Ion Untaru despre adevăr

Când doi oameni se ceartă, fiecare împinge adevărul spre celălalt.

Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caută numai dreptatea, adevărul, iubirea, ca să mori împăcat.

Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine iubeşte cu adevărat pacea, nu va porni niciodată un război în numele ei.

Ion Untaru în manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

În faţa adevărului, argumentul forţei este mai degrabă o dovadă de slăbiciune.

Ion Untaru în manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când doi oameni se ceartă, fiecare dintre ei împinge adevărul cât mai departe de el.

Ion Untaru în manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi pentru adevăr

Privirea aţintită peste vornic
Nuntaşii-mpătimiţi îmi fac război
Din cele cunoscute nouă, noi
Ne dăm supuşi secundelor din ornic

Îngenunchează toamnele la praguri
Umbra zilei cade tot mai scurtă
Oştirile cer sânge pentru turtă
Şi măscăricii fac averi din gaguri

Viclenia urcă în statui
Puterea face iar un pas în urmă
O bâtă, (numai una!) pentru-o turmă
Şi altă taină la vedere nu-i

Trecură anii şi-mi albiră părul
Se-ngustă drumul şi mă prinde frigul
Şi astăzi mă întreb: Care-i câştigul
Să pot plăti cu lacrimi adevărul?

poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Represiunea are de regulă efecte contrare celor scontate pentru că adevărul, dreptatea, iubirea se instaurează numai prin acceptarea lor liberă.

Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturele de pe umăr

În fiecare dimineaţă
încerci să dai de tine
de tine celălalt de care-ţi e teamă
pe care nu ştii cum îl cheamă
începi să cobori, începi să urci
nu mai eşti sigur începi să încurci
adevărul cu minciuna
dorinţele cu promisiunea
şi noaptea când răsare luna
îţi vine să te salţi singur în furci

Unii mai eşuează
la prânz la amiază
dau bir cu fugiţii
se întorc o iau de la capăt
eu n-am ce să capăt
de la ea de la tine
de la fluturele de pe umăr
mă întorc şi-ncep să număr
unu doi trei şapte

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secretul clorofilei

moto: Daţi-mi doamnă cărţile-napoi
Ca să punem punct la partitură
Că eu ştiu: frumoasa voastră gură,
A mai dus cu mine un război!
------------

Dacă nu comit un sacrilegiu
Doamnă, vă ofer un florilegiu
De urzicături şi epigrame:
Cântăresc abia câteva grame
Dar scânteia n-are greutate
Spiritul pluteşte prin cetate;
Nu se-opreşte dacă nu-l primeşti
Cât îl ai, acela eşti!
Veţi găsi o toamnă şi trei veri
Adevăruri numai în doi peri
Vorbe răsădite-n dodii
Cu miros suav de rodii
Mulţi mi-ar da cu el în cap
Dar m-am ascuns că eu încap

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să chiuim pe Everest

Veniţi cu noi pe-acoperişul lumii
Să ne înscrim în cartea de recorduri
Cum statele semnează în acorduri
De dragul adevărului şi-al glumii

În glaciale forme ale humii
Să ne luăm frugal gustarea-n corturi
În cel mai greu şi mai frumos din sporturi
Şi pe musteţi cu stratul gros al brumii

Vom scoate poze cu gheţari în spate
Cu fanioane lângă noi, trofee
Şi vă vom scrie lapidar crâmpeie
Cu degetele noastre degerate
Pe care voi cu gusturile snobe
Le veţi citi-n papuci pe lângă sobe

sonet de Ion Untaru din volumul de versuri Invitaţie la castel (1995)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bun de pus în ramă

geaba-avem curent în sat
că la mine în casă nu e
dacă-mi bat ca un soldat
prostănac, în talpă cuie

am deschis o siguranţă
am văzut atât, o flamă
şi-am fost bun de pus în ramă
pentru orice circumstanţă:

cine trece să mă vază
c-am ajuns şi eu cu vază
şi măcar să ţină minte
adevărul când nu minte

internetu-mi stă în cui
împrejur un întuneric
de pe care pe generic
zbor himerele hai-hui

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revistă de front

motto:
Peste tot miroase a război,
Strănutăm de-atâta praf de puşcă,
Dormitează conştiinţa într-o cuşcă
Şi pe umeri o purtăm tot noi.

Ziua bună, veri soldaţi,
Cum o să ajungeţi voi
În postura de eroi,
Fără taţi adevăraţi?!

Nu curajul vă lipseşte
Şi nici solda după grad,
Când scad apele la vad,
Nu te duci să mai prinzi peşte;

În zadar priviţi cu teamă
La revistele de front,
Că virtutea-i un afront
Ca Hamlet, orfan de mamă!

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi avem obraz subţire

moto: este adevărat că munca
înnobilează dar nici lenea
n-a omorât pe nimeni!
---------------

la chemarea mea de zel
lumea asta congruentă
a rămas indiferentă
că răspunde la apel
cine ştie doar vreo fentă:
stânga, dreapta ori acuze
dar cu mii şi mii de scuze
şi pe care le aruncă
pe himere şi pe muze
doar să nu vină la muncă!

boii au ieşit din modă
cai nu mai avem de mult
şi principiu-ăsta ocult:
,, mama voastră hotentoţi,

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziarele de dimineaţă

Ziarele de dimineaţă se distribuiau gratuit,
Copiii nu mai voiau să înveţe,
Peste tot numai războaie şi greve
Adevărul are întotdeauna două feţe

Soţul tău te părăsise
Tu voiai să te întorci în copilărie,
Lumina zilei apunea plânsă
Peste turnul de la primărie

Cine e mai tare face legea
Şi alte obiecţii nu mai ridic
Cei mai slabi au întodeauna dreptate
Deşi asta nu le (mai) foloseşte la nimic

poezie de Ion Untaru din Paso doble (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Milă pentru noi, Părinte

Doamne, parcă iar mă tem
nu mai am curaj să scriu
găsesc în mine doar pustiu
şi aţa scămoşată pe un ghem

Lumea care mă condamnă
nu-mi acordă nici o circumstanţă
iar eu mă nasc în fiecare stanţă
şi mor cu fiecare toamnă;

Lumea e aşa cum este
eu n-am ce să-i dau în schimb
adevărul e un nimb
ca happy end-ul din poveste

Nu mai ştiu nici cine sunt,
bate vântul prin cuvinte
milă pentru noi Părinte:
spuză spulberată-n vânt
şi întoarsă în pământ...

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima ninsoare

A căzut şi cea dintâi zăpadă
Peste sufletele noastre reci
Ce alb se vede lumea într-o spadă
Privirea peste care-ai vrea să-ţi treci!

Genele ni s-au umplut de brumă
Promoroaca ne-a pătruns în păr
Şi dinţii noştri parcă sunt din spumă
Ce s-o topi la primul adevăr.

Pământul parcă nici nu mai respiră
Sub stratul alb de puritate dens
Îşi duce lumea un păcat imens
Şi la iertarea cerului aspiră;
S-a oprit ninsoarea ca la un impas
Aşteptând s-o-ntine primul nostru pas.

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevăzută roata

cocorii desenaţi pe cer
fântânile lumii secară
o pasăre trece prin mine hoinară
şi totul capătă un aer stingher

speranţe şi frunze de nuc
în faţă un munte de var
uzanţele lumii dispar
şi nimeni nu ştie unde se duc

comisari de tablă umblă pe-ntuneric
lacrimile noastre nu ne mai ajung
în oraşul cu numele ciung
noaptea se aude un hohot homeric

nimeni nu ne ştie nimeni nu ne crede
ziua neputinţei scadenţele plata
cine învârteşte nevăzută roata
adevărul milei ca un ied e

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă ridic

mă ridic alene dintre perne
şi cartea-mi alunecă jos
cine ştie care gând al tău
îmi bătuse la uşă duios?

unde eşti, ce mai faci, care strop
de melancolie mai încearcă
să adune cioburile risipite
şi pe noi, două umbre, într-o barcă?

n-am ajuns nici unul la liman
golfurile vieţii pline de piraţi
înapoia noastră doar prăpăstii
şi noi, doi străini adevăraţi

închid ochii şi te revăd iarăşi
învăluită de o tăcere adâncă
doi copii căutând un paradis
care, iată, li se refuză încă

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturele de pe umăr

În fiecare dimineaţă
încerci să dai de tine
de tine celălalt de care-ţi e teamă
pe care nu ştii cum îl cheamă
începi să cobori, începi să urci
nu mai eşti sigur începi să încurci
adevărul cu minciuna
dorinţele cu promisiunea
şi-ntotdeauna când răsare luna
îţi vine să te salţi singur în furci

Unii mai eşuează
la prânz la amiază
dau bir cu fugiţii
se întorc o iau de la capăt
eu n-am ce să capăt
de la ea de la tine
de la fluturele de pe umăr
mă întorc şi-ncep să număr
unu doi trei cinci

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din inedită
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Palma condamnatului (După o întâmplare adevărată)

Înainte de fi condamnat la moarte
şi executat
printr-un sir nenorocit de imprejurari
si erori judiciare,
şi-a pus palma pe zidul gros urlând:

- Nevinovat sunt eu, Doamne,
fă ca urma palmei mele să rămână
mărturie pe acest zid!
Şi Dumnezeu i-a ascultat ruga;

După execuţie au încercat să o acopere,
să o vopsească, să o răzuie
dar urma palmei lui cu degetele răsfirate
apărea mereu, la fel de bine conturată

Până la urmă, porţiunea aceea de zid
a fost decupată şi zidul refăcut
Ea se află acum la muzeul
condamnaţilor la moarte

poezie de Ion Untaru din vol. Paso doble (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!