Curriculum vitae
Angajați-mă salahor de vise,
Să pun pe raft iluzii-n galantar,
Chiar dacă în prealabil-s interzise
Și-nchise-n boabe mari de chihlimbar.
Puneți-mi jugul catapetesmei lumii
Și să împing vagoanele de lacrimi,
Să le arunc, din marginea genunii,
Când sângerează sufletul, de patimi.
Puneți-mă să vând false emoticoane,
Îmbrăcat în uniformă de paiață
Pătat pe frunte, cu roșul din icoane
Când iau șuturi în fund, de la viață!
Sau portar, la al veacului bordel,
Cu nimfele lui Bachus și Priap,
Să fiu și gunoier și menestrel,
În lumea asta, în care-abia încap!
poezie de Ionel Arădoaie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Visător
Mi-a plecat gândul cu un vapor de vise,
Pe valul alb al unei mări cu amăgiri,
Purtând cu el parfumul de caise
Pe care-l port mereu în amintiri.
Tălăzuiesc la mine-n suflet, iar, dorințe,
Din depărtări ce nu pot să le-ajung,
Neputincios ca-n fața ultimei sentințe,
Pe cele triste de-aș putea să le alung.
Nici măcar norii nu-mi alină suferința,
Când dospesc furtuni la orizont,
Dar idealul mi-e iubirea și credința
Și cu viața mea-i plătesc acont.
Călătorind într-o lume nefirească,
Fără să mă bage corbii-n seamă,
Eu vreau doar aripi inimii să-i crească
Într-o poveste ce dorul meu o cheamă.
poezie de Ionel Arădoaie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la viață, dar cu o relevanță mică.
Iubitei mele
Ești cea mai frumoasă poezie de iubire
Pe care-am scris-o-n cartea vieții mele,
Leac la sufletul bolnav de izbăvire,
Când lumea toată m-a pus în ghilimele.
Ești cântecul ce mă adoarme-n plânsul Lunii,
Cald pansament inimii suferinde,
Sărutul tău mi-a alungat nebunii
Ce m-ar fi vrut bastard, între colinde.
Ți-aș dărui un Everest de-argint și aur,
Dacă Dumnezeu mi-ar dărui acest noroc,
Tu mi-ai sădit în minte flori de laur
Și mi-ai făcut în Lumea Poeziei loc.
Tu-mi oblojești rănile, sângerând, din cuie
Și urmele de spini, din părul meu cărunt,
Spiritul tău albastru, către Olimp mă suie,
Minune și Credință a omului ce sunt.
[...] Citește tot
poezie de Ionel Arădoaie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În umbra Măriei Sale
Mă iartă, Măria Ta, că-ți bat în poartă,
Îți cer povață, să îmi dai, de vrei,
Sătul să văd cum se pierde-a noastră vatră,
Să-mi curăț țara de hoți și de mișei.
Ne pleacă frații și copiii-n depărtare,
Am ajuns paznici pe propriul pământ,
Minciuna, circul au mare căutare
Și plânge toaca mănăstirilor în vânt.
N-avem voie să murim, nici să trăim,
Gândirea e și ea o stare interzisă
Și suntem blestemați să suferim
Prostiți de-o oboseală mult promisă.
Măria Ta, ascute-mi săbiile Tale
Să se trezească glia, cu pumnul încleștat,
Să punem capăt acestei sorți fatale
Să fim din nou Români cu-adevărat!
poezie de Ionel Arădoaie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie scrisă pe pragul unei nopți cu Lună plină!
(Veronicăi Micle)
Mă iartă că te-am atras pe-a poeziei pantă,
Privighetoare blândă, cu-al tău serafic cânt,
Venit, cum a vrut Soarta din Lumea mea Atlantă
Să-ți apăr strălucirea, din fermecat cuvânt.
Nu mă lua în seamă, vor fi furtuni de stele,
Când liniștile-n suflet vor lăcrima cuminți,
Lasă-mă-n pădurea dorințelor rebele,
Să te compun cu vraja luată de la sfinți.
De gânduri obosită, visează, iar, pragmatic,
Într-o lume sumbră ce nu te prețuiește,
Dar să nu uiți, iubito, că îți sunt fanatic
Admirator în versul care te definește!
Mă iartă că te-am târât, fără măsură,
În visul meu, albastru, tivit cu zurgălăi,
[...] Citește tot
poezie de Ionel Arădoaie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubitei mele
Ești icoana care îmi iartă gândul,
Când, în vorbe dulci mă răstignesc,
Prieten cu furtunile și vântul
Nu mai știu cum să-ți spun că te iubesc!
Ești partea din suflet care-mi cântă,
Când în brațe, tot mai rar te dezmierd
Și mă iau cu toți demonii la trântă
Dar nu te vând și nu vreau să te pierd.
Mai bine, îmi dau foc în Piața Mare,
Pe-un eșafod, cu toate cărțile ce-am scris
Fiindcă mi-ești boala fără alinare
Și am un loc cu tine-n Paradis!
Ar trebui să-mi dea o alocație,
Pentru tot ce sufletu-mi și mintea zămislește,
Dar, azi, e-o infracțiune-a mea vocație
Și lumea, ca pe-un lepros mă prețuiește.
[...] Citește tot
poezie de Ionel Arădoaie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orbilor!
Dau foc la Opera smintelii mele brute,
Doar fumul paginilor să se-nalțe-n Cer,
Un Zburător cu-aripile prea scurte
Într-un vis de Poezie, efemer...
M-ați aruncat, vremelnic, la gunoi,
De teama acestei boli ce o transmit,
Poetul nemerniciilor din voi,
Să nu vă prosternați la chip cioplit!
V-a deranjat iubirea mea, în stihuri,
Când v-am mai dat o șansă să sperați,
Într-o lume, ce azi, spulberă visuri,
Să nu mai fiți, Iluziei condamnați.
M-ați aruncat în sărăcie și uitare,
Eram prea bun la suflet, prea curat,
V-a fost teamă c-o să-ndemn la revoltare
Într-un sistem, deja debilizat?
[...] Citește tot
poezie de Ionel Arădoaie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zanzibar
Zanzibar este orașul ce nu doarme niciodată,
Unde nu există noapte și nici liniște deplină,
Ca o mare în furtună, o mulțime deocheată
Urlă, plânge-n disperarea de-a se-ascunde de lumină.
Furnicar de oameni gri pe- ulițele sordide,
Unde se cumpără, se vând virtuți și mirodenii,
Se face contrabandă cu visuri în firide
Cu opiumul albastru, cu vicii și vedenii.
Pestrițe idealuri plutesc în bărci precare,
Puzderie de mărfuri, de pus în galantar,
Carne, pește, fructe, cuști cu păsări rare,
Argint și diamante, cărbuni, mărgăritar.
Parfumuri de fecioare scăldate-n apa mării,
De spasmul desfrânării cu tâlhari de rând,
Ce se vând cu ora-n lucarnele uitării
De spectrul sărăciei care plânge-n gând.
[...] Citește tot
poezie de Ionel Arădoaie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ionel Arădoaie despre viață, adresa este: