Anca: Ce copil ești... Eu nu te iubesc pe tine, dar tu mă iubești pe mine: nu înțelegi tu că mai dor o să-mi fie mai la urmă mie de tine decât ție de mine?...
replici celebre din piesa de teatru Năpasta, Actul I, Scena 3, scenariu de Ion Luca Caragiale (1890)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
O mare durere să iubești, o mare nenorocire să scapi de această durere.
citat celebru din Ion Luca Caragiale
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Sunt disponibile și traduceri în engleză, spaniolă, catalană și portugheză.
Sunt un om care iubesc adevărul și fiindcă-l iubesc știu să-l caut.
citat celebru din Ion Luca Caragiale
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Făt Frumos cu Moț în Frunte
Zi că-i dragoste, și pace!
Te-a vrăjit? atât ți-a fost:
Din pocit, frumos îți face,
Și deștept din ăl mai prost.
epigramă de Ion Luca Caragiale din Convorbiri critice (1908)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un june cu revolverul în mână: Acrivițo! dacă nu mă iubești, mă omor!
D-ra Acrivița (făcând două gropițe asasine în obraji): Mofturi!
replici celebre din Moftul Român de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Cel mai trist lucru în dragoste este faptul că de cele mai multe ori sufletul ți-l răpește exact acela care nu are nevoie de el.
Ion Luca Caragiale în Reflexii și maxime
Adăugat de Suditu Adrian & Popescu Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Tipătescu (singur): Și-l aleg pe d. Agamiță Dandanache! Iaca pentru cine sacrific de atâta vreme liniștea mea și a femeii pe care o iubesc... Unde ești, Cațavencule, să te vezi răzbunat! Unde ești, să-ți cer iertare că ți-am preferit pe onestul d. Agamiță, pe admirabilul, pe sublimul, pe neicusorul, pe puicusorul Dandanache... Ce lume! ce lume! ce lume!...
replică celebră din piesa de teatru O scrisoare pierdută, Actul IV, Scena 4, scenariu de Ion Luca Caragiale (1884)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
În gondolă
La San Marco în piață,
Dulce curge-n carnaval,
Ca un vis, a noastră viață
Lin șoptește-al mării val.
Vino, vino, gondoliere,
Ia-ne, du-ne-ncet-încet,
Sub a lunii scâteiere...
Cântă, scumpul meu poet!
Doarme-albastr-Adriatică;
Dorul tău îmi vei cânta...
Nu te teme de nimică...
Ești al meu și sunt a ta!
Doarme-acum și crudu-mi gâde
În palatu-i aurit;
De gelosul meu poți râde,
De demult l-am adormit,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără a uita istoria celor întâmplate, mulțumim norocului că n-a lăsat să se întâmple altceva și, ca Partid Conservator, care am ajutat la opera acestui noroc, salutăm din toată inima pe Majestatea Sa Regele Carol I, cu toată dragostea și respectul ce se cuvin unui suveran brav și înțelept.
finalul de la 10 Mai 1897 de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Declarație simbolistă
Domnișoară!
Gându-mi zboară
Spre o fire
Cu simțire
Dulce ca de rai ceresc.
Domnișoară
Rumeoară!
Firea ce în gând zăresc
Și la care
Sărutare
Gându-mi duce, căci... iubesc...
Pe cosițe,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imi plac negri foarte tare dar negrii sunt si incomozi cand ii deschizi adica negrii sunt black black ul e black si carrotul e carrot sti adica imi plac negri dar nici atat de mult ii iubesc i-as pupa in funduletul ala maroniu atat de sexy parca as intra in ei literal mente in ei ahhh ahhh ahhhh ahhhh ahhh
Ion Luca Caragiale în doua loturi (3 ianuarie 1700)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iată, în sfârșit, iubite cititor, că se face dreptate unui nume ilustru atât de scump nouă ca și tuturor bunilor români! Iată că se realizează dorința tuturor câți țin să venereze memoria bărbaților care au gândit bine și drept pentru și despre patria noastră română! Uite-te în numărul nostru de astăzi și vezi proiectul statuii nemuritorului nostru amic Hübsch.
începutul de la Țara lui Hübsch de Ion Luca Caragiale (1901)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Farfuridi (grav): Ne ducem, dar gândește-te stimabile, că suntem membrii aceluiași partid... Cum ziceam adineaori amicului Brânzovenescu: trădare să fie (cu oarecare emoție) dacă o cer interesele partidului, dar s-o știm și noi... De aceea eu totdeauna am repetat cu străbunii noștri, cu Mihai Bravul și Ștefan cel Mare: iubesc trădarea (cu intenție), dar urăsc pe trădători... (schimbând tonul, cu dezinvoltură.) Salutare, salutare, stimabile!...
replici celebre din piesa de teatru O scrisoare pierdută, scenariu de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Doamna Z... una dintre invitate, o văduvă respectabilă, care știe toate câte se petrec în societatea noastră, și chiar mai multe, ne-a afirmat pe drum - "contând, se înțelege, pe discreția noastră" - că N..., cum e cam bolnăvicios, și-a făcut testamentul și lasă aproape toată averea sa copilei lui Manolache, pe care o iubește la nebunie. Și toți, firește, am trebuit să zicem iarăși: "Mare noroc pe Guvidi!"
finalul de la Om cu noroc de Ion Luca Caragiale (1890)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rică: Nu striga, madam, (se târăște un pas în genunchi) fii mizericordioasă! Sunt nebun de amor; da, fruntea mea îmi arde, tâmplele-mi se bat, sufer peste poate, parcă sunt turbat.
Veta: Turbat?... Domnule, spune-mi degrab', c-aminteri, strig: cine ești, ce poftești, ce cauți pe vremea asta în casele oamenilor?
Rică (se ridică și se apropie de dânsa tăindu-i drumul): Cine sunt? Mă întrebi cine sunt? Sunt un june tânăr și neferic, care sufere peste poate și iubește la nemurire.
replici celebre din piesa de teatru O noapte furtunoasă, Actul II, Scena 2, scenariu de Ion Luca Caragiale (1878)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Discreție
Nu vreau să știi că te iubesc;
Voi suferi tăcut, discret
Cochetele desprețuiesc
Pe-un franc poet!
Da-n veci închipuirea ta
Din sufletul meu n-o să moară,
Și niminui n-oi arăta
A mea comoară...
Căci te iubesc, deși nu-ți spun:
Nu! n-ai s-o afli niciodată...
Și arz de dorul tău nebun,
Mult adorată;
Dar tac, nu-ți spun că te iubesc:
Știu bine că pe-un franc poet
Cochetele-l desprețuiesc...
Tac sunt discret!
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna
Negreșit că, sus în ceruri
Soarele fiind aprins,
Nu se simte frigul, gerul
Care astăzi ne-a coprins.
Negreșit! focul din soare
Nu-l plătește Dumnezeu,
Însă noi plătim, sârmanii,
Lemne și cărbuni mereu.
Doamne, de-ai veni-ntr-o noapte
Pe pământul înghețat
Ca să vezi cât e de jalnic
Să tot tremuri nencetat.
Tu, care-ți iubești făptura,
N-ai mai zice un cuvânt
Și-ai opri crivățul aspru
Să mai sufle pe pământ!
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au rămas destul de bine. Ăl mare a rămas cu topuzu-mpărătesc; ăl mijlociu cu iconița... Puțin lucru e să împărățești? Nu-i destul să nu mori niciodată? Dar era și drept să fie a lui Prâslea, pentru că el dacă nu o lua pe Ileana, rămânea cu oglinda, și s-ar fi tot uitat în ea, ar fi văzut-o pe fată mereu cu altu-n brațe și s-ar fi prăpădit băiatul... Și dacă se prăpădea el, se prăpădea și fata, se prăpădea și mă-sa, împărăteasa, care tot pe el îl iubea mai mult, că era Prâslea, și ar fi fost mai mare păcatul să se întâmple atâtea nenorociri pentru o biată dragoste de tinerețe.
finalul de la Poveste de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum să nu știu, dragă Domnule, mă rog frumos, că iubești Brașovul și toate cele săsești, ungurești și românești din Ardeal? Fără să-mi fi spus, știam și anume de ce. E desigur mai departe de la București și Ploiești, până la Brașov, Feldioara, Sighișoara etc. decât de la acestea până pe malurile Rinului, ori la coastele celor două mări nordice. În Ardeal ajung picioarele încălțate ale corpului european; la București și Ploiești etc. stă, plin de paraziți, sângerat de scărpinătură, dar frizat à la Parisienne, corpul trupului bulgaro-țigănesc, cea mai infectă și mai dezgustătoare parte a acestui bastard și ignobil tip oriental.
Ion Luca Caragiale în scrisoare către Alceu Urechia
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crucea și semiluna
Luna strălucește ca o lampă mare,
Revărsând splendoarea-i până-n depărtare.
La ospățul falnic, strânsă-i oaste multă;
Toți vorbesc în parte, nimenea n-ascultă.
Dar ca și stejarul mândru de la munte,
Mircea-și netezește nobila sa frunte,
Și ca și stejarul mândru când înfruntă
Crunta vijelie, Mircea se încruntă.
Și, apoi, se scoală deodată-n picioare
Și cu glas puternic le strigă: "Tăcere!
Ați uitat voi oare pe al vostru Domn,
Ce-și visează țara chiar în al său somn?
Cum acele vremuri sfinte le uitați,
Când pe Mircea-Vodă voi îl respectați?
Ce? sunt oare altul, sau voi sunteți alți?
Sunt pitici acuma brazii cei înalți?
S-a surpat Carpatul și, din rădăcină,
Stânca se preface într-o moale tină?
Nu mai curge Istrul în largul său pat,
Și patriotismul vostru v-a secat?
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Ion Luca Caragiale despre iubire, adresa este: