
Din Samisen
Munte Fuji, munte Fuji,
Peste tine zboară norii
Berze albe, berze negre,
Cu aripile întinse.
Mi se cerne lin iubirea
Pe cărări la Kumamoto.
La Kitzumo rânduri-rânduri,
Vântu-mi ninge tot trecutul.
Samisen cu două coarde,
Tremurând te-ating și tremuri:
Strună veche, suflet tânăr,
Laolaltă ni se frâng.
poezie celebră de Ion Pillat din Visări păgâne
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!



An mort
Casa veche cu coloane albe,
Parcul si mai vechi ca ea;
Cerul vanat peste care salbe
Pier cocorii-n seara grea.
Nucii negri, pajistea desarta
Si pustie, ca si parc si nuci,
Amintirea care-mi bate-n poarta
Lung, in sufletul de tuci.
Miros jilav de trecut si ploaie
Si mai putred si mai stins
Calendarul vested ce-n odaie
Starvul timpului l-a strans.
poezie celebră de Ion Pillat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vedeni
Ca ieri izvorul curge în amfora de lut,
Dar azi, pe malul apei, altarele Dianii
Se prăbușe-n ciorchine de bozii, iar castanii
Podoaba și-o dezbrăcă pe templul decăzut.
Ca ieri izvorul curge, dar unde mai sunt anii
Când satirul, glumețul, și faunul tăcut,
Veneau să-și cânte-n trestii un dor necunoscut
Și urmă de copită în crâng lăsau silvanii?
Poteca e pustie și vremea depărtată
A zeilor din timpul cu visuri legendare
Dar noaptea cel din urmă centaur, câteodată,
Din codri plini de freamăt ieșind nemuritor,
Cu două piepturi albe sub luciul lunii, pare
Un bust uitat de veacuri pe-un soclu mișcător.
poezie celebră de Ion Pillat
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Corul lopătarilor
Luceferi ard pe mare și nu mai sunt sirene!
Zadarnic noaptea toată veghea-vom pe carene,
Cu trupul lor de spumă și coadă de delfin,
Prin valuri legănate să le vedem cum vin.
Nebuni, în van cerca-vom să deslușim chemarea
Tritonilor ce suflă în scoici marine.
Marea Mugind ne va răspunde că zeii ei sunt morți...
Dar tu, ce-n al tău suflet trecutul tot îl porți,
O, călător de-o clipă pe apa călătoare,
Ridică-ți fruntea tristă! Pe coarda sunătoare
A lirei, ce așteaptă vibrând, lovește rar.
Atunci sub nimbul lunii și farmecul stelar,
Purtând în păru-i alge și albe flori marine,
Sirena va renaște din valuri pentru tine.
poezie celebră de Ion Pillat din Eternități de-o clipă
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Târziu de toamnă
Pe drum mergeam alături. A toamnei melodie
Tăcută se lăsase cu seara peste vie;
Prin codrul de rugină, pe pajiștea pustie,
Simțeam același freamăt în suflete că-nvie.
Era un vaier dulce și dureros, un cânt
Ce-n inimi se născuse și-n ele ni s-a frânt.
Apropiați deodată și fără un cuvânt,
Am stat să ne petreacă prin toamnă rece vânt.
Cu vocea ta sub ramuri sunând a părăsire,
Mi-ai spus: - Să ne rămână trecutul nălucire,
Când clipa veșniciei mi-o dai cu o privire
De ce în umbră glasul părea o amintire?
poezie celebră de Ion Pillat
Adăugat de Bea
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cel din urmă centaur
Visasem cel din urmă centaur că eram...
Dormea sub lutul vremii pierdute hippogeea,
Și, seara, când în treacăt umbream în mers aleea,
Potcoava mea de aur îmi scapără scânteea
Pe care,-n drumul nopții, sonor o cadențam.
Cutreieram zadarnic pădurile de brad,
În van cătam poporul stăpân ieri pe câmpie:
Fugeau orbiți de spaimă cârlanii-n herghelie
Când mă iveam din umbră pe-ntinderea pustie
Sau când, purtat de sete, mă coboram la vad.
Sirena cea din urmă visasem că erai...
Îmi nechezam dorința pe țărmul nalt al mării,
Nebun zdrobeam copita de pietrele cărării
Privind prin valuri roșii în sângele-nserării
Lui Okeanos pradă cum trupul tot ți-l dai.
poezie celebră de Ion Pillat
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Glasul sirenei
Când sub luciul lunei apa e mai albă ca zăpada
Urmărim corăbii grele sau triremele subțiri
Nopți întregi... și marinarii ne cred poate năluciri,
Lopătarii fără suflet din Sidon sau din Hellada.
Nu aud cântarea noastră dureroasă cum învie,
Nu văd trupul nostru fraged mângâiat din val în val,
Pentru dânșii el e spumă sau spinare de narval,
Căci nu știe azi vâslașul marea toată că e vie.
Dar tu care stai pe proră, pe trirema triumfală,
Tu, ce cânți și chemi trecutul peste vremuri domnitor
Glasul tău prin zări se-afundă ca un bucium sunător
Din ecouri în ecouri sub tăcerea siderală.
Și sirena ce ascunde o femeie și o zeie într-un trup
Cum nu e altul nici în cer, nici pe pământ,
Goală va ieși din valuri, din al mării larg vestmânt
Ca femeia de frumoasă și eternă ca o zeie.
poezie celebră de Ion Pillat din Eternități de-o clipă
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Timpul
În sticlă nu-i, în ceasul cu nisip
Ce curge lin și sec aceeași oră.
Nu-i în apus și nici în auroră,
Și urma-i pe pământ nu are chip.
Dar îl aud târziu, la foc de sobă,
Cum pasu-i apăsat își face drum
Venind din țara umbrelor și cum
În inimă îmi bate ca-ntr-o tobă.
Recheamă tot ce-a fost și o să fie.
Toți anii mei cu clipa lor învie
Dintotdeauna, fără ieri și azi.
Simt mâna-i cum m-atinge ca o moarte,
Și în oglindă stă un alt obraz,
Îngălbenind ca fila dintr-o carte.
poezie clasică de Ion Pillat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la trecut, dar cu o relevanță mică.

Lanterna magică
Pe-omătul nepătat de pe cearceaf,
În umbra ce se-ncheagă în odaie,
A tresărit lumina ca un praf
Când și-a deschis pupila ei bălaie.
Lanterna magică, privind pieziș,
C-un singur ochi în frunte, ca-n poveste -
Și glasuri de copii în luminiș
De râs curat, țâșniră fără veste.
Acolo unde-a fost doar scrumul șters,
Răsare-o lume veche și ciudată.
Scufiței Roșii-i ard obrajii-n mers,
O vezi zorind spre casa de-altădată.
Spre casa albă și cu nalbă-n prag
În care o așteaptă blând bunica -
Prin fumul vremii, prin trecutul drag,
Mai stau privind cum piere lin fetica.
[...] Citește tot
poezie clasică de Ion Pillat
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!


Odaia bunicului
Nu s-a clintit nimica și recunosc iatacul
Bunicului pe care, viu, nu l-am cunoscut.
Rămase patu-i simplu și azi nedesfăcut,
Și ceasul lui pe masă, și-a mai păstrat tic-tacul.
Văd rochia bunicii cu șal și malacov,
Văd uniforma veche de "ofițer" la modă
Pe când era el Junker demult sub Ghica-vodă
Când mai mergeau boierii în butcă la Brașov.
Și lângă bățu-i rustic, tăiat în lemn de vie,
Văd putina lui unde lua băi de foi de nuc.
A scârțâit o ușă... un pas... și-aștept năuc
Să intre-aci bunicul dus numai până-n vie.
Un ronțăit de șoarec sau ceasul mă trezi?
Ecou își fac, în taină, ca rimele poemii...
Și ceasul vechi tot bate, tic-tic, la poarta vremii,
Și șoricelul roade trecutul zi cu zi.
poezie clasică de Ion Pillat din Pe Argeș în sus (1923)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Aci sosi pe vremuri
La casa amintirii cu-obloane și pridvor,
Păianjeni zăbreliră și poartă și zăvor.
Iar hornul nu mai trage alene din ciubuc
De când luptară-n codru și poteri și haiduc.
În drumul lor spre zare îmbătrâniră plopii.
Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi.
Nerăbdător bunicul pândise de la scară
Berlina legănată prin lanuri de secară.
Pe-atunci nu erau trenuri ca azi, și din berlină
Sări subtire-o fată în largă crinolină.
Privind cu ea sub lună câmpia ca un lac,
Bunicul meu desigur i-a recitat "Le Lac".
Iar când deasupra casei ca umbre berze cad,
Îi spuse "Sburătorul" de-un tânăr Eliad.
[...] Citește tot
poezie clasică de Ion Pillat din Pe Argeș în sus (1923)
Adăugat de Eugen Sfichi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Ion Pillat despre trecut, adresa este:
