Textele de mai jos conțin referiri la frumusețe, dar cu o relevanță mică.
Pandele
Bunicuța lui Pandele
După strada Ghica Tei
A băgat discret de seamă
Cum că nepoțelul ei,
Când nu-i observat de nimeni
Nici de Tone și nici de Rodica
Se cam joacă cu puțica.
Și i-a spus: Pandele dragă,
Vai de mine, nu-i frumos
Vezi pe domnul cel de colo,
Ăla gras și burtos?
Tot așa o burtă mare
I-a spus tainic bunicuța
O să-ți crească, de vreodată
Ai să te mai joci cu puța!
S-a speriat grozav Pandele
Și oftă cu-nfrigurare
Când gândea că o să-i crească
Tot așa o burtă mare.
Dar primind cadou o tobă,
[...] Citește tot
poezie satirică de Ion Pribeagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Naufragiu
După un naufragiu groaznic
Ce i-a scufundat în ceață
Șase marinari nevolnici
Care-au mai scăpat cu viață
Înotând și zi, și noapte
Peste apa plumburie
Fură azvârliți de valuri
Pe o insulă pustie.
Trei luni s-au hrănit cu ierburi
Și cu pești găsiți la mal,
Își făcură și-o colibă
Și trăiau original.
Nu le mai lipsea nimica,
Ba ades le prisosea,
Aveau hrană, ierburi, apă,
Doar femeie le lipsea.
[...] Citește tot
poezie satirică de Ion Pribeagu (mai 1973)
Adăugat de Marius Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vorba aia
La numai 15 anișori,
Aveam o creștere aleasă.
În pension făceam furori,
Dar eram tare rușinoasă.
Și când cu Nicușor vorbeam,
Mi-ardeau obrajii ca văpaia...
Țiu minte, cât de mult roșeam,
Când îmi spunea de vorba aia.
Într-o duminică, fiind cald
Și cum văzduhul sta să fiarbă,
M-am dus la gârlă să mă scald,
Și mi-am pus hainele pe iarbă.
Dar Nicușor sta-n iarbă strâns
Și mă privea cum făceam baia,
Mi-a fost rușine și am plâns,
Fiindcă-mi văzuse vorba aia.
Prin Cișmigiu, cu pas grăbit,
De la pension mergeam spre casă
[...] Citește tot
poezie satirică de Ion Pribeagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Insulte grave
Moișe a venit acasă,
Într-o dispoziție ardentă,
Ș-a găsit pe Blima, într-o
Situație indecentă.
Goală toată și frumoasă,
O ispită, ma parolo!
Asta n-ar fi fost nimic,
Dar era și Șmil acolo!
Ce a fost, nu ne privește.
Nici nu știm a cui e vina,
Și întocmai ca la teatru,
O să coborâm cortina.
E destul numai să spunem,
Cum că Moișe, de astă-dată,
Dovedind că-i ferm, a dat-o
Pe nevastă-n judecată.
[...] Citește tot
poezie satirică de Ion Pribeagu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Rașela
I-a murit lui Șmil soția,
Draga lui cu ochii mari;
Tristă-i toată ceainăria,
Tristă-i strada Mămulari.
Era blândă și frumoasă,
Albă ca un trandafir...
Jale-a fost la Șmil, acasă;
Jale-a fost la cimitir.
Toți plângeau: Așa o damă,
Șmil o să-și găsească greu.
(Un portret de pus în ramă!)
Și-a luat-o Dumnezeu!
Zece ani de căsnicie
Nu-s o lună, nu-s un an!
Ca femeie și soție
... Ea era în primul plan.
[...] Citește tot
poezie satirică de Ion Pribeagu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt un păcătos, Părinte!
La părintele Vintilă
Vine-Arvinte, cam sfios
Și îi spune: -Fie-ți milă
De un suflet păcătos
Chiar în Săptămâna Mare
Când tot omul e smerit
Și postește cu ardoare
Uite, am păcătuit!
- Ai furat? întrabă popa
- Nu Prea Sfinte! Fără vrere
M-am dat diavolului, hopa
C-o grădină de muiere!
- Vai de mine, vai de mine...
Greu păcat ai săvârșit...
Însă dacă-mi spui cu cine,
Poate fi-vei mântuit.
[...] Citește tot
poezie satirică de Ion Pribeagu din Impertinențe (1973)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
* * *
Vine un flăcău acasă:
- Mamă! Tată! Ard de dor!
Am decis să mă însor
Cu fata lui moș Arvinte,
Că-i frumoasă și cuminte
Gingașă și educată,
Pe deasupra încă-i fată.
Mama-l pupă și-l mângâie,
Lăcrămând de bucurie.
Numai tata-i supărat
Și-l privește încruntat.
Pe urmă îl ia de-o parte
Și începe de departe:
- Mai demult, în tinerețe,
Ne-am iubit cu mama fetei.
N-o s-o iei, că nu se poate,
Ea ți-i soră, tu-i ești frate!
Flăcăuandrul, abătut,
Mult a plâns și a băut,
Șapte zile, șapte nopți,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Pribeagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O aventură galantă
Într-o seară, pe la zece,
N-a fost cald, dar nici prea rece,
Am avut o aventură,
Nici cu Haike, nici cu Sură,
O coniță delicioasă,
Nici urâtă, nici frumoasă,
Și-am intrat cu ea în vorbă,
Nici de Cosmos, nici de ciorbă.
Avea ochii ca doi aștri,
Nici căprui, dar nici albaștri,
Gura dulce, zâmbitoare,
Nici prea mică, nici prea mare,
Sânii, două rândunele,
Nici prea mari, nici mititele,
Și vorbind cu ea în șoaptă
Nici prostuță, nici deșteaptă.
[...] Citește tot
poezie satirică de Ion Pribeagu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoportret
Ca un savant din vremuri vechi
Imi plimb prin cafenele mutra
Am par in nas si in urechi
Si-aduc putin cu Brahmaputra
Mi-e capul bleg si lataret
Picioare: doua prajine
Si-un singur lucru am maret
Si-mi pare foarte bine.
Desi sint tont si fonf si slut
Si am o masca incolora
De cimpanzeu sau de mamut
Toate femeile m-adora
De sint urit si nataflet
Si n-am nici muschi, nici intestine
Un singur lucru am maret
Si-mi pare foarte bine!
Sint stirb si timp si am pistrui
Si o alura imbecila
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Pribeagu (mai 1973)
Adăugat de Marius Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Povestea omului
În ziua 8-a, Dumnezeu Prea Sfântul,
Care-a făcut și cerul și pământul,
Cu soare, flori, lumină, vânt și ceață,
Să-Și încunune această operă măreață,
A strâns viețuitoarele-n grădină,
De la ihtiozaur la jivină...
Și om și leu și flutur și măgar
Și elefant, mamut și jaguar,
Hipopotam, furnică, zebră, miel,
Lăcustă, armăsar și porumbel;
Și arătându-li-se lor, de sus,
A pogorât și omului i-a spus:
- Tu, Omule, micuța Mea insectă,
Ești creațiunea Mea cea mai perfectă,
De-aceea tu ești hărăzit, anume,
Să stăpânești de acum întreaga lume!
Ocean și mare, câmp și deal și vale
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Pribeagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ion Pribeagu despre frumusețe, adresa este: