Ionuţ Popa despre păr

Sonet

Iubirea-mi să o lepezi de povară:
La sânii tăi de stele să-mi sugrumi
Coşmarul anilor, cu părul sfoară.
Să ne iubim etern, în alte lumi.
Pătrunde enigmatică prin pleoapă,
Lăsând pe gene un sărut stingher...
Te prinde vântul şi din nou te scapă
În glasul meu uscat, când doar îţi cer:
O altă zi, purtată-n alte sfere
Prin care să zburăm de sus în jos;
Înmărmurit de-a vocii-ţi adiere
Şi-nveşmântat în alb de Făt-Frumos,
Te voi opri. Eşti fără de scăpare,
Vei fi a mea în dulcea încordare.

sonet de Ionuţ Popa (23 iulie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

O ultimă suflare

nu mai nutresc la chipuri de marmură
şi nici nu mai cerşesc zâmbete
ca alte dăţi
prin şanţurile săpate profund

nu mai deschid cavouri de amintiri
şi nici nu mai ud flori
cu lacrimi hrănitoare
din seva ce colcăie-n mine

nu mai visez la nopţile senine
când chipul tău se reflecta pe lună
cu praf de stele pe obraji
iar pătura cerească ne ţinea de cald

nu mai zâmbesc în tonuri puerile
nici nu mai rup fire din părul tău
ci pe terasa înaltelor primejdii
stau sobru învelit în humă

poezie de Ionuţ Popa din Valuri
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când se-apleca în şemineu o rază... (Sonet LXXXVII)

când se-apleca în şemineu o rază
prin munţii oblojiţi de nori şi ploaie
mă încolţeai iubito în puhoaie
de plete roşii ce-mi stăteau de pază
rupeai cu vântul oasele-mi greoaie
şi le-aruncai în ora de amiază;
curgeam încins prin tine ca-ntr-o oază
ce pielea în deşertu-ţi mi-o înmoaie
când din amonte-mi căutai căderea
în ochii tăi ca un izvor pustiu
îmi amorţeai şi aripa şi vrerea
ca mai apoi tăcând să nu mai ştiu
de ce frumoaso ţi-ai jertfit puterea
şi sufletul l-ai dăruit să fiu...

sonet de Ionuţ Popa (2 mai 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi

În părul tău de frunze am prins un trandafir
să ţină loc de suflu când nu mă regăseşti,
chiar de mă cauţi seara în pagini de poveşti,
sorbind dintr-o privire ca dintr-un vechi potir.

Nu mai privi în sus, căci gâtul tău mă doare,
şi-mi vor fi aripile adânc înfipte-n noi
ca un răsad de aur sau ca un greu altoi
cu vocea-mi ce prin tine păleşte muritoare.

Finalul poate azi sau poate mâine-şi cere
dreptul suprem asupra tuturor, de viaţă,
dar n-am să te mai văd, pe cer senin, la faţă,
ci noaptea-mi va pătrunde în joc de emisfere.

O flacără se-apleacă de-atâta vânt şi ploi
ce ne îngroapă, seara, în litere prin aer;
pustiului i-am pus pe umeri un giuvaer
să nu ne plece trupul prin oase şi noroi.

poezie de Ionuţ Popa din Valuri (2007)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet epistolar

iubita mea cu părul stacojiu
un "mic" sonet mi-ai scris eu îl văd mare
l-aş reciti şi-n vânturi zdrobitoare
sau l-aş parcurge fără să îţi scriu
că l-am gustat oricum - ce încântare
mi-a prins grumazul ca un cleşte viu...
să nu mai plângi ca lumea-i un pustiu
ce se consumă şi apoi dispare
chiar de cuvinte dulci şi-ar dedica
şi daruri siropoase din "iubire"
ar tresări şi crede-mă ar vrea
să-nlocuiască vechea amăgire
cu prospeţimea unui fulg de nea
ce ar topi-o cu nesăţ în fire

sonet de Ionuţ Popa (23 noiembrie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ave! Eva! Evrika!

Mai ştii când îmi ţineai coşul pieptului în mână?
Ai muşcat din inimă şi ai pus-o la loc,
ai aşezat-o între inimile altora,
muşcate şi ele,
aruncate în coşuri.

Evrika! Evrika!
Eva! Eva!
Ave! Ave!

Umblam desculţ prin suflet, dar el nu era acolo,
poate că nu a fost niciodată!...
Tu ai intrat purtând cele mai grele cizme,
cu praful până la glezne,
şi n-ai uitat să pleci când s-a făcut târziu.
Umblam dezbrăcat prin mine
şi căutam ceva, orice,
o lacrimă nevărsată, un fir de păr,
o haină murdară sau un zâmbet rătăcit.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din limbile ce atârnau în cer

Se clătina o casă,
se clătinau două case, o mie de case:
oamenii îşi sforăiau nopţile
ca nişte simfonii pline de ei.
Soarele i-a uitat
prin burţile ce nu mai ştiau
să iubească.

Astăzi doar luna le clăteşte
visele cu smoală
şi fiecare stea aruncă
o limbă de şarpe
să le culeagă
din orbite lacrimile umflate
cu pompa.

Noi suntem aici, acum,
şi nu mai putem
înghiţi verbele şoptite
într-o ureche, mirosind a greşeală.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Popa (2010)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt rocker, domnişoară (după "Sunt tânăr, doamnă" de Mircea Dinescu)

Sunt rocker, domnişoară, am apărut pe post
la TVR (centura de gloanţe mă cam strânge)
şi ţi-am făcut cu mâna de la concert – ce prost
mă simt acum; şi glanda sudoripară-mi plânge.

Sunt rocker, domnişoară, trăiesc într-ún pătul,
ca mic-dejun porumbul e-o hrană de calibru;
de când mă ştiu... norocul nu mi-a surâs destul
şi de-asta în beţie îmi lepăd echilibru'.

Sunt rocker, domnişoară, un fir de păr cleios
din scalp mi se revarsă pe tenul ca de cretă,
şi între dinţi mâncarea se-arată – cu un os
îndepărtez carasul trudit la mulinetă.

Sunt rocker, domnişoară, mi-e dor de un Pelin,
de gura ta-n sărutul ce-mi răscolea rărunchii,
de nopţile în care sub nas c-un kil de vin
te legănam cu râvnă de-mi blestemai genunchii.

[...] Citeşte tot

parodie de Ionuţ Popa, după Mircea Dinescu (1 august 2009)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul amibei

În curând o să ajungem să facem toate lucrurile
la care nu ne-am priceput niciodată.
Şi o să fim cei mai buni.
Şi o să ne luptăm unii cu alţii
cu zâmbetul pe buze şi fără să cruţăm măcar un fir de păr.
O să ne înfigem degetele în vise ca nişte furci
şi o să le întoarcem pe toate părţile,
poate chiar noi înşine o să ne tăvălim cu ele prin noroiul
ce ni se-ncheagă în orbite.
În curând o să muşcăm din moliciunea fiecăruia
şi o să ne întoarcem cărnurile flămânde pe toate părţile
aşa cum ne închipuim că fac soldaţii
când se dă stingerea.
Şi o să fim cei mai buni.
Mai buni decât ei, mai buni chiar decât noi înşine.
Şi, în sfârşit, o să ne târâm cărnurile flămânde spre nicăieri,
fericiţi din nou că ne-am trezit doar pentru a adormi la loc.

poezie de Ionuţ Popa (2014)
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lască Ştiuio: Ia să vedem ce mai zic ăştia...
Prezentatoarea din icoană: "Bucureştenii inveteraţi, sătui de promisiunile deşarte ale demagogilor de cursă lungă, au ales, în cele din urmă, calea cea mai simplă întru soluţionarea conflictului interminabil dintre aceştia şi propriile fantasme, votând pentru operarea modificării necesare (şi în acord cu realitatea spaţiului dâmboviţean) asupra unui proverb latin care nu numai că a încetat să mai fie literă de lege pentru sus-numiţii, dar a devenit o adevărată ofensă la adresa lor şi a prietenilor lor cei mai buni. După lungi dezbateri şi câteva perdafuri trase de păr, noul slogan poate răsuna acum nestingherit din pieptul fiecărui sufletist: «Ubi canis ibi patria». Oficialii primăriei au declarat că acest demers va spori încrederea cetăţenilor în autorităţile competente în scărpinatul puricilor în talpă şi va arunca o lumină favorabilă asupra relaţiei dintre om şi originile sale animalice. Şi acum, doamnelor şi domnilor, o ştire de ultimă oră: în jurul orei 6:66 p. m., la puţin timp după lăsarea întunericului la vatră, câţiva evadaţi din întunecimea minţii, înarmaţi până în dinţi, au muşcat trei maidanezi care circulau regulamentar pe raza localităţii Prăpădişteni. După derularea unei anchete amănunţite, organele responsabile cu restabilirea şi menţinerea ordinii au conchis că patrupedele trebuie să se prezinte de urgenţă la cea mai apropiată unitate sanitară pentru administrarea vaccinului letal, aceasta fiind cea mai sigură şi mai rapidă modalitate de protejare împotriva virusului mortal «CaducX»."
Lască Ştiuio (apăsând pe butonul roşu): Că bine zicea vorba aia, curat murdar!

replici, scenariu de Ionuţ Popa
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!