Centaurul
Trei zile-n nemișcare privise stana. Gândul
Nu cuprinsese forma ce pribegea prin haos.
A patra zi deodată simți că un centaur încătușat în piatră îl aștepta să vie.
Trei zile visătorul își făuri visarea:
Când mângâia cu mâna, când, crud, lovea cu dalta,
Și tresărea lung piatra atinsă cum tresare
Femeia ce ascunde în sânu-i viitorul.
A șaptea zi prin dafini amurgu-ncet se stinse,
Gemea în umbră visul cu marmură robit,
Și, falnic, semizeul, mai alb ca spuma mării,
De noapte se desprinse când lună fu-n văzduhuri.
Cutează Creatorul să-nfrunte-a lui făptură
Și, muritor, măsoară o clipă nemurirea.
Dar iată că se mișcă centaurul, grăiește:
"De ce din somnul pietrei m-ai deșteptat, stăpâne?
De ce mi-e strâmtă haina-ți, de ce mă strânge lutul?
Sunt zeu și sunt ființă deodată. O! durere
De-a ști ce-i nemurirea de mă pătrunde moartea,
De-a ști că nu-i iubire când îmi trăiesc dorința.
Ce nu putură zeii sa facă, ai făcut-o:
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Pillat din Visări păgâne
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din paltinul în frunză curg picături de lună,
Departe clopoțeii cămilelor răsună,
Miros de iasomie ne vine prins în vânt,
Iar eu visez povestea ce-n ochii tăi se-adună.
rubaiat de Ion Pillat din Visări păgâne
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici un catarg
Nici un catarg.
Valuri se sparg Pe dună.
Pe-al mării larg
Nici un catarg.
Pe-al zării gol
Pescarii-n stol
Răsară. Să dea ocol
Pe-al zării gol.
Țipând mereu,
Cu zborul greu
Să piară... Prin somnul meu
Țipând mereu.
Să văd în vis
Pe cer deschis
Prin gene
Tainic trimis
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Pillat din Eternități de-o clipă
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unor mori de vânt
O, strașini cu-aripi negre pe discul alb al lumii,
Care-și aduc aminte, așa bătrâne sunt,
De Don Quijote-n luptă cu morile de vânt
Zărite pe-nnoptate pe drumul Pampelunii!
Sub șița învechită își întocmesc lăstunii
În primăvară cuiburi de paie și pământ,
Și fiecare toamnă vă sapă un mormânt în stâncă,
Pe țărână, sau prin nisipul dunii.
Deși vă paște moartea cumplită an de an,
Tot mai păstrați trufie de nobil castilian;
Subțire, brațul vostru înalță parcă-o spadă...
Și cum stați nemișcate pricep: pândiți grămadă
Să vie-n licărire de zale ce răsun'
Hidalgo de la Mancha și visul lui nebun.
poezie celebră de Ion Pillat
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vedeni
Ca ieri izvorul curge în amfora de lut,
Dar azi, pe malul apei, altarele Dianii
Se prăbușe-n ciorchine de bozii, iar castanii
Podoaba și-o dezbrăcă pe templul decăzut.
Ca ieri izvorul curge, dar unde mai sunt anii
Când satirul, glumețul, și faunul tăcut,
Veneau să-și cânte-n trestii un dor necunoscut
Și urmă de copită în crâng lăsau silvanii?
Poteca e pustie și vremea depărtată
A zeilor din timpul cu visuri legendare
Dar noaptea cel din urmă centaur, câteodată,
Din codri plini de freamăt ieșind nemuritor,
Cu două piepturi albe sub luciul lunii, pare
Un bust uitat de veacuri pe-un soclu mișcător.
poezie celebră de Ion Pillat
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Artă poetică
Mi-am urzit din sunet și coloare,
Din cuvinte dure, zi de zi,
Turnul versului înalt, în care
Îmi adorm durerea de-a trăi.
Zi de zi și lună după lună,
Izvorăsc din mine ca din mări
Insule de gânduri, ce adună
Cânturi fremătând peste uitări.
Ani de ani și clipă după clipă,
Vierme de mătase m-am făcut,
Fluturul simțindu-l, ce-n aripă
O să-mi schimbe brațele de lut...
Dar cum stau cu lampa lângă mine
Și cum scriu, un singur țipăt greu
Din odaia-ți de bolnavă vine-
Și ce mic, ce gol e visul meu!
poezie celebră de Ion Pillat din Limpezimi (1927)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfârșit de toamnă
Nu mai vorbi, nu râde, nu te gândi, nu plânge,
Nu mai visa zadarnic: e prea târziu acum!
Nu vezi ce toamnă tristă? Cu pete mari de sânge
Se irosește frunza pornită-n zbor pe drum.
Prin codrul de cărbune plutește-al iernii fum -
Nu mai vorbi, nu râde, nu te gândi, nu plânge.
Cu fața ei asemeni iubirii ce-a trecut,
Pe tâmpla din Văratic, din vremuri legendare,
O sfântă-i zugrăvită de un necunoscut.
Icoana tăinuită ce farmec straniu are!
Tăcut o șterge veacul, dar tot mai blândă pare
Cu fața ei asemeni iubirii ce-a trecut.
poezie clasică de Ion Pillat
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
O voce pe prora triremei
Din lira pentacordă cu strunele de-aramă
Eu voi cânta la noapte sub cer fosforescent
În murmur de talazuri și în bătăi de ramă,
Pe când trirema spuma în urma ei destramă
Și sparge valul neted vâslind spre Occident.
Din lira pentacordă chema-voi să revie
Poporul ce trăiește în fund stâncos de mări...
Tritonii să-și urmeze uitata pribegie
Suflând prin scoici sonore prelung melancolie
În suflete deprinse cu vechile visări.
Apoi voi bate struna mai tare, tot mai tare,
Poseidon iar să-și mâne fugarii lui marini,
Necheze sub copite de-acum întreaga mare,
Și armăsarii umezi în herghelii barbare
Să treacă albi de spume ca turme de delfini.
Și voi atinge dulce cu dreapta coarda lirii
Căci poate din talazuri târziu se va ivi
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Pillat din Eternități de-o clipă
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la visare, dar cu o relevanță mică.
Vis și centauri
Am văzut în vis întinderi adumbrite de castani,
Ziduri vechi de piatră-n pietre dărâmate ani cu ani,
Iederă de ele prinsă și de-a lungul lor de strajă
Brazi înalți. Pe iarba deasă stăm culcat atins de vrajă,
Ascultând povestea apei săltărețe de pe prund.
Tu, tăcută, de grumazu-mi aduceai un braț rotund.
"De-un trecut ce nu-i al nostru îți aduci aminte oare?"
Te-ntrebai și plete, plete ca un râu stropit cu soare,
Am simțit pe-obraz, pe frunte părul tău adus de vânt...
Și spre seară când pe pajiști e o pace de mormânt,
Urmărind poteca strâmtă ce se pierde prin livadă,
Cerbi în cârd veniți din codri s-au oprit mirați si vadă
Sub salcâmul nins de floare doi străini în țara lor,
Și când luna de pe dealuri, ca un arc de vânător,
S-a-ndoit pe cer, și ceața se lăsă prin crâng fâșii
Se ivi ieșind din umbră și din vremile pustii,
Alb, mai alb ca spuma mării, cu copitele de aur,
Izvorând din întuneric, rând pe rând, câte-un centaur!
poezie celebră de Ion Pillat din Visări păgâne
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unor mori de vant
O, strasini cu-aripi negre pe discul alb al lumii,
Care-si aduc aminte, asa batrane sunt,
De Don Quihote-n lupta cu morile de vant
Zarite pe-nnoptate pe drumul Pampelunii!
Sub sita invechita isi intocmesc lastunii
In primavara cuiburi de paie si pamant,
Si fiecare toamna va sapa un mormant
In stanca, pe tarana, sau prin nisipul dunii.
Desi va paste moartea cumplita an de an,
Tot mai pastrati trufie de nobil castilian;
Subtire, bratul vostru inalta parca-o spada
Si cum stati nemiscate pricep: panditi gramada
Sa vie-n licarire de zale ce rasun
Hidalgo de la Mancha si visul lui nebun.
poezie clasică de Ion Pillat
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eva
Ceea ce sunt - ceea ce vrei să fiu.
Dă-mi aripi și sunt înger de lumină
Și smulge-mi-le, voi fi numai femeie.
Privirea ta mă face făr' de vină,
Dar tot ea poate patimă să-mi dee
Și de păcat făptura să mi-o lege.
Ceea ce sunt - ceea ce ești tu însuți
Copil, suspin, sunt soră și sunt mamă
Ce va veni zâmbind să-ți șteargă plânsul.
Iar pentru tatăl, chiar de port năframă
Rămân tot fata scumpă de altădată.
De treci nepăsător sunt trecătoare,
Dar oarba ta credință
Mi-a redat eternitatea clipei
Dacă în marea fluidicelor plete te-ai scăldat.
Când poruncești, eu voi lovi în palme,
Ritma-voi goală dansul baiaderei
Dar dacă vrei voi sta curată în strană
Și voi fi în sunet de psalmi
Iar sfânta învingătoare a durerii -
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Pillat
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ion Pillat despre visare, adresa este: