i este shakespeare
și mumă poesis,
uitase obârșia,
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (6 ianuarie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veronicăi Micle
ca o vioară strunele tale plângeau
erai o lacrimă ce -ți rătăcea prin suflet,
o inimă zburând în infinit,
cu plopii ce se tânguiau în vânt,
vrăjind vremelnicia în descânt.
nu mai vorbi și nu mai plânge
e vis zadarnic azi, acum,
această toamnă încrustată-n sânge
s-ar irosi în zbor pe vechiul drum.
pe la Văratic în vremi legendare
o veșnicie va ca să trăiască
povestea dragostei voastre barbare
ce dăinuie cât limba românească.
deși trecut-a timpul ca-n legende
izvorul amintirii a rămas,
poveștile de astăzi îi dau glas
și vor rămâne veșnic în calende.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (18 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanță
iubito, vino mai aproape
să ne-așezăm la dulci povești,
să ascultăm cântecul toamnei
cum bate vântul în ferești.
un psalm cântat duios de îngeri
îngână sferele albastre
și se -mpletesc cu dulci romanțe
din tinerețea vieții noastre.
când luna nnebunea pe cer
și noi într-o iubire sfântă
stăteam la poartă nopți întregi
ascultând frunzele cum cântă.
astăzi când timpul a trecut
și zilele ne par mai grele,
nu ne-au rămas decât povești
și-n degete două inele.
când toamna trece peste noi,
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (6 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânt în eter
vânt în eter tu mă seci,
prin surpatele gânduri,
prin iernile reci
tu te guduri
și pleci.
mă lași rece ca mare-n furtună
petrecându-ți sufletu-n mine
c-o poftă nebună.
ai trimis peste mine
numai jivine,
corabia în derivă deacum
se va zbuciuma zadarnic,
zeul furtunii pe drum
e mult mai harnic.
se rostogolește în spațiu
mireasma visului
plin de nesațiu,
se depărtează
de ochiul cuprinsului
și de amiază.
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (2 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele
iei cuvintele, un mit,
le semeni pe foaia albă
faci din ele bici și salbă
și le-arunci în infinit.
și așa te joci mereu,
faci din ele curcubeu,
pui o lună, semeni stele,
și-ți petrteci vremea cu ele.
mai pui iarbă pe tăpșan,
nori pe cerul plumburiu,
la viață încă un an,
la necazuri, un pustiu.
din cuvinte faci morminte
și mai faci săbii de foc,
dacă vei avea noroc
faci roiala unei chinte.
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (2009)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Ion Ionescu-Bucovu despre vânt, adresa este:
