De ce scriu poeme?
scriu pentru că visez,
scriu pentru că, dacă n-aș face-o,
aș muri chiar astăzi,
scriu pentru prieteni și dușmani,
scriu pentru iubitele mele
a căror imagine o port pe retină,
scriu pentru mine
să-mi împrospătez memoria
cu fumul și cenușa
prin care am trecut,
închin un imn soarelui
și mă rog să rămână acolo
așa rotund și frumos
pentru că el îmi dă viață,
închin un imn lunii și mă rog
să rămână pe bolta nopții
atâta timp cât va exista iubire,
scriu să încălzesc lumea cu cuvintele mele,
scriu să mă audă mama
de acolo din ceruri
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (23 noiembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum în secolul douăzeci și unu...
acum în secolul douăzeci și unu,
când viața a devenit doar toamnă,
omenirea intră la idei
se consideră abandonată, singură, cu ea însăși,
de când ne gândim la viitor
toate zidurile s-au strămutat,
principiul speranței a ieșit în fugă pe geam
și noi ne uităm cruciș unii la alții,
hai să schimbăm lumea,
dar cu cine anume,
cu clasa muncitoare care a intrat în extaz?
te uiți spre viitor
ca și cum te-ai uita pe gura unui obuzier.
căutăm altă țară pe care n-o găsim niciodată,
avem impresia că pământul gonește nebunește spre autodistrugere.
toate imperiile și-au schimbat stăpânii,
s-au schimbat și conștiințele,
hainele, femeile, modele,
începem să credem în viața de apoi,
în măreția și lașitatea ei,
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (4 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chagall
eu sunt chagall,
vreau să desenez acrobate prin sunete,
am pictat destul balete ruse
în la ruche am găsit nestemata sufletului,
soldatul care bea e o frântură din viața mea,
căci lumea mea mitica vine din mine,
adică copilărie, mituri orientale, basme rusești
ascultate la gura sobei.
am colindat ca sirhan prin siria, palestina și egipt
și am ilustrat biblii,
ah, doamne, timpul este un fluviu fără țărmuri,
nu știu de ce naziștii mi-au ars opera
căci morfologii fantastice m-au făcut să visez
și așa la mine ilogicul a devenit logic,
numai lumea mea interioară este realitate...
nu se știe când am murit
pentru că și astăzi mai duc o stradă în spinare
și rătăcesc cu Perseu prin timp
poposind la un salon de pictura.
lăsați-mă să visez,
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (30 septembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fântâna mea
fântâna mea e adâncă
dulce și rece-i izvorul
a fost săpată în stâncă
cu sufletul și cu dorul.
fântâna e plină de stele
în ea se leagănă luna
noaptea-i păzită de iele
și cerul îi țese cununa.
lacrimi de rouă amare
picură întruna în ea
câteodată și carul mare
cade în apă stea după stea.
înecată pe veci în lumină
plutea pe valuri de vis
chipul iubitei, divină,
printre stele și paradis.
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (31 martie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis
te-am visat, mamă, trecând
peste câmp înalt de zare,
zbor de paseri călătoare,
timpul tău amestecând.
te-am strigat ca să mai stai
să te văd si eu pe culme.
spre ce început de lume
tu ca îngerii plecai?
erai plânsă și aveai,
aripi albe, dor de mamă,
și mi se făcuse teamă,
te strigam și n-auzeai.
zbor de paseri argintii,
ce te duc în vis ușoare,
îngropate-n veșnicii,
triste si nepăsătoare.
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (16 iunie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am ascuns
m-am ascuns într-un ochi de femeie
și de-acolo privesc lumea altfel
căci există atâta singurătate
încât și cafeneaua din bazar
și-a închis ușile.
de acolo lumea se vede ca un labirint
în care timpul nu mai este în sine
și nici cărările nu mai duc nicăieri.
acolo dansează speranța
ascunsă într-o lacrimă dulce
ce se scurge pe obrazul suav,
udând grădinile din visele noaste.
dincoace și dincolo de timp
zboară imaginea ta
ca o pasăre a singurătătii
spre ținuturi albastre
unde dragostea se logodește cu visul
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (28 aprilie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să mai visăm
Să mai visăm un vis de-odinioară,
În ceasul tainicelor clipe de-nserare,
Când păsările trec acasă la culcare
Și noi ne-ntânleam a nu știu câta oară.
Să mai visăm la timpul ce-a trecut,
Așa, târziu, cu mâinile la tâmple,
Tot așteptând ceva ca să se-ntâmple,
Înfiorați de clipa de-nceput.
Cum am putea surâde bunăoară,
Ca visul de atunci iar să-l trăim,
Uita-vom pe vecie să murim,
Schimbând o aspră iarnă-n primăvară.
Azi ne-ascundem tristețea între file,
Iubind doar poezia și cu scrisul,
Poate c-așa dispare, sărman, visul,
Scriind poeme triste și umile...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (22 februarie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupul tău
trupul tău plin de foc si zăpadă
se-aduna ca edera-n zid,
cuvintele, susur de gânduri,
se pierd într-un zâmbet arid.
plin de bucurii pătimașe,
te chem, m-adun și te strâng
din cenușă și ceață
nu știu, să râd sau să plâng
de-atâta amar și dulceață.
numele tău pe cerul de vară
e-o dulce povară,
aprinde sidef și lumină
în ziua senină
când trupul de marmoră-ncinsă
cade povară,
ființă rară,
trecănd prin nopțile mele
atât de singure și rebele.
surpriză înaripată în vise,
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (26 iunie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum ai uitat...
cum ai uitat plopii
visători pe dealuri,
cum ai uitat marea
cu apele-n valuri,
cum ai uitat buza
ce te săruta,
cum ai uitat totul
tu, iubita mea?...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (23 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultă-mi cântecul...
Ascultă-mi cântecul meu dulce
Ce trece lin ca un fior
Când paseri vin ca să se culce
În nopțile pline de dor.
Deși odată mi-ai fost dragă
Azi e o șoaptă care piere,
Ne-a blestemat o lume-ntreagă
Ca s-avem parte de durere.
Sub briza dulce a toamnei reci,
Târziu, când îți mângâiam părul,
Pierzându-ne pe dragi poteci
Eu nu știam tot adevărul.
Azi îmi șoptește-o voce blândă
E vocea ta, un rar tezaur,
Și chipul din vechea oglindă
La nunta noastră cea de aur.
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (7 iunie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O umbră
când seara se-necase în grădină
și ochii mei cătau în luminiș,
o umbră mi-a căzut din cer, divină,
s-a strecurat în suflet pe furiș.
noaptea venea cu-atâtea vise, însă
eu nu vedeam nimic cu ochii mei,
dar te simțeam pe lângă mine plânsă
cum te-așezasei pe sub vechiul tei.
ne-ncercuiau inelele de vise,
și eu te-am luat, iubito, lângă mine,
aveam fântânile de dor deschise
cu ape limpezi, pure, cristaline.
am vrut să bem dar tu te-ai destrămat,
ai spus că pleci în lumea ta departe,
precum în hora ielelor de noapte,
destinul nemilos te-a aruncat.
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (26 octombrie 2001)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O umbră
când seara se-necase în grădină
și ochii mei cătau în luminiș,
o umbră mi-a căzut din cer, divină,
s-a strecurat în suflet pe furiș.
noaptea venea cu-atâtea vise, însă
eu nu vedeam nimic cu ochii mei,
dar te simțeam pe lângă mine plânsă
cum te-așezasei pe sub vechiul tei.
ne-ncercuiau inelele de vise,
și eu te-am luat, iubito, lângă mine,
aveam fântânile de dor deschise
cu ape limpezi, pure, cristaline.
am vrut să bem dar tu te-ai destrămat,
ai spus că pleci în lumea ta departe,
precum în hora ielelor de noapte,
destinul nemilos te-a aruncat.
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (26 septembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie, poartă-mă...
copilărie,
poartă-mă prin acestă ploaie
și reîntoarce-mă în portul meu pustiu,
în acest gingaș cuib al visului
unde iluziile fără metafore
îmi deschid ferestrele
către toate culorile eternității.
încotro mă duci,
potecă de argint,
viperă târâtoare,
nu mă lasa în gări
cu miros de singurătate,
drumul meu spre casă
fă-l pășune uscată de dor.
lasă-mă sub fulgerul nopții
să simt mirosul aerului
și să străpung timpul
cu platforme astrale
până acolo unde dispar
profeți și profeții,
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (9 octombrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ritual de toamnă
hai să ne luăm de mână și să fugim prin toamnă
cu amintirile strânse buchet,
ne scânteiază ochii de fericire,
tu o icoană, eu un profet.
hai să ne recitim poemele vieții
și să ne amintim cum a fost,
să n-ascultăm ce ne spun poeții,
noi am trăit un vis la restant-post.
tu veneai de departe, din visele mele,
erai iluzia ce mi-o doream,
eu veneam de neunde, din gânduri rebele,
din lumea de vise ce mi-o cream.
deschide întâiul poem al dragostei noastre
acum când toamna hoinărește prin noi,
și udă cu lacrimi o floare din glastre,
nostalgice gânduri prin vânturi si ploi...
saturn îmi trecuse prin zodie viața
și cripta din mine privea către cer,
natura, săraca, schimbase iar fața
și eu, făt-frumosul, veneam să te cer.
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (11 septembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ție
Torc cuvintele din caer
Între ochii mei și-ai tăi,
Imi opresc privirea-n aer,
Ochii mei sunt doi călăi.
Vorbele îți sparg timpane
Cu stridența lor banală,
Ce mânuțe diafane
Și ce corp ai, domnișoară.
Eu mi te-am clădit din vise
Și din stele ce te-au nins,
Din legendele închise
Care noaptea m-au învins.
Zice dorul du-te, du-te,
Pune-i pe deget inele,
Flori de platină, bătute,
Să lucească printre stele.
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (2 ianuarie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a trecut cheful de scris poeme...
mi-a trecut cheful de scris poeme,
am plecat, mi-am luat lumea-n cap,
nu mă mai interesează mail-urile,
vreau să fac un compromis provizoriu cu voi toți:
lăsați-mă la țărmul lumii
să contemplu melancolia
în toate culorile posibile.
e frumos să privești
panorama acestui secol
într-o cafenea sentimentală,
fumând pipă și privind meduzele
care se zbat în acvariul din perete.
ce bine e să trăiești cu mese și scaune care-ți vorbesc,
cu orașe și țări pliante
care se desfac și se strâng ca o armonică,
cu seneca prieten
care ne trimite la dracu,
să rămâi tu, cu sufletul tău, și să-l mângâi,
să-i spui povești cu femeile care-au trecut prin viața ta,
cu democrit din abdera care și-a smuls ochii
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (7 august 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolia mea
melancolia mea, melancolie stinsă,
în nopți de iarnă tot mai dulci,
mai du-te,-acasă, dragă, să te culci
și lasă-te sedusă și învinsă.
natura toată doarme-n agonie,
într-un lințoliu alb de catifea,
melancolia mea, melancolie,
tu ai căzut în ceașca de cafea.
apusul cască răni adânci de sânge,
ascult cum plâng fântânile de ger,
cum paserile zgribulite pier
și cum natura înghețată plânge.
cuprins de setea mea de depărtare,
nu-mi tulbura dorința mea de azi,
visez mereu pădurile de brazi,
să-mbrățișez cu drag întreaga zare.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (10 februarie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la visare, dar cu o relevanță mică.
Eu te iubesc, penelopă
stai întinsă tu, femeie, pe un pat de vise dulci,
parc-ai sta în așteptare și nu vreai ca să te culci,
ai pe cap maramă albă, trup de aur, sâni de aur,
plămădită din miresme, de un mare meșter faur,
în vârtejuri diafane doar privirea în nocturn
te-nfășoară în lințolii și-n inele de saturn,
treci printre cărări pierdute, la umbră de chiparoși,
îți privești oglinda în față și cu ochii tăi frumoși
te vezi tânără, regină, cum erai odinioară
și visezi idila-ți dragă, cum a fost întâia oară,
cum cupole de amiază se lăsau în dulci sonate,
în idile de iubire, lună, stele și agate,
joc de treceri, iuți, încete, scene din trecut bizare,
stând în pat așa de tristă tot mereu ți se năzare,
în cvadriga ta de visuri timpul își pierde măsura,
ochiul lăcrimează singur, a tăcut deja și gura,
pe o pernă roz- albastră tot visezi cai verzi pe cer,
care-apar din când în când după care iute pier,
vise aspre, ne-mplinite, deziluzii și păcate
trec prin fața ta, femeie, pline de singurătate,
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (24 februarie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În grădină
în grădina efemeră
cântă moartea menuete,
joacă iele despuiete,
totul pare o himeră...
trec prin față vechi icoane,
pe sub arcuri și coloane,
vechi statui negre de lut,
ce se-afundă în trecut.
figuri de femei frumoase,
înșirate numai oase,
se aud călcând în șoapte,
dănțuind în miez de noapte.
trec prin gându-mi doar vestale,
chipuri triste, figuri pale,
trec în muzici triumfale,
cu parfum de-nmormântare.
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (2008)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creanga Ta firavă
câteodată sunt haihui
și mă simt al nimănui,
plutesc prin cerul cu stele
rumegând vise rebele,
încurcând viața și timpul
încercând să urc Olimpul,
ca Sisif mă zbat să sui
bolovanul nimănui,
când ajung la jumătate,
(ca să vedeți ce dreptate!)
cad cu totu-n handicap
și o iau iar de la cap,
iar mă sui și iară cad,
n-am cărare și n-am vad,
parcă sunt o frunză-n vânt
între cer și-ntre pământ.
nu știu încotro mă poartă
blestemata mea de soartă,
sunt și eu un biet proscris,
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (12 ianuarie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Ion Ionescu-Bucovu despre visare, adresa este:
