Citate despre Ion Luca Caragiale și viață
citate despre Ion Luca Caragiale și viață (inclusiv în versuri).
Nenea Iancu
De-ar mai trăi Caragiale
Aceste vremuri "epocale"
Ar mai rosti, cu ironie:
"Bravos! Halal democrație!"
epigramă de Dumitru Botar-Tabor din Taborisme (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
- Caragiale, Ion Luca
- Caragiale este cel mai mare creator de viață din întreaga noastră literatură.
definiție clasică de Garabet Ibrăileanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare pierdută
Și Cațavenci și Tipătești
Apar mereu pe-a vieții cale;
Păcat că nu mai întâlnești
Și un Caragiale!
madrigal de Mircea Ionescu-Quintus din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exod
De-ar trăi Caragiale
Viața-ne dezastruoasă,
Ar ieși, de sub tipare,
"O plecare... furtunoasă".
epigramă de Ioan Hodaș din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bancnotele
Când aveam câte-un "Bălcescu"
Plăteam multe angarale.
Azi, nu pot trăi cu "Escu"
Și de-am doi "Caragiale"!
epigramă de Viorica Găinariu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ion Luca Caragiale
Acid a fost Caragiale,
Satirizând atâți eroi,
El s-a născut la Haimanale,
Dar, printre ele, trăim noi.
epigramă de Radu Ionescu-Danubiu (10 ianuarie 2011)
Adăugat de Radu Ionescu-Danubiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Catindatul: Da, catindez până la o vacanță. Nu e vorba, am cu ce trăi; am parte în bogasierie la Ploiești; îmi trimete parale nenea Iancu; dar știi, orișicât poți zice, trebuie pentru ca să-ți faci o carieră ca tânăr...
replică celebră din piesa de teatru D'ale Carnavalului, Actul I, Scena 3, scenariu de Ion Luca Caragiale (1885)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-a zis despre Oscar Wilde, că și-a trăit viața mai mult decât și-a scris-o. Cred că adevărata operă a lui Caragiale s-a irosit în conversațiile lui zilnice și în discuțiile cu prietenii, unde își cheltuia c-o dărnicie de nabab resursele unei elocințe fără precedent în marea familie intelectuală a contemporanilor. Nici chiar Titu Maiorescu, a cărui dialectică era strălucită, n-a putut să-l înfrângă în discuțiile animate de la Convorbirile literare.
Cincinat Pavelescu în Amintiri literare, Ion Luca Caragiale
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucrarea d-lui Caragiale este originală; comediile sale pun pe scenă câteva tipuri din viața noastră socială de astăzi și le dezvoltă cu semnele lor caracteristice, cu deprinderile lor, cu expresiile lor, cu tot aparatul înfățișării lor în situațiile anume alese de autor.
Titu Maiorescu în Comediile d-lui I.L. Caragiale (1885)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibilă și traducerea în spaniolă.
Ah, Ploieștencele
Pân' la măritiș, iubita
E ca versul lui Nichita;
Cum își schimb-a vieții cale
Parcă e din Caragiale.
epigramă de N. Petrescu-Redi din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Evocarea mediului ocupă un loc important în arta lui Caragiale. Prin mediu înțelegem moravuri și vorbire. Oamenii lui Caragiale se mișcă într-o lume fără obiecte, dar se mișcă după deprinderile comune timpului și societății lor. Viața societății românești și a micii burghezii bucureștene în cele două sau trei decenii după 1880.
Tudo Vianu în Arta prozatorilor români
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-am să-i iert în viața mea lui Caragiale că nu i-a returnat scrisorile de amor Veronicăi Micle!
citat din Dan C. Mihăilescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și fiindcă trebuiau strânse undeva toate caraghioslâcurile vieții, le-a oferit adăpost... Caragiale.
calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Scrisoare pierdută
Și Cațavenci și Tipătești
Apar mereu pe-a vieții cale;
Păcat că nu mai întâlnești
Și-un Caragiale!
epigramă de Mircea Ionescu-Quintus din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Legitimația' de ACCES-DIRECT
Cu bancnota de o SUTĂ
Am deschis orișice cale,
Toți portarii mă salută:
- Să trăiți, dom'... Caragiale!
epigramă de Grigore Tunșanu
Adăugat de Grigore Tun;anu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin refuzul de a se inhiba în fața tabuurilor estetice și sociale din epoca în care a trăit, Caragiale s-a dovedit a fi scriitorul clasic care a avansat cel mai mult în direcția înțelegerii mecanismelor de existență ale unui text literar, dar și în direcția descifrării resorturilor profunde ale specificului nostru național.
citat din Florin Manolescu
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine, numai întâmplător, a avut ocazia să asculte pe Caragiale povestind cu verva lui scânteietore ridiculul vieții omenești, acela rămânea cu impresia că nu e om mai vesel și mai fără de griji pe lume decât el. Cine însă a stat mai des în contact cu el și a căutat să-l cunoască și să-l simtă mai de aproape, acela s-a putut convinge că el era omul cel mai chinuit sufletește.
citat din Paul Bujor
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șanse
Oamenii politici, sfinți dar și mișei,
Au trăit, pe vremuri, zile mai frumoase.
Doar Caragiale mai râdea de ei
(F. M. I.-ul încă, nu se inventase!)
epigramă de Gheorghe Leu din săptămânalul "Amprenta" din Buzău (17 iulie 2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șanse
Oamenii politici, sfinți dar și mișei,
Au trăit, pe vremuri, zile mai frumoase.
Doar Caragiale mai râdea de ei,
(F. M. I.-ul încă, nu se inventase!)
epigramă de Gheorghe Leu din săptămânalul "Amprenta" din Buzău (7 noiembrie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cinism și nerușinare academică: alegerea postmortem a unui geniu ca membru al unei academii naționale, care l-a ignorant sau respins cât timp a trăit. Alegerea lui abia după ce străinii i-au recunoscut valoarea, universalitatea, este ultima formă a cinismului și nerușinării academice. Exemple: primirea postmortem ca membri ai Academiei Române a lui Ion Luca Caragiale și a lui Constantin Brâncuși.
George Budoi în Dicționarul cinicului (2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Ion Luca Caragiale și viață, adresa este: