Încă o noapte trece. Ciudat îmi sună vorbele născocite de turmă: Noapte bună. Noapte bună? Noapte. Moarte bună? Moarte. Dar ei nu cunosc nici noaptea, nici moartea. De asta îndrăznesc să-și spună unii altora noapte bună.
Ionel Teodoreanu în Fata din Zlataust (1931)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "La Medeleni Vol. 3" de Ionel Teodoreanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Rămas bun, suflet din fântâna nopții. Cocoșii cântă. Lumina zilei așteaptă minciuna.
Ionel Teodoreanu în Fata din Zlataust
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina nopții era solemnă ca o apă a destinului. Abea întrezărit, cerul era un galop albastru - argintiu.
Ionel Teodoreanu în Romanul Lorelei / Editura Eminuscu / București 1970
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apărură cei cu halate albe... Rudele și prietenii fură îndepărtați. Se adunară într-un fund de coridor, lângă o fereastră albastră de noapte de primăvară. De afară se auzeau glasurile unui Hristos a înviat.
Ionel Teodoreanu în Lorelai
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Porțile Nopții
Am ajuns? Mi-s tălpile sânge
De-atâta pustie de cale,
Stau frânt, așteptând pe prag de prăpastie în umeda vale.
Nici pisc. Nici stea. Nici vultur. E tare-ntuneric. Nimic nu răsare: nici licăr, nici zare.
Ce vuie-n adâncuri? Tăcerea? Prăpădul? Ori zvon de urale?
O, Tată-al speranței, te-ntreb, Tu răspunde-mi:
Sunt Portile Nopții? Sau Porțile Tale?
poezie celebră de Ionel Teodoreanu
Adăugat de Felicia
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Poate că de asta, in noaptea Ajunului, găndul, în marea lui singurătate, se întoarce cu viața înspre cânii duși.
Căci scrisul nu-i decât lupta cu moartea și uneori victorie asupra ei. Și nimic nu moare mai deplin în mintea omului decăt prietenul câne, mereu alături de noi cu sincera lui coada care e a inimii, și transparenții lui ochi în care e pruncia sufletului.
Cânele e un înger al omului, care n-are nici slava serafimilor, nici glasul heruvimilor, nici taina nevăzutelor.
Biet câne!
Glasul cui a spus: biet om?
Ionel Teodoreanu în Întoarcerea în timp
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Era un tumult în ea, care-i lega sufletul dragostei de sufletul copilăriei din noaptea Crăciunului. Aceeași atingere de taină, aceeași depășire a obișnuitului sufletesc, același contur de mirări, ș-acelasi monolog care simplifică sufletul, dându-i o intensitate de clopot care sună, amplificându-se prin unda muzicală. Atunci spunea mereu, cu dinți de lapte: A venit Moș Crăciun! A venit Moș Crăciun! Și era mică printre jucării. Acum gândul femeii spunea: Sunt cu el! Sunt cu el! Și era fericită până la neliniște și spaimă: ș-atunci, ș-acum.
Ionel Teodoreanu în Tudor Ceaur Alcaz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ionel Teodoreanu despre noapte, adresa este: