De vorbă cu diavolul
Azi-noapte, Diavolul din mine -
Un Diavol ce pretinde-a fi profet -
M-a luat cu vorba-ncet... încet...
Și m-a băgat în tainele divine,
Pe care eu - spun drept - mi-e frică
Să nu care cumva să le-nțeleg,
Fiindcă sunt taine care - când se strică -
Nu se mai dreg...
De-aceea nici nu sunt prea lămurit
Asupra celor ce mi-a povestit...
Dar cum azi-noapte Diavolul din mine
Vorbea ca un profet adevărat,
Să nu-l ascult deloc mi-a fost rușine,
Și curios, ca orice om, i-am suportat
Năzbâtia cu care m-a-ngrozit
De la-nceput și până la sfârșit...
Mi-a spus că-n viață trebuie să știi
Ce nu știu decât morții
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Rânduri pentru carte
(lui Ion Marin Sadoveanu)
Carte
Sora mea cea bună,
Din ce sfântă-mpreunare
Te treziși la mine-n casă
Intr-o noapte fără lună,
Când,
Cu coatele pe masă,
Obsedat de-același veșnic
Și suspect semn de-ntrebare
M-afundam în întuneric,
Ca un muc de lumânare
Intr-un sfeșnic?
Carte
Sora mea-nțeleaptă
Și cuminte,
Spune-mi, cine
Ma sorti frate cu tine
Intr-o noapte fără lună,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Triptic banal - II
C'est la femme qu'on aime à cause de la nuit.
(Villiers De L'Isle-Adam)
Plouă...
Pe trotuarul negru felinarul desenează
O enormă violetă
Violetă ca umbrela japoneză ce-ncadrează
Chipul ei oval și palid
De nocturnă cochetă
Magdalenă.
Plouă...
Pe trotuarul negru pașii ei se-ncrucișează
Cu grabiții pași ai celor ce-o privesc
Și-apoi dispar.
Și tăcuta Magdalenă
Se strecoară ca noroiul
Ce dispare în canalul deschis larg lângă trotuar!
N-are vreme s-o-nsoțească nimeni,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Convorbiri critice, III, nr. 12 (25 decembrie 1909)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Textele de mai jos conțin referiri la draci, dar cu o relevanță mică.
Isprava toamnei
Toamna, fată deocheată -
Biata fată!...
Deocheată, dar frumoasă
Și cochetă,
Mi-a intrat odată-n casă,
Indiscretă,
Să mă-ntrebe ce mai fac...
Ce problemă viitoare
Mă mai doare...
Ce țigări de foi mă otrăvesc
Când vorbesc...
Și ce fel de coniac
Beau când tac...
Și de-atunci -
Nu vreau să spun de când -
Am rămas cu toamna-n trup și gând!...
Și de-atunci, în fiecare an,
Toamna, fată bună, vine să mă vadă -
Vine ca o oră fixă pe cadran
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Adevărul literar și artistic, nr. 618 (9 octombrie 1932)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanța răspunsului mut
Ce văd!...
E-adevărat?...
Tu ești?...
Cum?...
N-ai murit?...
Tot mai trăiești?...
Pendulă care te-ai oprit din mers,
Încerci acum să mergi în sens invers?...
Hai!... Spune-mi...
Spune-mi tot ce știi...
Să-mi spui chiar și minciuni,
Să-mi spui
Ce n-ai spus nimănui -
Nici celor morți,
Nici celor vii...
Ce victime ai mai făcut
Din clipa-n care urma ți-am pierdut?...
Ce vrăjitoare te-a trecut prin foc
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sinuciderea unui anonim
S-a sinucis un anonim!...
Un "fapt divers", și-atâta tot...
Căci anonimii, precum știm,
Nu fac nici ei decât ce pot
Unii pleacă,
Alții vin...
Un anonim pe lume mai puțin,
Un mort mai mult în cimitir,
Și bietul om a fost scutit de bir!...
S-a sinucis un anonim...
S-a sinucis, după cât știm,
Într-o mansardă la hotel
Hotel modern, cu ascensor,
Ca mortul să coboare-n stradă mai ușor!...
S-a sinucis fiindcă iubea
Pe cineva...
Pe cine?...
Nu se poate spune...
O anonimă ca și el,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Sub ochii femeii, I, nr. 1 (9 noiembrie 1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ion Minulescu despre draci, adresa este: