Jupân Dumitrache: Mă Spiridoane, fii băiat de treabă, mă, că iau pe sfântul Niculae din cui; știi că i-am pus sfârcul nou de ibrișim. Să nu-i fac saftea pe spinarea ta!
replică din piesa de teatru O noapte furtunoasă, Actul I, Scena 3, scenariu de Ion Luca Caragiale (1878)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Momente" de Ion Luca Caragiale este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Istoria pentru noi trebuie să fie un izvor nesecat de poezie sănătoasă, un șir de icoane sfinte de unde să căpătăm totdeauna învățătură de adevăr și insuflare de virtute.
citat clasic din Ion Luca Caragiale
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- Eminescu, Mihai
- Eminescu? Era o frumusețe! o figură clasică încadrată de niște plete mari negre: o frunte înaltă și senină, niște ochi mari-la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru;un zămbet blând și adânc melancolic. Avea aerul unui sfânt coborât dintr-o icoană.
definiție celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Crucea și semiluna
Luna strălucește ca o lampă mare,
Revărsând splendoarea-i până-n depărtare.
La ospățul falnic, strânsă-i oaste multă;
Toți vorbesc în parte, nimenea n-ascultă.
Dar ca și stejarul mândru de la munte,
Mircea-și netezește nobila sa frunte,
Și ca și stejarul mândru când înfruntă
Crunta vijelie, Mircea se încruntă.
Și, apoi, se scoală deodată-n picioare
Și cu glas puternic le strigă: "Tăcere!
Ați uitat voi oare pe al vostru Domn,
Ce-și visează țara chiar în al său somn?
Cum acele vremuri sfinte le uitați,
Când pe Mircea-Vodă voi îl respectați?
Ce? sunt oare altul, sau voi sunteți alți?
Sunt pitici acuma brazii cei înalți?
S-a surpat Carpatul și, din rădăcină,
Stânca se preface într-o moale tină?
Nu mai curge Istrul în largul său pat,
Și patriotismul vostru v-a secat?
[...] Citește tot
poezie clasică de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un târziu, cine vizita mânăstirea Țigănești, putea vedea acolo o mică bătrână, oacheșă, înaltă și uscată ca o sfântă, cu o aluniță mare păroasă d-asupra sprincenei din stânga și cu privirea extatică. Ea nu scotea un cuvânt, nu voia să răspunză la nici o întrebare; nu făcea nici un rău, era dimpotrivă foarte blândă. O singură apucătură denunța oarecum că, sub fruntea ei senină, clipea o minte cu reazimul dezrădăcinat: toată ziulica, maica Elefteria culegea, te mir pe unde le mai găsea, cioburi de străchini, pe care le ascundea cu scumpătate în scunda ei chiliuță.
Ion Luca Caragiale în Două loturi (1898)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la sfinți, dar cu o relevanță mică.
În curând
Terra! Terra!
Ca Phoenix, pasărea măiastră,
Tu din cenușa-ți re-nviezi;
Necontenit în zare-albastră,
Tot mai strălucitor te vezi!
O! Ideal! divină torță!
Tu ne-ai condus prin întuneric;
Un pas să facem n-aveam forță
Făr-de reflectul tău feeric!
Pierdeam al minții echilibru
Pe mările făr-de liman,
Eu, iritabilul felibru,
Profet al genului uman,
De n-ai fi fost tu, Tramontana,
Făr, de scăpare cunoscut...
Vai! omenirea fu, sărmana!
[...] Citește tot
poezie clasică de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Această poezie a fost selectată Poezia zilei pe 7 februarie 2019.
Sfânt-Ion
Frunzuliță chimionu,
Chimionu, anasonu,
Mai dă, doamne,-un Sfânt-Ionu,
Să prăznuim patraonu
Cu Jenică Arionu!
Să mai mergem la fiatru
Să văz doi jandari cât patru!
Că era mare-mbulzeală
De-mi venise amețeală;
Că Jenică Arionu,
Pasămite-i farmazonu,
A tras la loja de sus
Și drept în față ne-am pus,
La lojă de beletaj,
Unde-i mai mare blamaj!
C-apoi stam și petreceam
Și în lojă chef făceam,
La poliție nici gândeam,
[...] Citește tot
poezie clasică de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amicului meu Gion
Marea cu talazurile
Lumea cu necazurile!
sau
La mer avec ses vagues
Le monde avec ses blagues!
Ei, da, Gion!... Academia
este oarbă ca toți orbii...
Declarămu-ne-mpotrivă-i
și strigăm urbi et orbi,
Că ctitoriceasca țâfnă
îi dă brânci p-un povârniș,
Care-o duce drept la baie...
E un fel de va t' fair' fiche,
Ce se face cu-atât brio,
cu-acel sans-gen', ma parole:
Cum un Kubelik ar face-o
pizzicând coarda de sol,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Această poezie a fost selectată Poezia zilei pe 25 aprilie 2016.
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie despre Ion Luca Caragiale@sfinți? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ion Luca Caragiale despre sfinți, adresa este:
