Muriseră în jurul unei fete toate jucăriile. Lumina tinereții e un doliu alb.
Ionel Teodoreanu în Secretul Anei Florentin (1937)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămas bun, suflet din fântâna nopții. Cocoșii cântă. Lumina zilei așteaptă minciuna.
Ionel Teodoreanu în Fata din Zlataust
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
E ciudată și patetică senzația de lumină în lumina pe care ți-o dă gândul că ai trecut prin mintea unui orb. E mai mult decât un tunel. E ca un vis scurt al morții, din care ochii se deșteaptă cu o mirare înduioșată, regăsindu-și lumina.
Ionel Teodoreanu în Secretul Anei Florentin (1937)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina nopții era solemnă ca o apă a destinului. Abea întrezărit, cerul era un galop albastru - argintiu.
Ionel Teodoreanu în Romanul Lorelei / Editura Eminuscu / București 1970
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am toate luminile întunericului. Cum vreți să luptați cu mine? Piesele de șah nu se pot opune jucătorului...
Ionel Teodoreanu în Fata din Zlataust
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Cădeau frunzele prea grele de aur pentru istovul crengilor. Apunea soarele, prea greu de lumină pentru creanga zării.
Ionel Teodoreanu în Ulița copilăriei
Adăugat de Andreea Bianca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe plaja vânătă a cerului, fuga luminii scăldată spre apus în insule de mărgean risipise scoicile trandafirii ale norilor de seară.
Ionel Teodoreanu în Pagini cu copii și adolescenți
Adăugat de siendo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pe plaja vânătă a cerului, fuga luminii scăldată spre apus în insulele de mărgean risipise scoicile trandafirii ale norilor de seară.
Ionel Teodoreanu în În casa bunicilor
Adăugat de Mada
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Aș vrea cinci vieți de-a rândul să sufăr, ca tu să rămâi așa cum ești, tânără; timpul să mă ardă pe mine numai, pe tine să te lumineze. Pricepi tu prețul iubirii mele?
Ionel Teodoreanu în Fata din Zlataust
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
În fața gării, în loc de trăsuri, un vid ieșean; era sâmbătă. Orașul întreg de altfel, cu luminile și clădirile lui, la acea oră vânătă de toamnă, părea un loc viran acoperit, în loc de coji, galoși și tinichele, cu stele și case lepădate la gunoi.
Ionel Teodoreanu în Bal mascat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joc de iarnă
Orașul era același
Exact
Halucinant de intact
Vitrinele toate,
Gălbui luminate,
La fel desuete și decolorate
Pe străzile goale
Aceleași! cu umbră în ele și șoaptă ferită perechi provinciale
Alene ningea,
Dar cădea cu vechimi noua nea,
Turbure, sură, deasă,
Ninsoarea sporea îmbulzită, lânoasă
Din ea.
Iarna în alb mătăsos ca o raclă-o mireasă.
Copii
Clădeau un om de omăt cu vrăbii în pumni și în glasuri zurlii.
Lunar
Omul creștea bulbucat și cu ochi ca de zar.
De ce
Îmi vine deodată atâta pustiu de melancolie?
[...] Citește tot
poezie celebră de Ionel Teodoreanu din La Porțile Nopții, Editura Tineretului -1970
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe iarba livezii alergau pașii albi ai luminii venite printre frunze într-un fel de menuet cadențat. Uneori cădeau fructe singure, prin somn, visând poate că sunt culese. O vastă intimitate, ca un ocean care-ar deveni bun ca ochii boilor.
citat din romanul Lorelei de Ionel Teodoreanu
Adăugat de Daniel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ionel Teodoreanu despre lumină, adresa este: