Un zmeu ridicat de mâna copiilor este mai aproape de Dumnezeu decât o biserică ridicată de mâna oamenilor.
Ionel Teodoreanu în Fata din Zlataust (1931)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe harfa răsturnată a ierburilor tale, Vara, trupul și sufletul meu sunt începutul unui mare cântec și tremurul mâinii care-l caută.
citat celebru din romanul Lorelei de Ionel Teodoreanu
Adăugat de rodica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Salcâmii înfloriți din nou mi-au adus aminte că salcâmul e semnul prieteniei noastre. Mai e vreo creangă pentru mâinile noatre?
Ionel Teodoreanu în Fata din Zlataust
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe harta răsturnată a ierburilor tale, Vară, trupul și sufletul meu sunt începutul unui mare cântec și tremurul mâinilor care-l caută.
citat celebru din romanul Lorelei de Ionel Teodoreanu
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fată mare, o duritate vioaie în rotunzimi. Parcă se născuse pentru a fi goală pe vremea Zeilor. Sânii nu s-aplecau. Porneau. Erau rotunzi cu trufie. Porunceau mâinilor bărbătești, nu se închinau lor.
Ionel Teodoreanu în Crăciunul de la Silvestri
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întind mâinile goale spre voi și vă spun tuturor: Iertați-o pe Oana. Căci abia de-acum înainte mâinile ei se vor îndrepta cu umilință și credință spre rădăcinile vieții.
Ionel Teodoreanu în Tudor Ceaur Alcaz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Subconștientul e o absență miraculoasă, ca și Dumnezeu când apare, când izbucnește, mai exact, e splendoarea unei mâini sau fatalitatea unei porunci care depășește puterea minții și a voinței. Mintea cade în genunchi și se târăște, înfricoșată și supusă și oarbă.
Ionel Teodoreanu în Romanul Lorelei / Editura Eminuscu / București 1970
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O clipă brațul ei străluci printre altele ca gâtul lebedei lui Lohengrin. Catul Bogdan se ridică, înclinându-se... îi întâlni ochii adânci și murmură... "Dumnezeule", împreunându-și mâinile, căci începutul dragostei e ca o rugăciune de pe vremea cerului lui Dumnezeu.
Ionel Teodoreanu în Lorelai
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cânt răgușit pe sub ferestrele casei tale, cum cănta copiii italieni pe străzile orașelor noastre, în mizeria frumuseții lor cu ochi mediteraneeni.
Cânt cu mâna întinsa sub cer, ca odinioară cei neîmpăcați la răpântii de drum. Ascultați, voi toți, bucuria și durerea mea.
citat celebru din romanul Lorelei de Ionel Teodoreanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciun alt anotimp nu apropie sufletul, ca iarna, și de frăgezimea copilăriei și de reculegerea bătrâneții. Ești bunic și copil în același timp, privind la fereastră fulgii care sclipesc îmbătrânindu-te cu un zâmbet față de amintirea propriei copilării ivită cu mânuța întinsă după fulgi.
citat celebru din romanul Lorelei de Ionel Teodoreanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toate bătăile inimii adolescente erau în caierul din mâna ei. Madrigalul, lirismul, revolta, gluma, autopersiflarea. Senzația uniformei liceale era atât de prezentă încât ea nu s-ar fi mirat dacă ar fi găsit pe degetele ei pete de cerneală, umede încă. Căci parfumul de toporași al adolescentei are și gust de creion mestecat între dinți, și miros de cerneală.
Ionel Teodoreanu în Tudor Ceaur Alcaz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Dac-ar fi fost să trec printr-o pădure cu lupi ca să ajung până la tine, aș fi ajuns cu zdrențele tinereții mele sfâșiate, dându-ți ultima ei picătură. De ar fi fost să trec prin ierburi cu șerpi ca să ajung până la tine, cu tălpile goale aș fi călcat pe șuierul morții mele, aducându-ți-o să-i închizi ochii. Dar la poarta casei tale veghează dragostea - și mi-am tras pașii înapoi ca la ieșirea cu icoana din biserică. Cânt răgușit pe sub ferestrele casei tale, cum cântă copiii italieni pe străzile orașelor noastre, în mizeria frumuseții lor cu ochi mediteranieni. Cânt cu mâna întinsă sub cer, ca odinioară cei neîmpăcați la răspântii de drum: Ascultați, voi toți, bucuria și durerea mea.
citat celebru din romanul Lorelei de Ionel Teodoreanu
Adăugat de Mirella
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la mâini, dar cu o relevanță mică.
Când a venit pe lume fratele meu cel mic, ulița îl aștepta la poartă. El nu știa nimic: era așa de mic!
Căsuța lui de atunci era un leagăn alb; palmele mamei erau singura uliță prin care putea păși; ochii mamei singurele ferestre prin care putea privi. Pe-atunci știa numai să scâncească și se numea Scâncea-Voievod.
A trecut multă vreme până când, cu mâinile și cu picioarele, a prins să meargă de-a bușelea prin molateca împărăție a covorului.
Acolo a hoinărit, în voie, în tovărășia unui mielușel de lemn potcovit cu rotițe, bucălat și fumuriu la trup, ca un strugur de lână. Îl purta prin luncile de țesături și parcă mai degrabă mielușelul era păstorul, căci el privea doar, iar copilașul păștea covorul, mozolind.
Acolo s-a rătăcit prin codrul picioarelor de scaune și de măsuțe, sălaș al urșilor, al lupilor, al tigrilor și al altor sălbăticiuni de pâslă sau carton.
Acolo a privit cele dintâi păsări și a ascultat cele dintâi ciripiri: muștele cu bâzâitul lor.
Acolo s-a trudit zadarnic să treacă dealurile taburetelor, pe sub care motanul își croia tunel. De câte ori coada motanului, fum alb, n-a încercat pornirea mâniei lui de floare!
Acolo i s-au minunat ochii, privind vântoasa pădure de aur a flăcărilor din sobă potolindu-se, prefăcută în toamnă arămie, moțăind scuturată în rodii de rubin și adormind în cenușă.
Ionel Teodoreanu în Ulița copilăriei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ionel Teodoreanu despre mâini, adresa este: