Ionel Adrian Gugea despre viaţă

Cercetare

Doamne cât mă vei mai ţine
Pe pământ să vieţuiesc,
Fără temere de tine
Păcătos ca să trăiesc?

Doamne tu eşti bun şi mare
Şi aştepţi ca să mă schimb,
Să îmi dai vrei cu-ndurare
Azi, al nemuririi nimb.

Doamne ştiu c-a ta dreptate
Mă îndeamnă să dau rost,
Că-n deplina-i bunătate,
Isus a plătit un cost.

Doamne jertfa-ţi de pe cruce
N-am ştiut s-o preţuiesc,
Ea iertare îmi aduce,
Doar să vreau eu s-o primesc.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionel Adrian Gugea (20 octombrie 2012)
Adăugat de cocor2
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca Iov

O, suflet fără de noroc,
Degeaba cauţi mângâiere
Când ţi-e ursit de-al tău soroc,
Să guşti doar din oţet şi fiere.

Sorbind eternul lor obroc
Turnat în cupa-ţi de durere,
O, suflet fără de noroc,
Degeaba cauţi mângâiere.

Potirul vieţii tale cere
A fi umplut mereu la loc;
Ca Iov, de sus primind putere,
Tu rabzi şi bei cu-ndoliere,
O, suflet fără de noroc.

rondel de Ionel Adrian Gugea (25 februarie 2004)
Adăugat de Ionel Adrian Gugea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio, maiestate!

Un rege surghiunit, fără de ţară
Prin scăpătări de timpuri zbuciumate
Ce s-a purtat mereu cu demnitate,
Ai fost, în viaţa ta deloc uşoară,
Astral apus pe bolta milenară;
Adio, cale lină, maiestate!

N-ai să mai baţi străin la altă poartă,
Eşti mult prea sus, în zări îndepărtate,
Unde nu-s uşi de inimi încuiate,
Nici furtişag adus la rang de artă,
Iar conştiinţa nu-i o vorbă moartă;
Adio, cale lină maiestate!

Fără regat, onoruri, măreţie
Deşi prin drept erau a tale toate,
Ai acceptat pretinsa libertate
A celor ce-şi doreau democraţie
Gonindu-te să pleci în drumeţie;
Adio, cale lină maiestate!

[...] Citeşte tot

poezie de Ionel Adrian Gugea (5 decembrie 2017)
Adăugat de Ionel Adrian Gugea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hachiko sau povestea unui câine

I
Întâiul an de când i-a despărţit,
Destinul tragic, pentru totdeauna,
Lângă mormântul celui ce-a murit,
Veghează noaptea, Hachiko, şi luna.

II
Al doilea an, urmatu-i-a la fel,
Tot asteptând, umil, de azi pe mâine,
Mai slab şi amărât, sărman de el,
Se arăta a fi, stingherul câine.

III
Al treilea an, nimic nu s-a schimbat,
Doar oamenii să uite începură
Pe-acel ce-i fu stăpân preaadorat
Şi îl tratase cândva cu căldură.

IV
Iar anu-al patrulea n-aduse nou,

[...] Citeşte tot

poezie de Ionel Adrian Gugea (3 aprilie 2014)
Adăugat de Ionel Adrian Gugea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Felicitare

Azi am găsit, şi nu din întâmplare,
Mergând în satul vetrei din străbuni,
Uitată, de demult, felicitare,
În ceaslovul cel vechi, de rugăciuni.

A mai trecut un an, nădejdi, regrete,
Le-am împletit în suflet, rând pe rând,
Duioşii ochi cu-acele margarete,
Ce înfloreau în mine-atât de blând.

Şi recitind cu-aceeaşi încordare,
Aceleşi slove ce atâtea-mi spun,
Am retrăit profund a ta urare,
Trecutul încercând să-l recompun.

N-ai înţeles, erai cea adorată,
Tot ce-aş fi vrut vreodată să-mi doresc,
Ai fost şi eşti cea mai frumoasă fată,
Dar drumul către tine nu-l găsesc.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionel Adrian Gugea (30 noiembrie 2014)
Adăugat de Ionel Adrian Gugea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri de veci

O lume împietrită-n aşteptare,
Ascunsă-n cimitirul de pe deal,
În locul de odihnă ideal,
Îmi zace îngropată, la picioare.

Cum pot acum, în armonie, oare,
Dormi aici, tăcuţi şi mici şi mari,
Bogaţi, săraci, inculţi sau cărturari,
Şi cei ce-au vrut odată să se-omoare?

Le daţi pomeni? La ce folos mâncare,
Când sunt grămezi, cei puşi la ajunat
Căci pentru cer nimic n-au adunat,
Robiţi de pământeasca alergare?

Însemne, cruci şi pietre funerare,
Ba nici măcar atâta nu au toţi,
Măcar ca unii fost-au nişte hoţi,
Azi, doar ţărână, lut pentru urcioare.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionel Adrian Gugea (8 iulie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţintirim

Te-ai stins precum o stea în taina nopţii
Ce-a luminat o clipă vieţii mele,
Priveşte-mă cu ochi de viorele,
Dă-mi dulcele-ngheţat sărut al morţii.

Cu gheare seci şi năzuind deşarte,
Rânjeşte iarna-n braţe să mă strângă;
În ţintirim nu-i nimeni să te plângă
Iar crucea ta-i plecată într-o parte.

A florilor podoabă e uscată,
Din cripte roase, aspru muşcă gerul,
Un giulgiu cenuşiu îmbracă cerul
Iar tu-mi zâmbeşti din nou, ca altădată.

Mireasă-n alb voal purtând cununa,
În lumi aparte, totuşi suntem una.

sonet de Ionel Adrian Gugea (2004)
Adăugat de Ionel Adrian Gugea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din păcate

Ne credem buni, cosmetizaţi în haină
Ce-am învăţat s-o ţesem din lumină
Dar înlăuntru suntem plini de vină
Şi urlă-n noi, păcatele, în taină.

Ne decorăm cu-o falsă aparenţă
Împrumutând a sfinţilor alură
Dar colcăim de patimi şi de ură,
Cronic bolnavi de-autosuficienţă.

Ne declarăm morali şi buni, pesemne,
Uitând că ne-am abrutizat fiinţa
De mult ce sugrumat-am conştiinţa
Ca nu cumva la bine sa ne-ndemne.

-Bărbaţi avizi de faimă şi putere
Cu mâini mânjite prea ades de sânge,
Nesăţioşi grămezi de bani a strânge,
Vi-s robi ai unor visuri efemere!

[...] Citeşte tot

poezie de Ionel Adrian Gugea (8 februarie 2018)
Adăugat de Ionel Adrian Gugea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prometeu

Pe Elbrus sus, legat în lanţuri grele,
Stai neclintit, încătuşat de veacuri,
A unui vultur sângeros, atacuri,
Sfidând, ce rupe-n trupu-ţi bucăţele.

Zdrobit, dar nu înfrânt, a ta viaţă
Sortită-i să îndure-n chin osânda,
Zeul suprem nu-şi încetează pânda
Iar fruntea ta-i încununată-n gheaţă.

Şi geruri aspre vin, să te-mpresoare,
Ninsori îţi pun mantie de zăpadă
Ori repezi ploi te biciuesc grămadă
Dar, nu găseşti la Zeus vreo cruţare.

Voinţa ta e însă ca o stâncă,
O, Prometeu, şi n-ai să ceri iertare
Pentru o vină-nchipuită, care,
Deplină-i socotită, şi adâncă.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionel Adrian Gugea (30 august 2013)
Adăugat de Ionel Adrian Gugea
Comentează! | Votează! | Copiază!