Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Ionuț Popa despre noapte

Ionuț Popa

Din clipe

îți mai amintești de nopțile cu zăpadă
în care fulgii zburdau prin ceruri
ca porumbei minusculi
și tu păreai asemenea lor
copleșită de vise?
te privea întunericul ochilor mei
din două bile negre
împotmolite în zăpada cărnurilor
îți mai amintești de nopțile albe
în care bezna dormea în promoroacă
și eu mă odihneam aidoma ei în gândul tău?
ni se întindeau picioarele și brațele până în suflet
fugărind pe întinderea vastă a saltelelor
puful și inocența de care am uitat...
îți mai amintești de noaptea
în care am înghițit stelele
și milioane de îngeri
au eșuat pe sânii tăi vineții?

poezie de (13 septembrie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de Ionuț Popa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -180.00- 143.99 lei.
Ionuț Popa

În fiecare noapte

În fiecare noapte
strângeam în pumn somnul
ca pe-un ambalaj de ciocolată ieftină,
și gustam din bezna împachetată cu atenție
în vocile rupte din alte coșmaruri.
Țânțarii îmi țineau companie
și mă antrenau în discuții filosofice.
Un păianjen, frate de cruce, mă păzea
cu stoicism de trecut.

Parcă timpul s-a născut din cei patru pereți
și le seamănă întru totul.
Pereții au înghițit toate ceasurile...
și toate becurile
pe care le-aș fi putut aprinde.

Un singur prizonier
în mai multe dimensiuni:
în mine, în dormitor,
pe Pământ, în Univers.

[...] Citește tot

poezie de din revista "Conta", nr. 3
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Ecce Homo

Natura-și plânge fiul înfășurat în ceață
și copleșit de apa ce-n abundență cade.

Satan picta momentul cu demoni de cenușă,
urnind spre răsărituri albastrele arcade
sub care omul vânăt ardea-n pământ de ceară
și-n neputință - floarea ce zace în pustiu.

Când orice dimineață se-ndreaptă către noapte,
arunc spre cer obida: eu când n-o să mai fiu...?

poezie de (25 ianuarie 2009)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Cu tine

închide-mă în inima-ți
cu ferestre de cristal -
nu o descoperi
în nopțile fără vise
ci ascunde-o în adâncuri...
nu voi mai fi niciodată
cum am fost
și nici imaginea mea
asemenea unui tablou
prins în cuie de peretele
singurătății

poezie de (2 august 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Monologul unui mort. Odă luminii

Era o noapte adâncă,
prin venele noastre curgea lumina
la fel ca stropii de ploaie
ce sapă în stâncă.
Și caldă era,
mai caldă decât noi,
și pentru o clipă
ne-am alăturat celor fără de cuvinte.

Și caldă erai, mai caldă decât noi...
Lumină topită în noroi!

Din brațele tale am căzut
în vâltorile unui vis
rece,
și timpul a trecut mai lent
așa cum totul trece
prin noi,
la fel ca stropii de ploaie
ce sapă în stâncă.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de I.m. PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Poet

Când mă trăsnește nebunia
iau brusc creionul și hârtia,
să-nșir pe foaia albă-o perlă -
a patimilor rece gherlă.

Desculț, printre emoții, tac
într-un torid și trist cerdac,
păstrând aroma timpurie
a crizelor de isterie.

Planează spiritul din mine
printre lăcașuri clandestine;
în cuibul lor putred și moale
roiesc iluzii culturale.

Pe sticlă-am scris o poezie,
amar curat și erezie...
În prag de noapte aguridă
e-o grea emoție lucidă.

poezie de din Valuri (14 octombrie 2007)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

O ultimă suflare

nu mai nutresc la chipuri de marmură
și nici nu mai cerșesc zâmbete
ca alte dăți
prin șanțurile săpate profund

nu mai deschid cavouri de amintiri
și nici nu mai ud flori
cu lacrimi hrănitoare
din seva ce colcăie-n mine

nu mai visez la nopțile senine
când chipul tău se reflecta pe lună
cu praf de stele pe obraji
iar pătura cerească ne ținea de cald

nu mai zâmbesc în tonuri puerile
nici nu mai rup fire din părul tău
ci pe terasa înaltelor primejdii
stau sobru învelit în humă

poezie de din Valuri
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Sonet comico-tragic II

perechea-ți de mamele compensează
absența de talent și-o-mbraci în poze;
al sfârcurilor cerc redă psihoze
bătrânilor ce veșnic salivează
golești luceferi de metamorfoze
și cei mai slabi de duh te-ovaționează
dar plecăciuni către un colț de oază
aprind în tihnă c-un oftat veioze
ca celor încordați să le ascută
și vrejul ros de-atâta vreme calmă -
se-mpăunează ca o biată cută
când îl vrăjesc scoțând scântei din palmă
dar numai noaptea se așterne mută
căci "dansul" se încheie c-o sudalmă

sonet de (24 octombrie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 31 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Ionuț Popa

Sonetul fornicației

Ți-a ars concupiscența prinsoarea pubiană
în cea dintâia noapte a lunii lui april,
și dezbrăcați de vise, chiar vântul din poiană
își arunca mânia spre-al nostru gând febril.

Ștergând sudoarea frunții, te-apleci cu buza-ți lungă
spre elixirul vieții. Ca trasă prin arcuș
ai tremurat, iubito, cât toate, să-ți ajungă
plăcerea de la vale și până la urcuș.

Se ondulează apa în forme dulci de vampă,
și norii, laolaltă, coboar㠖 tu mă-ngâni,
când doar ce raza lunii se prăbușește-n lampă
și-ncepe recitalul cu strigăt din plămâni.

"Al tău, pe veci, «ibovnic» și vârf de armonie",
am scris pe sânu-ți moale c-o pastă alburie.

sonet de (30 iunie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Ionuț Popa

Când între noi distanța...

Nu cred că-n zi sau noapte mai caldă viața-mi este
ca-n orele în care cu tine sunt mai bun,
și am greșit, sunt omul ce-n mine zace peste
iubiri, când toate-acestea spre tine se impun.

Mai pedepsește-mi gura ce tace-adânc și minte,
sau scoate-mi ochii-aceia ce văd și împrejur,
dar fii tu mâna care mă scutură din minte
și mă învață-n taină să o-ndrăgesc când jur.

Să rupi din piele, mușcă, și taie-n carne vie,
jăratec dă-mi la masă- îl voi mânca privind
cum râzi, căci râsu-acela îmi face ziua mie
mai zi ca alte zile, cu jindul cel mai jind.

E aerul otravă, și libertatea moare,
când între noi distanța arată a-nchisoare.

sonet de (2010)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Ionuț Popa

Philosophy

Zilele curg la vale precum apa,
dar noaptea, cine ne-o mai roade disperarea
de care ne-am lipit, bolnavi,
cu pleoapa?

M-am întrebat ascuns într-o încăpere-a minții-
sunt trogloditul propriilor gânduri -
din ce-aluat ambiguu ne-au făurit
părinții...

Sunt stele, sunt valuri de lumină, purpurii,
doar caut seara printre frunze moarte
răspunsuri la-ntrebarea unei întregi
filozofii.

Din căutări în căutări, lovindu-mă de cer,
contemplu vag în orice împrejurare
o lume la cheremul pământului
stingher.

poezie de din Valuri (30 octombrie 2007)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Pe scara omenirii...

pe scara omenirii urcat-am din genune
la naștere și-n viață cobor câte un pic
și vremilor las vorba s-aud ce au a spune
iar de se-mparte moartea vreau singur s-o despic

călare pe o rază m-ascund de umbra minții
servindu-mi din cuvinte tăcerea cea mai grea
ca noaptea ce abundă în raiul fără sfinții
ce-au refuzat să-ntindă stăpânului o stea

mi-e infinitul treaptă și balustradă clipa
când pașii ce în tremur fac saltul decrepit
spre colțul nebuniei și-au adormit în pripa
seducției fatale... nu-s eu cel toropit

în pântecul hapsânei vom colinda ca racii
și peste noi de-a pururi vor înfrunzi copacii

sonet de (10 august 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: Ionuț Popa
Ionuț Popa

Spitalul de sănătoși

Încă o dată sunt eu și sper...
În spitalul acesta de sănătoși îmi fac veacul
și tremur la auzul fiecărei lacrimi
pe care moartea o varsă în surdină.
Niciodată n-am să mai pot păși pe buzele de asfalt ale vieții,
niciodată n-am să mai culeg din nori razele ce cresc ca niște spice de grâu
pe spinarea cenușie a Dumnezeului pierdut în peisaj,
niciodată n-am să mai fac toate aceste lucruri și multe altele...
la fel!

Încă o dată sunt eu și cred
că-n spatele fiecărei întâmplări există un motiv pentru a nu privi mai departe,
sau mai aproape de tot ceea ce se întrupează în liniște
pe la colțuri de stradă, prin paturi de amanți ajunși la vârsta rațiunii,
prin pahare de vin ciocnite la petreceri de novici într-ale vieții,
pe sub cerul cutanat al zilelor și nopților
ce trec și ele cum mai trec și eu și cum mai treci și tu,
prieten grav, pe care umbra sorții te-a ascuns
într-o lacrimă vărsată în surdină.

[...] Citește tot

poezie de (2014)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Decembrie (după Decembre de George Bacovia)

aș vrea o zăpadă-n decembre
s-ajungă la geamuri firește
să urle prin crânguri natura
și vântul să văd cum se-albește

de mână cu tine iubito
îngheț amintiri decenale
cafea să-mi servești din ibricul
ce-oftează pierdut la taclale

mai spune-alor tăi să adoarmă
și trage perdeaua cuminte
nu-i glas să-ți întoarcă pornirea
când vrei înapoi și-nainte

aruncă pe foc noptiera
deschide-ți corsetul în noapte
mai stinge pc-ul și lampa
și urcă pe mine în șoapte

[...] Citește tot

parodie de , după George Bacovia (5 septembrie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la noapte, dar cu o relevanță mică.

Ionuț Popa

Allegretto

Se-nfige vârful ierbii în coatele-mi când tu mă
apuci de brațul vânăt - de vremuri necuprins -
și ochii tăi de rouă cu vrere îmi consumă
arzândele sprâncene ce gura-ți le-a încins.
Oboiul crește-n fală și cântă cu amor
un cântec alb în noaptea din cerul vocii tale,
când mă înalț din roze și-atunci când mai cobor
în mări voluptuoase de ronduri și petale.
Eu sunt copac - tu norul ce mi se-așază-n poală
și își revarsă ploaia pe trunchiu-mi lunecos...
Ia-mi scoarța și clătește-o în recea-ți nădușeală,
fă stropii să nu piară de sus și până jos,
iar de recazi pe umbra-mi să o păstrezi în tine
cu amintirea sfântă când îngânai suspine.

sonet de (12 ianuarie 2009)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Poem scris la umbra unei nopți endemice

Am rămas singurii oameni de pe lună
care mai latră la lume.
"Ei, și?"
(Se auzea dintr-un colț îndepărtat al lumii.)
Fiți blestemați cu figurinele voastre ștampilate!
Ne-am săturat să tot alunecăm pe curcubeul acesta iluzoriu
cu parașutele primite cadou din partea industriei voastre aeriene
și care nu se deschid decât în vis,
cu semnături, autografe și dedicații subliminale
încrustate pe retina nopților albe!
Prin arterele lumii curge lumina (electrică)
și în sînul acesteia noi ne înfruptăm cu firimiturile roșii, portocalii,
galbene, verzi, albastre, indigo, violet
pe care le-ați aruncat peste chelia zeului nostru hermafrodit.
Cine sunteți voi să ne spuneți cum să murim
pe brațele voastre telescopice,
ca apoi să ne astupați gurile, ochii, urechile
cu hîrtiile multicolore și săltărețe,
care glăsuiesc de dincolo de timp?

[...] Citește tot

poezie de (2012)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Visez la trena iernii...

visez la trena iernii pe-un vânt de primăvară
și-mi trec prin emulații artere rădăcini
acaparând trăirea-mi zenitul mă-nconjoară
cu steaguri de lumină din cercul de lumini
de ce tu moarte alba te stingi de-acestă pară
și brațele de sticlă ți le așezi pe-al meu
grumaz de-i iei culoarea și îl înalți să piară
în veșnicele dansuri de flori și curcubeu?
ascund în ochiul serii o pașnică răcoare
și calc în drum pe raze ca pe-ascuțite lame
chiar noaptea luna scoate săgețile din soare
să-mpungă odihnirea și-apoi să o destrame
îmbrac trudit amarul când de atâta dor mă
aruncă anotimpul pe-a-nghețurilor formă

sonet de (14 aprilie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Ionuț Popa

Insomnie

Eu sunt poetul putredelor perne...
Pe gene, când somnul dulce apune,
Răsar răzlețe insomnii comune
Și dănțuiesc odăile caverne.

Dimensiunea mea caniculară
Se zbate-n universul lateral,
Și somnul greu se stinge integral
De vocea insomniei milenară.

Și frunzele pe jos se odihnesc
Mai bine ca un solitar nebun
Tot ascultând, în vânt, șoapte ce-i spun
Un vechi poem de noapte, nebunesc.

Alături de iluzii personale
Mă-mbăt cu somnul tragic, pesimist,
Ce sparge insomnia ca un chist
Alunecând, pierdută, pe canale...

poezie de din Valuri
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Uscate stări ascund trăiri pierdute...

obrazul tău e roșu ca laleaua
și mi-a zâmbit în loc să înflorească
pe-un timp în care mreaja sufletească
încheagă-a ta candoare și o beau; a

întors deceniul chipul să-mi jelească
coșmarul vieții când am strâns cureaua
greșelilor în noaptea dintre steaua
și ochiul meu de-o rază nefirească

uscate stări ascund trăiri pierdute
și-n spațiul nostru am golit din plin
izvorul minții, rece...- ne asmute

un gând fragil avântul în declin
ce-a tremurat în văi printre cucute
și mi-a lăsat elogii să-ți închin

sonet de (20 august 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Ionuț Popa

Heil! (Sonet V)

Spre nopțile uitate-n târguri grele
Eu mă îndrept cu pași mărunți și singuri,
Când nu mai pot a îngropa prin crânguri
Fațada ștearsă-a României mele.
Omor cu gândul fețe inamice,
Mă-mpiedic, sobru, de un trai grotesc,
Și asta-i țara-n care azi domnesc
Picioare strâmbe, semne și varice.
Privirea mea se-ndreptă către pleavă -
Organice nimicuri, cu pretenții.
Zadarnice-ntrebări se strâng la poartă,
Trăiri intense-n veșnica dumbravă,
Când locului, pe rând, incompetenții
Conduc o societate-aproape moartă.

sonet de (1 februarie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Ionuț Popa despre noapte, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Subiecte de interes

Fani pe Facebook