Ionuţ Popa despre animale

Când viaţa lor de viaţa ta se leagă

Când viaţa lor de viaţa ta se leagă
şi când priveşti spre ei, te vezi pe tine,
mai mult de-atât nu eşti, şi nu-ţi convine
că ochii văd în sinea-ţi lumea-ntreagă.

Priveşti în jos, în sus, şi ţi-e ruşine
ca unui dumnezeu lipsit de vlagă,
şi-ai vrea să uiţi că vântul îi propagă
spre mintea ta retrasă-n vizuine.

Din glas dement se-ascunde-n timbru dorul
ca frunza verde-n toamnele barbare,
şi-arunci în ei durerea cu piciorul

deşi îi simţi, îi crezi, şi-atunci te doare,
cum taurul răpune matadorul
şi-odat' cu el şi animalul moare.

sonet de Ionuţ Popa (14 noiembrie 2009)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astenie

Ochii mei ar fi strigat după lumină,
dar nu i-ar fi auzit
nici măcar o rază.

Culoarea de igrasie
a norilor
aluneca din înălţimi şi,
încet,
se prindea în aerul
de septembrie
ca o căpuşă
în pielea unui animal obosit.

Dacă în loc de ochi
aş fi avut
alte două guri,
aş fi vărsat peste anotimpul ăsta
o imagine din mine şi,
ca unui cerşetor de fericire,
i-aş fi arătat că tumultul meu

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Popa (10 septembrie 2009)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lască Ştiuio: Ia să vedem ce mai zic ăştia...
Prezentatoarea din icoană: "Bucureştenii inveteraţi, sătui de promisiunile deşarte ale demagogilor de cursă lungă, au ales, în cele din urmă, calea cea mai simplă întru soluţionarea conflictului interminabil dintre aceştia şi propriile fantasme, votând pentru operarea modificării necesare (şi în acord cu realitatea spaţiului dâmboviţean) asupra unui proverb latin care nu numai că a încetat să mai fie literă de lege pentru sus-numiţii, dar a devenit o adevărată ofensă la adresa lor şi a prietenilor lor cei mai buni. După lungi dezbateri şi câteva perdafuri trase de păr, noul slogan poate răsuna acum nestingherit din pieptul fiecărui sufletist: «Ubi canis ibi patria». Oficialii primăriei au declarat că acest demers va spori încrederea cetăţenilor în autorităţile competente în scărpinatul puricilor în talpă şi va arunca o lumină favorabilă asupra relaţiei dintre om şi originile sale animalice. Şi acum, doamnelor şi domnilor, o ştire de ultimă oră: în jurul orei 6:66 p. m., la puţin timp după lăsarea întunericului la vatră, câţiva evadaţi din întunecimea minţii, înarmaţi până în dinţi, au muşcat trei maidanezi care circulau regulamentar pe raza localităţii Prăpădişteni. După derularea unei anchete amănunţite, organele responsabile cu restabilirea şi menţinerea ordinii au conchis că patrupedele trebuie să se prezinte de urgenţă la cea mai apropiată unitate sanitară pentru administrarea vaccinului letal, aceasta fiind cea mai sigură şi mai rapidă modalitate de protejare împotriva virusului mortal «CaducX»."
Lască Ştiuio (apăsând pe butonul roşu): Că bine zicea vorba aia, curat murdar!

replici, scenariu de Ionuţ Popa
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt rocker, domnişoară (după "Sunt tânăr, doamnă" de Mircea Dinescu)

Sunt rocker, domnişoară, am apărut pe post
la TVR (centura de gloanţe mă cam strânge)
şi ţi-am făcut cu mâna de la concert – ce prost
mă simt acum; şi glanda sudoripară-mi plânge.

Sunt rocker, domnişoară, trăiesc într-ún pătul,
ca mic-dejun porumbul e-o hrană de calibru;
de când mă ştiu... norocul nu mi-a surâs destul
şi de-asta în beţie îmi lepăd echilibru'.

Sunt rocker, domnişoară, un fir de păr cleios
din scalp mi se revarsă pe tenul ca de cretă,
şi între dinţi mâncarea se-arată – cu un os
îndepărtez carasul trudit la mulinetă.

Sunt rocker, domnişoară, mi-e dor de un Pelin,
de gura ta-n sărutul ce-mi răscolea rărunchii,
de nopţile în care sub nas c-un kil de vin
te legănam cu râvnă de-mi blestemai genunchii.

[...] Citeşte tot

parodie de Ionuţ Popa, după Mircea Dinescu (1 august 2009)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinţesa şi grăjdarul (banc versificat)

Dintr-un fort de şase stele, una dintre-acele fete
(sânge-albastru, trup de floare, gene lungi şi lungi picioare)
silueta de albină şi-o coboară printre cete
(servitorii-mpărăţiei) să îi vadă toţi ce are.

Într-o parte şi grăjdarul saliva după femeie
şi, lovit de o săgeată, se îndrăgosti prosteşte,
când în mintea-i de găină se produce o scânteie
(prostu-i şi mai prost atuncea când e trist şi când iubeşte).

Planuri mari răzbat în capul tânărului slujitor:
fizică, anatomie, toate câte sunt pe lume;
dintre-aceste numai unul îl va face-nvingător.
Să vedeţi ce-a copt o minte ca un val pierdut în spume.

"Ce-ar fi dacă, eu, poimâine aş vopsi un cal în verde
să-i atrag prinţesei grija, poate va vorbi cu mine,
poate-ar vrea să ne cunoaştem... Asta e! Nu am ce pierde,
chiar de planu-i un dezastru şi isprava nu va ţine."

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Popa (6 septembrie 2009)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Misanthropy

Plămânii îmi sunt pătrunşi de praf şi de asfalt,
de oseminte, de mirosul oaselor umane.
Carnea noastră prinde miros
de carnea celuilalt,
şi un lichid vâscos
se prelinge pe zidurile
ce ascund înăuntrul lor capcane.

Se tem câţiva să-şi înlăture veşmântul
ce le acoperă naturaleţea şi trupul animal
în care sunt prinşi.
Mă tem şi eu să dau la o parte, dar nu veşmântul,
ci trupul ce-mi ţine prizonier spiritul
ca într-o fortăreaţă carnală, de teama
celor curioşi şi a mizeriei.

Duhoarea cărnii arse de soare, pe viu,
mă sufocă şi simt tot mai mult
că intră prin carnea mea
să-mi devoreze plămânul adult.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Popa din Valuri (18 mai 2007)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lască Ştiuio: Lasă puţin paharul din mână şi haide să facem un exerciţiu de gândire!
Septimiu Birlic (trânteşte paharul pe masă şi scoate un sunet specific celor care vor să comunice indirect că băutura este de calitate superioară şi suficient de rece): Despre ce este vorba?
Lască Ştiuio: Uite, îi vezi pe cei doi de la bar?
Septimiu Birlic: Te referi la barman şi la chelneriţă?
Lască Ştiuio (ştergându-şi fruntea de sudoare cu un şervet): Da. Oricum, ei sunt singurii de la bar, însă nu contează identitatea propriu-zisă a subiecţilor, puteau fi alţii în aceeaşi formulă, cadrul contextual ne interesează mai mult.
Septimiu Birlic: În fine...
Lască Ştiuio: Aşadar, ce crezi că ar deveni acele persoane dacă le-ar creşte aripi peste noapte?
Septimiu Birlic (stătea cu privirea aţintită spre uşa de la intrare): Da, înţeleg ce zici, dar vezi tu, întrebarea trebuie reformulată. Iată la ce mă gândesc: bunăoară, spune-mi negreşit... vezi tabloul acela ilustrând două păsări -lucrare neinspirată, în opinia mea- deasupra uşii de la intrare, pe bucata de perete ce desparte partea superioară a uşii de tavan?
Lască Ştiuio: Da!
Septimiu Birlic (luându-l pe Lască de după gât şi arătând cu degetul): Uită-te cu atenţie la ele, analizează-le contururile, penajul, formele capetelor, gândeşte-te la ideea de pasăre, nu aşa cum apar pe perete, îngheţate, artificiale, prinse în plasa artei-kitsch, ţesută de om, ci imaginează-ţi-le pe membrana boltită şi albastră cum se pierd în turma de nori cumulus.
Lască Ştiuio:...
Septimiu Birlic: Şi spune-mi apoi, dacă ai vreo idee, ce crezi că ar deveni acele două păsări dacă le-ar creşte, peste noapte, două membre superioare în loc de aripi?
Lască Ştiuio (după un scurt moment de tăcere): Animale de povară?
Septimiu Birlic: Neîndoios!

replici, scenariu de Ionuţ Popa
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!