Un străin a cutezat zilele acestea să insulte România într-un mod sângeros, lovind-o în tot ce are mai scump, în profesorii ei de muzică, și, prin urmare, în muzica ei. Acest străin, un neamț, dr. Emil Kolberg din Viena, a trimis către Berliner Signale o corespondență despre starea muzicală a României corespondență în care tăgăduiește cu sfruntare priceperea și gustul publicului român în privința muzicii și denunță Conservatorul nostru din București, acest templu-metropolă al Euterpei, Taliei și Melpomenei naționale române, ca o instituțiune lipsită cu desăvârșire de seriozitate.
începutul de la Ofensă gravă de Ion Luca Caragiale (1897)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conservatorul nostru de muzică și declamațiune, școala care a dat atâția iluștri artiști în așa scurt timp, devine din ce în ce mai complet: i s-a înființat, în fine, o clasă de harpă. Harpa sau harfa, după cum spune profesorul de istoria universală a muzicii al Conservatorului, este un instrument foarte vechi, de origină africană. Cuvântul harpă sau harfă vine de la harfonistă artistă care cântă cu harfa.
începutul de la Muzica de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vom dovedi, în fine, că aceeași primadonă, pe aceeași scenă, în fața aceluiași public, va cânta cu același succes pe Ernestina din Choufleuri, pe Valentina din Hughenoții, pe Eleonora din Trovatore, pe Margareta din Faust și pe Czipra din Zigeuner-Baron... Cu acestea cred că-l vom înfunda pe d-l dr. Kolberg. Să mai îndrăznească a vorbi neamțul de inferioritatea României în privința muzicii și instituțiilor de educație muzicală!
finalul de la Ofensă gravă de Ion Luca Caragiale (1897)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ion Luca Caragiale. Particularități: Meloman, ureche, memorie și gust muzical bine dezvoltate.
Ion Luca Caragiale în articol (1893)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când ascultam muzica lui Mozart, îmi vibrau obrajii și lacrimile îmi străluceau în ochi...
citat celebru din Ion Luca Caragiale
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru ca să ai o trupă de operă, îți trebuiesc trei lucruri: bani, bani și bani; și n-ai bani, n-ai cântăreți.
Ion Luca Caragiale în articol
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A îndrăzni, iată secretul în Artă. A îndrăzni, va să zică a putea. Voiește și vei putea, luminează-te și vei fi!... Îndrăznește și vei cânta!
Ion Luca Caragiale în eseu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndrăznește și vei cânta! zicem noi. Vei cânta ieftin, dar vei cânta; vei cânta rău, dar vei cânta; vei cânta fals, deplorabil, ridicul, dar vei cânta. Ce se cere de la operă? A cânta.
Ion Luca Caragiale în articol
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia și muzica sunt două surori divine, menite de zei să meargă totdeauna mână în mână ca, prin îndoit farmec, să minuneze pe muritori, îndulcindu-le moravurile din cea mai fragedă a lor junețe și până se zaharisesc complet.
Ion Luca Caragiale în scrisoare către Paul Zarifopol (1912)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am ascultat "Pe-al nostru steag e scris unire!" Asta-i! Asta-i! Asta-mi place! Bravos, băieți! Asta-i adevărată, și nu "Deșteaptă-te, române!" Aia-i tânguitoare, mă, și noi am plâns destul până acuma. Mă, de-acum să nu mai cântați pe țăran cu plete lungi și cu fluierul de cioban la buze. Azi fluieră trenul. Să-i faceți pe țărani un popor european.
Ion Luca Caragiale în România Mare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
În gondolă
La San Marco în piață,
Dulce curge-n carnaval,
Ca un vis, a noastră viață
Lin șoptește-al mării val.
Vino, vino, gondoliere,
Ia-ne, du-ne-ncet-încet,
Sub a lunii scâteiere...
Cântă, scumpul meu poet!
Doarme-albastr-Adriatică;
Dorul tău îmi vei cânta...
Nu te teme de nimică...
Ești al meu și sunt a ta!
Doarme-acum și crudu-mi gâde
În palatu-i aurit;
De gelosul meu poți râde,
De demult l-am adormit,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așadar, o clasă de toba mare ni se împune imediat, cu atât mai mult cu cât românii sunt poporul cel mai muzical din Europa. Clasa aceasta are să fie foarte frecuentată și ar trebui să se prevază în bugetul viitor 2030 de burse ale statului pentru aceasta. Dar credem că e destul pentru astăzi. Într-un număr viitor vom vorbi despre necesitatea înființării claselor speciale de triangul și de tipsii.
finalul de la Muzica de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un târg așa mare, noaptea e zgomot și lumină, nu întuneric și tăcere ca în valea singuratică a Podenilor. E un han în Ieși, - acolo în colț, ce loc bun pentru o dughiană - un han unde toată noaptea cântă fetele la Café Chantan. Ce viață zgomotoasă și veselă! Acolo găsești la orice ceas, zi și noapte, pe domnul comisar cu fetele și cu alți poreți.
Ion Luca Caragiale în O făclie de Paște (1899)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dojana (Doina)
Carpatu'și înalță semețe bătrânele culmi spre albastru, scăldându-le în ploaia de raze de soare d'amiază de vară... E sfântă și vastă tăcere, sus colo, departe de zgomotul vast și profan al cetății. E limpede aer și vântul adie alene și doina doinește... Mioarele pasc îndelete pe colina cea verde... E turma bogată a lui Oancea; în târguri din lume vestită'i e lâna, vestită'i e brânza, vestit cașcavalul... Mioarele pasc îndelete sub grij'a doi baci de credință, sub paza dulăilor aprigi, de sfâșie ursul... Alături la umbră de stâncă stau bacii. Sunt frate și frate. Cel mare, cu pleoapele închise, își trage luleaua. Iar fratele tânăr, culcat stând pe spate, doinește o doină din fluieru'i magic... Și cântă și cântă flăcăul, de dor și de jale, un cântec pe care Carpatu'l cunoaște d'atâtea ș'atâtea vieți de oameni. Trecut-au destule și alte-or mai trece: Carpatul și doina de veci sunt prieteni, de veci or să fie... Și cântă flăcăul de plânge și frate, de plâng și mioare, de plâng toți dulăii, șiroaie de lacrimi, atât e de dulce! Dar iată-l deodată în sus se ridică, și fluieru-și trage din buze. Îl întoarce la ceafă și'l vâră'n cămașa soioasă de zer și scorțoasă... Se scarpine bine; răsuflă. Și iar îl ia-n buze și iar se pornește... Carpatu'și înalță semețe bătrânele culmi spre albastru, scăldându-le în ploaia de raze de soare d'amiază de vară... E sfântă și vastă tăcere, sus colo, departe de zgomotul vast și profanal cetății. E limpede aer și vântul adie alene și doina doinește. Ce vraje!
poezie celebră de Ion Luca Caragiale din ziarul Universul Literar
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, Nirvana!
Apocaliptică, în stil de axion
O, bucură-te, neființă,
Că slava-mpărăției tale,
Din biruință-n biruință,
Vestit-a vecinica ta cale,
Și pururea ai zămislit
Un dor de ducă nesfârșit!
Din firea lucrurilor toate
Ai izvorât în ochii minții
Și-ai dat noroadelor cercate
Atotputerea năzuinții,
De-ți cântă azi ca nimănuia:
"Mântuitoare! Aliluia!"
Purcede slava de la tine,
Izbăvitoareo nențeleasă
Din lumile așa senine,
Tu vecinica Morții crăiasă!
Și ție uneia, smerit
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În depărtata antichitate, spun unii erudiți, nu se știa să fie decât trei muze: Mneme (Memoria), Melete (Gândirea) și Aoide (Cântarea). Cum s-au ridicat ele la pătrat de au ajuns nouă? Se zice că odinioară într-un oraș din Pelopones trebuiau, pentru un templu al lui Phoibos, statuele celor trei muze. Ctitorii templului au comandat la trei sculptori cu renume să lucreze cele trei statue până la un termen anume, rezervându-și dreptul să aleagă pe cele mai reușite. Ce s-a întâmplat însă? Cei trei artiști celebri au venit la termen cu câte trei muze, dar fiecare dintre ei le reprezentase în deosebite feluri, cu deosebite atribute. Fiindcă toate erau minunat executate, au fost primite toate și așezate în templu... De trei ori trei, nouă.
începutul de la A zecea muză de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Baladă
Sub fosforescenta sumbră
A unui vechi candelabru
Iată un schelet, o umbră,
Este bardul cel macabru.
Ceasul bate miez de noapte,
Și din negre galerii
Se arată-n triste șoapte
Ai macabrului copii.
Și se-aude ca de clopot
Un glas surd și subteran
Răsunând funebru-n ropot:
Leg am d-an, leg an van d-an!
Iar la jalnicul lor cântec
Glas adânc, lugubre lire,
Din nori naște ca din pântec
Și începe să se-nspire
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la muzică, dar cu o relevanță mică.
Da... nebun!
Desprețuiesc onori, avere;
De slavă m-am hrănit destul!
Alt orizont privirea-mi cere:
De-așa nimicuri sunt sătul!
Să nu-mi azvârle-atotputinții
Nici o favoare... Nu! n-o vreu!
Am o comoară-n fundul minții;
De-ajuns îmi sunt acuma eu!
Trec astăzi ignorat prin lume,
Dar, trainic, las în viitor
Un semn, o glorie, un nume
Acestui imbecil popor!
Să lingușesc telurici patemi?
Reptilă eu?... Prea mândru sunt!...
Apollo calea demnă-arate-mi
Pe-acest tâmpit, senil pământ.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Amicului meu Gion
Marea cu talazurile
Lumea cu necazurile!
sau
La mer avec ses vagues
Le monde avec ses blagues!
Ei, da, Gion!... Academia
este oarbă ca toți orbii...
Declarămu-ne-mpotrivă-i
și strigăm urbi et orbi,
Că ctitoriceasca țâfnă
îi dă brânci p-un povârniș,
Care-o duce drept la baie...
E un fel de va t' fair' fiche,
Ce se face cu-atât brio,
cu-acel sans-gen', ma parole:
Cum un Kubelik ar face-o
pizzicând coarda de sol,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ion Luca Caragiale despre muzică, adresa este: