Ion Luca Caragiale despre educaţie

Un elev obraznic: Părinte, auzi ce spune domnul profesor de geografie: zice că pământul e rotund.
Părintele (supărat): O fi şi rotund, cum a vrut Dumnezeu să-l facă.
Elevul: Şi zice că e turtit la poli. De ce-o fi turtit, părinte?
Părintele (plictisit): Ia, pentru păcatele noastre!

replici celebre din Şcoala română, scenariu de Ion Luca Caragiale
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conservatorul nostru de muzică şi declamaţiune, şcoala care a dat atâţia iluştri artişti în aşa scurt timp, devine din ce în ce mai complet: i s-a înfiinţat, în fine, o clasă de harpă. Harpa sau harfa, după cum spune profesorul de istoria universală a muzicii al Conservatorului, este un instrument foarte vechi, de origină africană. Cuvântul harpă sau harfă vine de la harfonistă — artistă care cântă cu harfa.

începutul de la Muzica de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vom dovedi, în fine, că aceeaşi primadonă, pe aceeaşi scenă, în faţa aceluiaşi public, va cânta cu acelaşi succes pe Ernestina din Choufleuri, pe Valentina din Hughenoţii, pe Eleonora din Trovatore, pe Margareta din Faust şi pe Czipra din Zigeuner-Baron... Cu acestea cred că-l vom înfunda pe d-l dr. Kolberg. Să mai îndrăznească a vorbi neamţul de inferioritatea României în privinţa muzicii şi instituţiilor de educaţie muzicală!

finalul de la Ofensă gravă de Ion Luca Caragiale (1897)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un străin a cutezat zilele acestea să insulte România într-un mod sângeros, lovind-o în tot ce are mai scump, în profesorii ei de muzică, şi, prin urmare, în muzica ei. Acest străin, un neamţ, dr. Emil Kolberg din Viena, a trimis către Berliner Signale o corespondenţă despre starea muzicală a României — corespondenţă în care tăgăduieşte cu sfruntare priceperea şi gustul publicului român în privinţa muzicii şi denunţă Conservatorul nostru din Bucureşti, acest templu-metropolă al Euterpei, Taliei şi Melpomenei naţionale române, ca o instituţiune lipsită cu desăvârşire de seriozitate.

începutul de la Ofensă gravă de Ion Luca Caragiale (1897)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Publicul nostru este, poate, cel mai cunoscător de pe continent. Nu ştiu cum se face, dar în orice seară mă pot prinde că de la galerie până la orchestră nu găseşti un găgăuţă măcar, unul singur, care să aplaude fără să priceapă, sau care să ia de bani buni cine ştie ce speculă şarlatanească şi grosolană a sentimentelor de patriotism şi naţionalism în artă. Nu, niciun găgăuţă: toţi, de orice sex şi de orice vârstă, au o educaţie artistică hiperrafinată şi nu pot plăti nerozeşte, oricât ar fi eticheta de naţională, o marfă de contrabandă artistică.

Ion Luca Caragiale în articol
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din albumul unei pianiste. Urare din partea vechiului său profesor, maestrul Tremolo: "Să-ţi fie viaţa o simfonie cerească. Când te vei mărita să ai parte de un bun şi vrednic dirijor care să ştie să bată bine măsura. Zi cu zi, d-a capo al fine, viaţa să vă fie un acord perfect. Să vă ferească Dzeu, marele armonist, de orice disonanţă. Totuşi să fii totdeauna forte. Chiar dacă te-ai sfădi uneori cu dirijorul tău, ca intemezzo, fă-o pianissimo, însă risolutto; caută numai să ai un motiv chiaro e brillante; evită cu toate astea prea multele variaţiuni şi fiorituri cari nu mai intră în gustul modern. Dacă vezi că nu merge, poţi s-o iei cu o octavă mai sus. Să trăiţi largo, să petreceţi allegretto scherzando con brio. Orice veţi dori presto să se împlinească... Şi când vei fi stăpână de casă, pentru ca menagiul să meargă cu tact şi con motto, nu uita să iei bine seama la chei."

Ion Luca Caragiale în Opere, III
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!