Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Ion Luca Caragiale despre negru

Ion Luca Caragiale

Ea leșină iar... Eu trec ca un demon prin mulțime și dispar în noaptea neagră...

finalul de la Bubico de (1901)
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Momente" de Ion Luca Caragiale este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -69.36- 48.99 lei.
Ion Luca Caragiale
Eminescu, Mihai
Eminescu? Era o frumusețe! o figură clasică încadrată de niște plete mari negre: o frunte înaltă și senină, niște ochi mari-la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru;un zămbet blând și adânc melancolic. Avea aerul unui sfânt coborât dintr-o icoană.

definiție celebră de
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Sunt disponibile și traduceri în rusă și ucraineană.
Ion Luca Caragiale

Baladă

Sub fosforescenta sumbră
A unui vechi candelabru
Iată un schelet, o umbră,
Este bardul cel macabru.

Ceasul bate miez de noapte,
Și din negre galerii
Se arată-n triste șoapte
Ai macabrului copii.

Și se-aude ca de clopot
Un glas surd și subteran
Răsunând funebru-n ropot:
Leg am d-an, leg an van d-an!

Iar la jalnicul lor cântec
Glas adânc, lugubre lire,
Din nori naște ca din pântec
Și începe să se-nspire

[...] Citește tot

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la negru, dar cu o relevanță mică.

Ion Luca Caragiale

Mic și mare

Trece un prăpăd pe lume...
Dinspre larg de ocean,
Cu ce neagră turbă bine,
vine vajnic uragan!
E o spaimă-n toată firea...
Păsări albe fug, s-ascund;
Pinii seculari se-ndoaie;
pești, jivine merg la fund.
Urlă ape biciuite,
dau nebune către mal;
Calcă unul peste altul
și se-nghite val pe val.
Geme farul... Un grăunte
de nisip, nepăsător,
Râde de urgia oarbă
și de groaza tuturor;
"Râzi? Nu vezi?" l-întrebă farul.
"Ba văd bine" zice el;
"Ș-apoi, dacă vine, — vină!
Sunt atât de mărunțel!

[...] Citește tot

poezie clasică de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Luca Caragiale

Cameleon-femeie

Icoană străvezie, în cadrul sumbru-al vieții,
Cu părul ei sur-galben, cu ochi închis-albaștri,
Sclipi deodată clară, vis roz al tinereții,
Cum în obscure-azururi apar pribegi blonzi aștri.

O văz fugind prin codrul cel verde de jugaștri —
Era Erato albă iluminând poeții. —
De-a ei priviri focoase ar fi roșit sihaștri
Păliți, chlorotici, vineți de greul bătrâneții.

Purta bacanta-mi nuferi, bujori și violete,
Învesmântată magic în daurite plete
Și-n varii polichrome bibiluri și altițe...

Îmi arunca pupila-i divine curcubee;
Dar eu, nebun! zic: "Spectru! Cameleon- femeie!
Fugi! sufletul ți-e negru și mațele pestrițe!"

poezie clasică de din Moftul Românesc, nr. 17 (1893)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Luca Caragiale

Filozoful Blagomirea

Filozoful Blagomirea ține-n mână adevărul,
Și de-aceea se muncește a seca tot călimărul
Și-a schimba cerneala neagră într-un foc aprins defraze,
Care-n veci de veci să deie întunericului raze

Și să lumineze mintea robilor și celor șchiopi,
Osândiți să rătăcească sau mereu să dea în gropi.

Cât mult bine poate face cu-un nimica Blagomirea!
Dac-ar ști ce o așteaptă, negreșit că omenirea
Ar veni la Blagomirea implorându-i să consume,
În hârtie și cerneală, cât de mult, oricâte sume.
Numai să-i arate-ntregul adevăr adevărat,
După care pân-acuma ea-n deșert a alergat.

Făr-această rugăminte, Blagomirea-ntr-una scrise,
Până când – vai, țării noastre! – ochii-i pe vecie-nchise...

Multe-s operele sale, cam vreo sută de volume
Despre legile eterne și stăpâne peste lume,

[...] Citește tot

poezie clasică de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Luca Caragiale

Amiaza maura

În aer e lene… Amiază de vară.
pâclă greoaie de plină Sahară.
Ca tigru-ntre două tigrese rivale,
Ce scuipă de turbă și sânge și bale,
Ahmet stă-ntre două geloase neveste:
Fatme - o minune, Biulbiul - o poveste!
Biulbiul este blondă, Fatme este brună;
O patimă oarbă și alta nebună.
Ahmet simte bine că fierbe în ele
O ură cumplită, o ură de-acele

Ce lasă din treacăt în neagra lor cale
Ruine și sânge și moarte și jale.
Sunt două extreme, sunt două-antiteze…
Pornirea vrăjmașe, el vrea s-o calmeze:
“Pe-Allah strălucitul! pe sântul profet!
Pe stele și lună! (răcnește Ahmet
Ș-apucă hangerul) Fatme! un ciubuc!
Mergi!”
“Nu vreau!!”

[...] Citește tot

poezie clasică de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie despre Ion Luca Caragiale@negru? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!

Pentru a recomanda secțiunea cu Ion Luca Caragiale despre negru, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!