Ion Vanghele despre timp

Poezii

Iluzii bolnave, ce repede trec,
Iubirile toate, se duc pe parchet,
Ramane doar luna sa planga din nou,
Si-n camera goala, uitat un halou.

Iubiri sangerand in ingerii mei,
Si perle de lacrimi, in ochii tai,
Drumuri pierdute prin buruieni,
Si frigul din oase, pierzanduse-n ierni,

Si trecem asa, sfasaindu-ne-n nopti,
Si-n zile uitate in vreme de toti,
Doar vantul aduna, fosnind pe la usi,
Iubirile noastre, ca niste cenusi.

poezie de Ion Vanghele (2 august 2009)
Adăugat de Ion Vanghele
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezii

Cuvintele frumoase sunt frunze care cad,
O ploaie de matase, ce ne mangaie seara,
Cand peste strada goala, infiorat, vioara
Ne scalda cu iubirea dorintelor ce ard,

Nu-mi multumi, doar cerul in noapte iti saruta
Adancii ochi de patimi si pielea ta de jad,
Si gura ta de floare, inca nedesfacuta,
Si pleoapa ce tresare, pe perina ta, cald.

Vartej de intuneric din galaxia oarba
Ma zamisleste iata dintr-o tacuta stea,
Ca cerul sa ma cheme si dorul sa ma soarba,
In ploaia care cade pe frumusetea ta.

Ne asteptam de-un secol, si ne sfarama veacul,
Ne-amesteca tacerea in umedul nisip,
Singuratatea trage in inime cu arcul,
Pe strada unde inca nu s-a-ntamplat nimic.

poezie de Ion Vanghele (3 august 2009)
Adăugat de Ion Vanghele
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfarsit de toamna

Ceaţa coboară, ca un voal de mireasă,
Păsările ţipă undeva pe creastă,
Luna goală-n ceruri, trece ca o mânză,
Printre nori ţesându-şi subţiratec pânză,
Drumul prin hăţişuri, tremură uitat,
Plopii se cutremur, cerul e brumat,
În grădina goală, a căzut o stea,
Albă de miresme, mirosind a nea.

poezie de Ion Vanghele
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezii

Zideste-ma in tine, ca intr-un antic templu,
Si cu eternitatea mereu sa ma contemplu,
Cand pasii tai in tremur opresti pe sub icoane,
De mine-ti fie sete, si de iubire foame,

O candela sa arda tacut la capatai,
O palida lumina pe ceruri sa ramai,
S-or scutura cu fosnet iubirile mereu,
Eu voi ramane vesnic, dorul din gandul tau.

Cu valul care trece, ma risipeste-n lume,
Cu steaua care moare, cu luna ce ramane,
Si-n ingerii ce zboara, ingroapa-ma incet,
In vesnicia vorbei, cantata de poet.

poezie de Ion Vanghele
Adăugat de Ion Vanghele
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezii

Cuvintele vin la tine ca fluturi,
Nu poţi când le vezi decât să te bucuri,
Culoare şi foşnet, lumine şi umbre,
E totul mişcare şi jocuri de unde,

Şi-un suflet ce zace pe ţărmuri uitat,
Când versul, în lume, tăcut a plecat,
Şi-n jur mai rămâne doar cerul şi ploaia,
Cu macii cei roşii să ardă odaia.

Pe apele mării am să-mi conduc vasul,
Şi-oi plânge în păsări, cu ochii şi glasul,
Cu foşnetul dorului prin lume pribeag,
Iar noaptea călca-voi cu stele pe prag,

Lumina mea dulce în nopţi să sărute,
Cu raze de lună, rotunda ta frunte,
La piept să te ţină în noapte furiş,
Când dorul te arde, păienjeniş...

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Vanghele (5 august 2009)
Adăugat de Ion Vanghele
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezii

Lumini curgand in dansul lor de sticla,
Prin inima cu pasii lor fragili,
Iubirea din culori o infiripa,
Din florile pe care le admiri,

Si se revarsa-n geam cu dimineata
Cu tot parfumul lor ametitor,
Cu cerul care coloreaza viata
Si ratacirea stelelor ce mor.

Fugare adieri ne-mbratiseaza,
Prin noi purtandu-si pasul lor descult,
Cu focul zilelor spre amiaza,
Si vorbele rostite sa le-asculti.

Purtam pe talpi cenusile de stele,
In ochi lumina, freamat de argint,
Si toate dorurile noptii grele,
Ce-au ratacit in florile de mirt.

poezie de Ion Vanghele (15 august 2009)
Adăugat de Ion Vanghele
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezii

Nu trebuie sa ceri. Sfarsitul vine,
Sa ne ingroape-n flori de portocal,
Doar doru-n viata inca ne mentine,
Prin vremi, deasupra fiecarui val,

Nenorociri cu chipuri de femeie,
Nenorociri cu chipul de barbat,
In zile-ncearca dorul sa ni-l ieie,
Si in iluzii groapa ne-au sapat.

Degeab-arunca zilele cu pietre,
Si-n gheare trupul jalnic mi-l framant,
Eu ard mereu tacerile din vetre,
Si cresc ca floarea noaptea din pamant.

poezie de Ion Vanghele (2 august 2008)
Adăugat de Ion Vanghele
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezii

Esti perla ce-a adus-o marea,
Pe plaja care joac-acum in foc,
Si simti in palme dulce exaltarea,
Cand te sarut si-n dorul meu te-ngrop.

Ma pierd in ochi ca-ntr-un senin de ape,
Si-n glasul tau, ca ingerii in cer,
Si vreau mereu ca sa te simt aproape,
Sa nu mai trec prin vesnicii stingher,

Si iar te chem cu sunete de flaut,
In zorii zilei si in asfintit,
Cu dorul cand ma pierd ca sa te caut,
Si-n jur, orasul curge nesfarsit.

poezie de Ion Vanghele (15 august 2009)
Adăugat de Ion Vanghele
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezii

A cazut timid un picur,
Alba perla jucausa,
Si aripile de flutur,
Au impins-o pan'la usa,

Si-a-nceput apoi sa toarne,
Ploaia vesela pe uliti,
Vipia acuma doarme,
Rastignita intre suliti.

Un catel uitat de lume,
Geme speriat sub scara,
Ploaia orelor diurne,
Va cadea si n-o sa-l doara.

Lume-a devenit lacustra,
Porcusorii fac namolul,
Ei placerile le gusta,
Mai grozav ca Tekir-Ghiolul,

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Vanghele (3 august 2009)
Adăugat de Ion Vanghele
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca valurile lumii

Ca valurile lumii, o mare, tu te clatini
Cuprinsa de-ntuneric de sfasiate patimi
Si-azvarli in adancimea albastra ce se-asterne
Corabii de lumina in tainele eterne

Prin cerul alb cresc roze invesmantate-n spuma
Trec pescarusi nevrotici pierzand a umbrei urma
Si vantul surd danseaza pe-un ascunzis de valuri
Un nod de neputinte si false idealuri

Pe stanca fermecata te cant molcum din lira
In rasarit de soare si luna ce inspira
Cand te aud iubito fosnind cum te apropii
In unduiri de valuri a lungii tale rochii

Sub pasii tai adancul a dragoste suspina
Tu vii spre intuneric o jerba de lumina
Fiinte mici bizare prind lenes sa apara
Mici forme sclipitoare pe haina princiara

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Vanghele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!