Spălare a creierului, spălare de bani, a se spăla pe mâini... Curios cum în urma atâtor eforturi de spălare nu rezultă nimic curat!
aforism de Ionuț Popa
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfat: nu vă lăsați niciodată instalația sanitară pe mâna unui instalator care minte de îngheață apele.
Ionuț Popa (2010)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când se-arcuiește-n clipe...
chiar de mă știi cuminte nu am teamă
să cad pe coapse-n ploi seducătoare
și mâna în adâncuri cu ardoare
s-o mai aplec trăgând de-a vieții poamă
aștept c-un tremur să redai ușoare
ecouri din laringe... mai cu seamă
să-ntind pe buze albul ca o zeamă
și să-ți alint nesațul cu fervoare
când se-arcuiește-n clipe al tău spate
și se inundă patul de-amândoi
îmi pare că zăresc înaripate
săgeți de aburi ce pornesc în roi
spre-a ne urni din trupuri și-n curate
simțiri să ne înalțe din puhoi
sonet de Ionuț Popa (18 noiembrie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ești ca mănușa-n mâna potrivită
Ești ca mănușa-n mâna potrivită,
punându-te pe degete, lascivă,
să mă cuprinzi cu-n zâmbet de naivă,
când pielea ta în dânsa mă invită
la dansuri grele; mușcă, agresivă,
din carnea mea atent bătătorită,
când buzele-ntre ele se agită
și spun, de zor, că viața-i relativă.
Atârn de-un strop de ploaie și nu plâng,
doar caut sânul peste care, poate,
aș adormi, ușor, c-obrazul stâng
urcat pe dunele de voluptate,
și, draga mea, să mă accepți nătâng;
ca brațul gropii să mă iei din toate.
sonet de Ionuț Popa din Convorbiri Literare (2010)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt umbra mea cuminte
Mă războiesc cu demonii ce-n spate
mi s-au urcat și nu mai vor să plece.
Le-am repetat, în van, că timpul trece;
și viața, dar și moartea! Totul, toate...
Nici simțuri n-au - nu știu ce-i cald sau rece -
nici mâini murdare și nici mâini curate.
Nimicnicie, oare? Greutate,
ce-apasă pe clavicula-mi să-nece
dorința de a merge înainte.
Dar luptele indică spre-un trecut ce
mă mai aruncă înspre cele sfinte,
când demonii refuză să se culce
îmbrățișați, candizi, printre morminte.
Mă lupt cu ei, sunt umbra mea cuminte!
sonet de Ionuț Popa (8 august 2018)
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gonind pe lacrimi...
Propteam în zâmbet calmul desfătării,
când îmi făceai agale semn cu mâna.
Mi te-adresai trudită-n josul gării -
de-un vânt grăbit se ridica țărâna
și te pierdeai o clipă prin mulțime.
Te sufocau, iubito, piei bufante
din stinse mersuri, voci, materii prime,
și mă rugai să-ți fredonez andante
al nostru cânt să uiți de toate-acele
în veșnicul traseu spre casă, dar te
străfulgerau, într-o secundă, grele
memorii, glasuri, și-am privit departe
la trenul ce-a plecat făr' să se-ntoarcă,
gonind pe lacrimi ca o tristă barcă.
sonet de Ionuț Popa (3 septembrie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Când între noi distanța...
Nu cred că-n zi sau noapte mai caldă viața-mi este
ca-n orele în care cu tine sunt mai bun,
și am greșit, sunt omul ce-n mine zace peste
iubiri, când toate-acestea spre tine se impun.
Mai pedepsește-mi gura ce tace-adânc și minte,
sau scoate-mi ochii-aceia ce văd și împrejur,
dar fii tu mâna care mă scutură din minte
și mă învață-n taină să o-ndrăgesc când jur.
Să rupi din piele, mușcă, și taie-n carne vie,
jăratec dă-mi la masă- îl voi mânca privind
cum râzi, căci râsu-acela îmi face ziua mie
mai zi ca alte zile, cu jindul cel mai jind.
E aerul otravă, și libertatea moare,
când între noi distanța arată a-nchisoare.
sonet de Ionuț Popa (2010)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Ce tăvălug de gânduri...
Femeie fără seamăn, ții piept iubirii mele.
Ce tăvălug de gânduri mi-apare-n față - tu -
călcând tot ce respiră în calea sa; ce vele
catargul mi-l îndoaie-n tumultul de acu'...
Aruncă-te-n dorință și lasă-te purtată
pe-o mâna istovită ce-a fluturat în vânt
eșecuri și victorii (mai greu ca niciodată
se agăța oftatul de fiece cuvânt).
Și de-ai urca spre gura-mi, scăpând pe veci de groază,
și de-ai plonja prin mine, să-ți simt trecutul dor,
n-aș mai pieri cum piere în umbre orice rază,
ci-aș rupe răsăritul din văzul tuturor,
să ți-l așez în frunte, cu fruntea mea să-nchege
un tot de-ndrăgostire- amor, izbândă, lege.
sonet de Ionuț Popa (2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Textele de mai jos conțin referiri la mâini, dar cu o relevanță mică.
Sunt rocker, domnișoară (după "Sunt tânăr, doamnă" de Mircea Dinescu)
Sunt rocker, domnișoară, am apărut pe post
la TVR (centura de gloanțe mă cam strânge)
și ți-am făcut cu mâna de la concert ce prost
mă simt acum; și glanda sudoripară-mi plânge.
Sunt rocker, domnișoară, trăiesc într-ún pătul,
ca mic-dejun porumbul e-o hrană de calibru;
de când mă știu... norocul nu mi-a surâs destul
și de-asta în beție îmi lepăd echilibru'.
Sunt rocker, domnișoară, un fir de păr cleios
din scalp mi se revarsă pe tenul ca de cretă,
și între dinți mâncarea se-arată cu un os
îndepărtez carasul trudit la mulinetă.
Sunt rocker, domnișoară, mi-e dor de un Pelin,
de gura ta-n sărutul ce-mi răscolea rărunchii,
de nopțile în care sub nas c-un kil de vin
te legănam cu râvnă de-mi blestemai genunchii.
[...] Citește tot
parodie de Ionuț Popa, după Mircea Dinescu (1 august 2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Leonid Pavelescu: De când m-am născut a doua oară sau, mai bine zis, de când m-am ridicat deasupra negurii intracraniene, scopul meu în viață a fost să plantez câte o scânteie în mințile oamenilor pe care i-am considerat capabili s-o întrețină și chiar s-o întețească. Paradoxal, n-am reușit să ajung la această performanță decât prin tertipuri dezinteresate, adoptând în mod voit o manieră pompieristică de-a mă adresa ascultătorilor mei. Prin scurtele șocuri pe care le primeau de la impulsurile lor nervoase în momentele în care ascultau cu atenție ceea ce le spuneam, îi făceam în mod subtil să-și dorească să atragă și ei atenția și să fie ascultați așa cum eu eram ascultat atunci când mă angajam în câte-un discurs cu o tematică prestabilită. Altfel spus, cei mai inteligenți și taciturni găseau în mine un refugiu în care puteau exersa și experimenta în mod proiectiv - eu însumi fiind un mediator între ei și capcanele mele discursive - viitoarele metode și tehnici de a da din mâini și de a spune în mod indirect: "Sunt aici, veniți la mine și vă voi vindeca de voi înșivă!"
replici din romanul În pregătire de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Monologul unui mort. Odă luminii
Era o noapte adâncă,
prin venele noastre curgea lumina
la fel ca stropii de ploaie
ce sapă în stâncă.
Și caldă era,
mai caldă decât noi,
și pentru o clipă
ne-am alăturat celor fără de cuvinte.
Și caldă erai, mai caldă decât noi...
Lumină topită în noroi!
Din brațele tale am căzut
în vâltorile unui vis
rece,
și timpul a trecut mai lent
așa cum totul trece
prin noi,
la fel ca stropii de ploaie
ce sapă în stâncă.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lască Știuio: Omul nu rămâne niciodată neatins de ideea că își pierde o bună parte din timp încercând să trăiască; totuși, mobilul care-i lipsește acestuia din încercarea de a descifra gravitatea situației este starea METAfizică alimentată de frământarea gratuită la care nu va obține niciodată un răspuns, cu atât mai puțin o pâine pentru a-și umple... timpul. Trebuie să recunoaștem: un disconfort epidermic nu poate fi decât reconfortant în vremuri de cumpănă. Astfel, știind că își pierde timpul, având noțiuni vagi despre ceea ce înseamnă "a pierde" și "timp", atenția lui este deturnată de la adevărata stare de lucruri: cum ar putea cineva să piardă un bun pe care nu-l are în posesie? Cum ar putea omul să-și piardă timpul, dacă nu a reușit încă să pună sub semnul întrebării, nici măcar preț de o milisecundă, puterea sa de înțelegere a unei himere de-o asemenea anvergură? Dacă nu are timp, omul nu are ce pierde. Dar dacă nu știe să piardă? Atunci natura timpului va fi pentru el cu atât mai străină cu cât imaginea-i reflectată în oglinda nopții îi va ascunde umbra care se învârte după soare întocmai ca orele după lumină. Pentru că nu timpul este entitatea care se scurge, ci omul însuși, cu tot ce are el de oferit seamănului său: sufletul în schimbul unei pâini și pâinea ca fisă, aflată în mâinile celor care se pot juca ore în șir, zile la rând, ani interminabili la aparatul cu marionete.
replici, scenariu de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ionuț Popa despre mâini, adresa este: