
În toată lumea, publicul se împarte în două părți: o parte care merge la teatru și plătește, și alta care nu plătește și nu merge la teatru. La noi se-mparte altfel: o parte care plătește teatrul național și nu merge la teatrul național și alta care merge la teatrul național fără să plătească.
Ion Luca Caragiale în articol
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Toate mulțumirile trebuie plătite; înainte de a se căpăta, par destul de ieftine, în urmă, prea scumpe.
citat celebru din Ion Luca Caragiale
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!


Iarna
Negreșit că, sus în ceruri
Soarele fiind aprins,
Nu se simte frigul, gerul
Care astăzi ne-a coprins.
Negreșit! focul din soare
Nu-l plătește Dumnezeu,
Însă noi plătim, sârmanii,
Lemne și cărbuni mereu.
Doamne, de-ai veni-ntr-o noapte
Pe pământul înghețat
Ca să vezi cât e de jalnic
Să tot tremuri nencetat.
Tu, care-ți iubești făptura,
N-ai mai zice un cuvânt
Și-ai opri crivățul aspru
Să mai sufle pe pământ!
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Efimița: Dacă n-o mai plăti niminea bir, soro, de unde or să aibă cetățenii leafă?
Leonida: Treaba statului, domnule, el ce grije are? pentru ce-l avem pe el? e datoria lui să-ngrijească să aibă oamenii lefurile la vreme...
replici celebre din piesa de teatru Conu Leonida față cu reacțiunea, scenariu de Ion Luca Caragiale (1880)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!


- țal
- Țal substantiv comun, de genul masculin pentru amândouă sexurile impiegat comercial sau impiegată comercială; persoană însărcinată într-un local public de consumațiune cu încasarea plăților de la consumatori. Declinare regulată.
definiție celebră de Ion Luca Caragiale în Țal!...
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Publicul nostru este, poate, cel mai cunoscător de pe continent. Nu știu cum se face, dar în orice seară mă pot prinde că de la galerie până la orchestră nu găsești un găgăuță măcar, unul singur, care să aplaude fără să priceapă, sau care să ia de bani buni cine știe ce speculă șarlatanească și grosolană a sentimentelor de patriotism și naționalism în artă. Nu, niciun găgăuță: toți, de orice sex și de orice vârstă, au o educație artistică hiperrafinată și nu pot plăti nerozește, oricât ar fi eticheta de națională, o marfă de contrabandă artistică.
Ion Luca Caragiale în articol
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Magnum Mophtologicum
Un împărat își puse-n gând
Să facă-o mare carte,
În care vorbele pe rând
Să aibă toate parte.
Voia un falnic monument,
Un magnum oarecare...
Atunci chemă pe un bătrân,
Limbistul cel mai mare
Un om ce știe pe de rost
Nu numai ce-i pe lume,
Ci câte se petrec și-n cer
Din fir în păr anume
Și-i zise: "Știu, de istorie
De mult că te-ai lăsat
Și că d-acuma numai limbii
Pe brânci te-ai consacrat...
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Ion Luca Caragiale despre plată, adresa este:
