Eu, drept orice răspuns, îi trag două perechi de palme, mă sui și... mână birjar! Se-nțelege că după infamia ce am comis, orice legătură între mine și amicul meu a trebuit să se rupă... Ah! cât de rău îmi pare! am pierdut un atât de bun amic!...
finalul de la Infamie de Ion Luca Caragiale (1901)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui amic înecat în datorii
Ești mâncat de cămătari,
Cum e lemnul vechi de cari
Și țara de prinți coțcari!...
tristih de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi s-a-ntâmplat să pierz un amic, un bun amic, și nu mă pot căi îndestul de această nereparabilă pierdere; de aceea trebuie să spun, oricui vrea să m-asculte, trista mea întâmplare. Iată. Știam că amicul meu, bunul meu amic, are multă influență asupra unei persoane, de care atârnau la un moment niște interese ale mele de extremă importanță. Am alergat la el.
începutul de la Infamie de Ion Luca Caragiale (1901)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cazul Cuza - Lui Teleor (Aluzie la o epigramă a lui Teleor, asemănătoare cu una semnată de A.C. Cuza și care s-a dovedit, la rândul ei, a fi o traducere din revista Fliegende Blatter)
Că n-am destulă sare a-mea
Te rog, amice,-a mă s-Cuza
Dar c-aș fura-o altuia,
Nu cred să poți a m-A. C. Cuza.
epigramă de Ion Luca Caragiale din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doi academici
Istorică pereche
Așa prieteni. Zic și eu!
Ce legătură veche!
Ureche jură-ntr-un Hășdeu,
Hășdeu într-o ureche!
epigramă de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Târziu de tot în noapte, trei vechi prieteni stau de vorbă într-o berărie despre ce?... Ei! despre ce pot sta de vorbă trei români așa de târziu?... despre politică, fără-ndoială.
începutul de la Cam târziu... de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acest episod pe care-l uitasem mi l-a reamintit amicul meu Stan Popescu după primul scrutin al alegerii de la Ploești, văzându-mă că am prea multe iluziuni despre rezultatul balotajului.
finalul de la Istoria se repetă de Ion Luca Caragiale (1897)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu: Dar domnii X... Y... Z... n-au niciun merit, nicio capacitate, niciun talent spre a fi puși în fruntea unor instituțiuni cari... și în sfârșit despre onestitate... de!
Un amic (tăindu-mi vorba și dând din umeri): Mofturi!
replici celebre din Moftul Român de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am dus să fac o vizită confratelui și amicului meu Tomiță de ziua lui. L-am găsit într-o stare foarte proastă, plimbându-se de colo până colo ca o hienă în cușca ei și văitându-se de durere; toată noaptea nu putuse închide ochii din pricina unei măsele.
începutul de la Duminica Tomii de Ion Luca Caragiale (1909)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Savant
Toate cărțile din lume, de când lumea câte-au fost,
Minunatul meu prieten le cunoaște pe de rost;
Tot ce mintea omenească până astăzi a știut,
În savantu-i cap de dascăl, s-a-ndesat și... a-ncăput:
Bibliotecă vestită! așa plină, că-n zadar
Am dori să mai încapă și un bibliotecar.
hexagramă de Ion Luca Caragiale din Convorbiri critice (1908)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amicul meu, domnul Manolache Guvidi, este o persoană cunoscută în societatea noastră; e un om cu avere însemnată câștigată printr-o muncă onorabilă; e un om inteligent și serios, un bun soț și un bun tată de familie. Cu atâtea calități trebuia să reușească în lupta pentru viață: invidioșii, cu toate clevetirile lor, n-au putut nimic în contră-i.
începutul de la Om cu noroc de Ion Luca Caragiale (1890)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iată, în sfârșit, iubite cititor, că se face dreptate unui nume ilustru atât de scump nouă ca și tuturor bunilor români! Iată că se realizează dorința tuturor câți țin să venereze memoria bărbaților care au gândit bine și drept pentru și despre patria noastră română! Uite-te în numărul nostru de astăzi și vezi proiectul statuii nemuritorului nostru amic Hübsch.
începutul de la Țara lui Hübsch de Ion Luca Caragiale (1901)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am un amic farmacist care, între hapuri și unguente, găsește timp să și rimeze și face și piese de teatru. Sunt foarte curios să văz pentru ce o să concureze; pentru văpseaua pe care o doresc eu, sau pentru piesa pe care o cere Teatrul Național? Dar cum e un băiat foarte activ, o să concureze poate pentru amândouă... Atât mai bine! De n-ar greși numai adresa: te pomenești că vine la mine cu cine știe ce tragedie lungă si la Teatru merge cu văpsea de păr internă.
finalul de la A zecea muză de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Farfuridi (grav): Ne ducem, dar gândește-te stimabile, că suntem membrii aceluiași partid... Cum ziceam adineaori amicului Brânzovenescu: trădare să fie (cu oarecare emoție) dacă o cer interesele partidului, dar s-o știm și noi... De aceea eu totdeauna am repetat cu străbunii noștri, cu Mihai Bravul și Ștefan cel Mare: iubesc trădarea (cu intenție), dar urăsc pe trădători... (schimbând tonul, cu dezinvoltură.) Salutare, salutare, stimabile!...
replici celebre din piesa de teatru O scrisoare pierdută, scenariu de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ei! e prea-prea!... n-avem ce zice mai mult, și va mărturisi firește orice maghiar cu dreaptă judecată și cu sufletul neatins de patima sălbatică a urei de rasă, că toate astea nu sunt de natură a face populară la noi amiciția căreia cele două State vecine trebuesc să-i rămână credincioase, și că astfel, spre mâhnirea noastră, unul, cel mai tare, pune pe celălalt, mai slab, într-o penibilă situațiune, cum un aliat leal și prudent n-ar trebui să facă.
finalul de la Situație penibilă de Ion Luca Caragiale (1910)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lache Diaconescu și Mache Preotescu sunt impiegați în aceeași mare administrație și totodată sunt foarte buni prieteni. Pe lângă acestea, Mache s-a logodit zilele trecute cu sora d-nei Diaconescu, d-ra Cecilia Pavugadi, care-și termină la vară cursul de piano la conservator. Colegi, prieteni și cumnați... În această întreită calitate, cei doi camarazi ies de la cancelaria lor la șase ore seara și, sub aceeași umbrelă, pornesc pe Calea Victoriei la vale, să se abată pe la o băcănie; trebuie să târguiască niște mezeluri pentru masă Mache va prânzi la Diaconescu împreună cu d-ra Cecilia.
începutul de la O lacună de Ion Luca Caragiale (1900)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ajun de Sf. Dumitru, amicul meu Iancu Verigopolu stă înfipt în colțul otelului Continental, privind la trecători. Ne salutăm și intrăm în vorbă. Are frumos caracter amicul meu Verigopolu: totdeuna egal, fără a se lăsa alterat măcar de orice împrejurare; și mărturisesc drept că nu-l pot admira îndestul pentru aceasta. Dumneata, bunioară, ori eu, sau un altul, n-am fi în stare să ne înfigem în colțul otelului Continental pentru a privi la mișcarea de pe stradă, cu sângele rece al unei persoane absolut lipsite de grija zilei de mâne în ce momente?... în ajunul Sf. Dumitru... și când?... când am ști bine că a doua zi trebuie să părăsim casa unde am locuit, fără să știm de loc unde o fi casa-n care avem să ne transportăm calabalâcul.
începutul de la Mici economii... de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la prietenie, dar cu o relevanță mică.
Amicului meu Gion
Marea cu talazurile
Lumea cu necazurile!
sau
La mer avec ses vagues
Le monde avec ses blagues!
Ei, da, Gion!... Academia
este oarbă ca toți orbii...
Declarămu-ne-mpotrivă-i
și strigăm urbi et orbi,
Că ctitoriceasca țâfnă
îi dă brânci p-un povârniș,
Care-o duce drept la baie...
E un fel de va t' fair' fiche,
Ce se face cu-atât brio,
cu-acel sans-gen', ma parole:
Cum un Kubelik ar face-o
pizzicând coarda de sol,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dojana (Doina)
Carpatu'și înalță semețe bătrânele culmi spre albastru, scăldându-le în ploaia de raze de soare d'amiază de vară... E sfântă și vastă tăcere, sus colo, departe de zgomotul vast și profan al cetății. E limpede aer și vântul adie alene și doina doinește... Mioarele pasc îndelete pe colina cea verde... E turma bogată a lui Oancea; în târguri din lume vestită'i e lâna, vestită'i e brânza, vestit cașcavalul... Mioarele pasc îndelete sub grij'a doi baci de credință, sub paza dulăilor aprigi, de sfâșie ursul... Alături la umbră de stâncă stau bacii. Sunt frate și frate. Cel mare, cu pleoapele închise, își trage luleaua. Iar fratele tânăr, culcat stând pe spate, doinește o doină din fluieru'i magic... Și cântă și cântă flăcăul, de dor și de jale, un cântec pe care Carpatu'l cunoaște d'atâtea ș'atâtea vieți de oameni. Trecut-au destule și alte-or mai trece: Carpatul și doina de veci sunt prieteni, de veci or să fie... Și cântă flăcăul de plânge și frate, de plâng și mioare, de plâng toți dulăii, șiroaie de lacrimi, atât e de dulce! Dar iată-l deodată în sus se ridică, și fluieru-și trage din buze. Îl întoarce la ceafă și'l vâră'n cămașa soioasă de zer și scorțoasă... Se scarpine bine; răsuflă. Și iar îl ia-n buze și iar se pornește... Carpatu'și înalță semețe bătrânele culmi spre albastru, scăldându-le în ploaia de raze de soare d'amiază de vară... E sfântă și vastă tăcere, sus colo, departe de zgomotul vast și profanal cetății. E limpede aer și vântul adie alene și doina doinește. Ce vraje!
poezie celebră de Ion Luca Caragiale din ziarul Universul Literar
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ion Luca Caragiale despre prietenie, adresa este: