Mă roade un dor inefabil, îi spuse copacul termitei.
aforism de Ionuț Popa
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt atâția puieți...
Sunt atâția puieți...
și au apărut în fundul acestei curți:
o curte imensă,
în care să te pierzi.
Și umbrele lor, exilate în spate de tot,
presărate în fiecare colț al disperării
pe coji de cărbune încins,
se altoiesc în bătaia vântului
cu fructele lor găunoase.
Ei nu știu că sunt și fructele și viermii,
și se macină unii pe alții,
și se calcă în picioare
cu rădăcinile lor ridicole.
Vor să ajungă înaintea celor
pe care ploaia nu i-a uitat,
dar nu știu că ploaia vine din interior
sau că nu mai există
nicio brumă de salvare
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe scara omenirii...
pe scara omenirii urcat-am din genune
la naștere și-n viață cobor câte un pic
și vremilor las vorba s-aud ce au a spune
iar de se-mparte moartea vreau singur s-o despic
călare pe o rază m-ascund de umbra minții
servindu-mi din cuvinte tăcerea cea mai grea
ca noaptea ce abundă în raiul fără sfinții
ce-au refuzat să-ntindă stăpânului o stea
mi-e infinitul treaptă și balustradă clipa
când pașii ce în tremur fac saltul decrepit
spre colțul nebuniei și-au adormit în pripa
seducției fatale... nu-s eu cel toropit
în pântecul hapsânei vom colinda ca racii
și peste noi de-a pururi vor înfrunzi copacii
sonet de Ionuț Popa (10 august 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Ionuț Popa
Textele de mai jos conțin referiri la copaci, dar cu o relevanță mică.
Allegretto
Se-nfige vârful ierbii în coatele-mi când tu mă
apuci de brațul vânăt - de vremuri necuprins -
și ochii tăi de rouă cu vrere îmi consumă
arzândele sprâncene ce gura-ți le-a încins.
Oboiul crește-n fală și cântă cu amor
un cântec alb în noaptea din cerul vocii tale,
când mă înalț din roze și-atunci când mai cobor
în mări voluptuoase de ronduri și petale.
Eu sunt copac - tu norul ce mi se-așază-n poală
și își revarsă ploaia pe trunchiu-mi lunecos...
Ia-mi scoarța și clătește-o în recea-ți nădușeală,
fă stropii să nu piară de sus și până jos,
iar de recazi pe umbra-mi să o păstrezi în tine
cu amintirea sfântă când îngânai suspine.
sonet de Ionuț Popa (12 ianuarie 2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altarul neputinței
Am pornit la drum, cândva, cu doi îngeri laolaltă,
unul palid lăcrima, celălalt râdea de-o înaltă
umbră ce-și purta pedeapsa într-o vreme de război
și trăgând la o povară ca un car cu șapte boi.
Vina este-a cui greșește fără a plăti curând,
o povară-i cât o mie de credințe la un loc
dar ne vom găsi finalul într-un colț, pe un alt rând
și nu vom zâmbi ori plânge pe la porțile de foc.
Visul vieții viitoare este jocul de noroc,
o ruletă ruginită rar trece de primul joc
iar cu fețele de sticlă răstignite pe-un altar
trec suflete prăpădite într-un vid rudimentar.
Luna roșie, pe-o rană, reflectând lumini oculte,
cu pistruii de cristal, ne zâmbește-amețitoare
când copacii zgribuliți stau în spasme să asculte
simfonia dedicată unei raze solitare.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa din Valuri (29 octombrie 2007)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Misanthropy
Plămânii îmi sunt pătrunși de praf și de asfalt,
de oseminte, de mirosul oaselor umane.
Carnea noastră prinde miros
de carnea celuilalt,
și un lichid vâscos
se prelinge pe zidurile
ce ascund înăuntrul lor capcane.
Se tem câțiva să-și înlăture veșmântul
ce le acoperă naturalețea și trupul animal
în care sunt prinși.
Mă tem și eu să dau la o parte, dar nu veșmântul,
ci trupul ce-mi ține prizonier spiritul
ca într-o fortăreață carnală, de teama
celor curioși și a mizeriei.
Duhoarea cărnii arse de soare, pe viu,
mă sufocă și simt tot mai mult
că intră prin carnea mea
să-mi devoreze plămânul adult.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa din Valuri (18 mai 2007)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă arborii ar putea citi (și lua seamă de) elucubrațiile așternute de serii aparent interminabile de umanoizi pe sutele și miile de pagini rezultate în urma procesării rudelor lor, ar ieși din pământ de rușine!
aforism de Ionuț Popa
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ionuț Popa despre copaci, adresa este: