Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Ionuț Popa despre ploaie

Ionuț Popa

Când se-arcuiește-n clipe...

chiar de mă știi cuminte nu am teamă
să cad pe coapse-n ploi seducătoare
și mâna în adâncuri cu ardoare
s-o mai aplec trăgând de-a vieții poamă
aștept c-un tremur să redai ușoare
ecouri din laringe... mai cu seamă
să-ntind pe buze albul ca o zeamă
și să-ți alint nesațul cu fervoare
când se-arcuiește-n clipe al tău spate
și se inundă patul de-amândoi
îmi pare că zăresc înaripate
săgeți de aburi ce pornesc în roi
spre-a ne urni din trupuri și-n curate
simțiri să ne înalțe din puhoi

sonet de (18 noiembrie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 15 ianuarie 2016.
Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de Ionuț Popa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -180.00- 143.99 lei.
Ionuț Popa

Agonie

Plouă agonic în noaptea de Paște,
și eu mă simt mai necredincios
decât Toma.
Prin zidurile casei ploaia-și croiește
o cale aidoma.

Tencuiala clădirii se sparge
în stropii acizi
de ploaie fierbinte,
și apa în mine se scurge
din ceruri morminte.

Fulgerul aspru pe cer făurește
lumină din lumina
nesperatelor credințe.
Natura întreagă amorțește
pierdută-n dorințe.

Și tunetul bate ca toba
spărgându-mi timpanele

[...] Citește tot

poezie de din Valuri (21 mai 2007)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: Ionuț Popa
Ionuț Popa

Să-ți cern curatul chip...

ești mai senină ca un gând senin
și ochii tăi ascut orice gândire...
din alb către verzui ești o sclipire
ce fulgeră și taie flori de crin

când glasul tău se zbate-ntre a fi
mirabil scut și vânt de penitență
m-aș dezlega ușor de abstinență
și m-aș sălta în cețuri ori în gri

spirale triste zămislite-n nori
să-ți cern curatul chip în stropi de ploaie
și să cobor rapid să-mi intre-n pori
să-mi spele trupul... - apa să-mi jupoaie

orice relicvă că mai sunt azi om
și că te vreau atom după atom

sonet de (31 august 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Ionuț Popa

Ars poetica

Mi-e stihul existență - mă constrânge
Să tai o venă, să-l aștern pe foaie;
Privesc hârtia cum se scurge-n ploaie
De vasul enigmatic ce-o mai plânge.

În ochiul de azur găsesc odaie
Și brațele-mi sunt înmuiate-n sânge;
Ascut penița-n foi, când se răsfrânge
O rază din lumina vâlvătaie

Ce-a mistuit un calendar, și-aproape
Din rădăcini mi-a zdruncinat puterea......
Purtând odihna sub un cer de pleoape,

S-a întrupat în veșnicii tăcerea
Și-a strălucit, aflând un țel să-ngroape
În alte versuri tari, lichefierea.

sonet de (31 ianuarie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Ionuț Popa

Ești ca mănușa-n mâna potrivită

Ești ca mănușa-n mâna potrivită,
punându-te pe degete, lascivă,
să mă cuprinzi cu-n zâmbet de naivă,
când pielea ta în dânsa mă invită

la dansuri grele; mușcă, agresivă,
din carnea mea atent bătătorită,
când buzele-ntre ele se agită
și spun, de zor, că viața-i relativă.

Atârn de-un strop de ploaie și nu plâng,
doar caut sânul peste care, poate,
aș adormi, ușor, c-obrazul stâng

urcat pe dunele de voluptate,
și, draga mea, să mă accepți nătâng;
ca brațul gropii să mă iei din toate.

sonet de din Convorbiri Literare (2010)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Când se-apleca în șemineu o rază... (Sonet LXXXVII)

când se-apleca în șemineu o rază
prin munții oblojiți de nori și ploaie
mă încolțeai iubito în puhoaie
de plete roșii ce-mi stăteau de pază
rupeai cu vântul oasele-mi greoaie
și le-aruncai în ora de amiază;
curgeam încins prin tine ca-ntr-o oază
ce pielea în deșertu-ți mi-o înmoaie
când din amonte-mi căutai căderea
în ochii tăi ca un izvor pustiu
îmi amorțeai și aripa și vrerea
ca mai apoi tăcând să nu mai știu
de ce frumoaso ți-ai jertfit puterea
și sufletul l-ai dăruit să fiu...

sonet de (2 mai 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: Ionuț Popa
Ionuț Popa

***

Cădea o lacrimă
din cerul gurii tale,
urmată de o alta,
apoi de încă una,
și tot așa, continuându-se
parcă la nesfârșit.

Buzele-ți, umbrele rupte,
mă protejau de potop
ca de-o ură
ce creștea în venele făcute mătci,
și vâltori îmi închideau
cărările ce odată au dus spre tine.

În norii aceia negri
ploaia a păstrat gustul meu
de când mi-ai sărutat pleoapele
fără să respiri a pagubă,
și limba ta mă ascundea
ca o umbră în deșert

[...] Citește tot

poezie de (aprilie 2010)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 6 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Ionuț Popa

Trei lacrimi seci de navetistă (variație după "Trei lacrimi reci de călătoare" de Ion Minulescu)

Privesc în jur
și văd distanța
cum se așterne peste noi!
Și mai privesc
cum nici noroiul fără de tine nu-i noroi.

Din zare urmăresc potopul cum mi se scurge în batistă,
dar vor cădea pe gura-mi rece
trei lacrimi seci de navetistă?
Iar tu în tren
mâhnită, oare, mă vei găsi în mintea ta?
Și înțelegi acestea, sigur...
dar știi(?) – ți-am spus: nu mă uita!

Și gândul meu
l-o duce poate vreun vânt grăbit până la tine,
Iar tu –
Chemându-l ca niciuna,
strigându-l dintre rău și bine -
vei năzui la minunata, dar îngropata seară-n care

[...] Citește tot

poezie de , după Ion Minulescu (septembrie 2009)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 13 iunie 2016.
Distribuie
Ionuț Popa

Noi

În părul tău de frunze am prins un trandafir
să țină loc de suflu când nu mă regăsești,
chiar de mă cauți seara în pagini de povești,
sorbind dintr-o privire ca dintr-un vechi potir.

Nu mai privi în sus, căci gâtul tău mă doare,
și-mi vor fi aripile adânc înfipte-n noi
ca un răsad de aur sau ca un greu altoi
cu vocea-mi ce prin tine pălește muritoare.

Finalul poate azi sau poate mâine-și cere
dreptul suprem asupra tuturor, de viață,
dar n-am să te mai văd, pe cer senin, la față,
ci noaptea-mi va pătrunde în joc de emisfere.

O flacără se-apleacă de-atâta vânt și ploi
ce ne îngroapă, seara, în litere prin aer;
pustiului i-am pus pe umeri un giuvaer
să nu ne plece trupul prin oase și noroi.

poezie de din Valuri (2007)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 2 iunie 2017.
Distribuie
Ionuț Popa

Sunt atâția puieți...

Sunt atâția puieți...
și au apărut în fundul acestei curți:
o curte imensă,
în care să te pierzi.
Și umbrele lor, exilate în spate de tot,
presărate în fiecare colț al disperării
pe coji de cărbune încins,
se altoiesc în bătaia vântului
cu fructele lor găunoase.

Ei nu știu că sunt și fructele și viermii,
și se macină unii pe alții,
și se calcă în picioare
cu rădăcinile lor ridicole.

Vor să ajungă înaintea celor
pe care ploaia nu i-a uitat,
dar nu știu că ploaia vine din interior
sau că nu mai există
nicio brumă de salvare

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Sonetul Ocnei Sibiului

Dormeau în gara Ocnei doar visele spumoase
Din cercul mult prea vesel de fete și băieți,
Când rasele canine la un festin de oase
Își năpusteau răbdarea ce-i măcina-n boscheți.
Cu pătura de-albastru ne-acopeream rărunchii,
Și auzeam prin iarbă un zgomot de mașini;
Vedeam, atunci, că ploaia ne înmuia genunchii
Ca doi bureți în apa de sare. Asasini
Păreau și mușteriii cu brațele firave,
Căci ne loveau privirea în ale lor priviri,
Și-n fiecare metru mai traversau epave,
Trecând nisipul umed ca melcii. Nu te miri
Că am plutit prin norii ce ridicau din piele
Un suflet contopirii chiar dincolo de stele?

sonet de (9 iulie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Angst II (epilog)

de ce ești vas când ancora te doare
și nu poți trece de povara ei?
de ce nu poți mușca din remușcare
sau bea din lacrimi când nu poți să bei?
de ce atâtea voci îți șterg bătaia
să nu poți spune dacă ești sau nu?
de ce nu-mi plângi păcatul când și ploaia
adoarme-n tine când adormi și tu?
de ce nu zbori cu gândul printre frunze
ce-n clătinări de vânt se răscolesc?
de ce nu poți ieși din neagre pânze
chiar de îți spun acum că te iubesc?
sunt întrebări destule și confuze
și multe patimi ce-au rămas pe buze...

poezie de (18 octombrie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 7 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: Ionuț Popa

Textele de mai jos conțin referiri la ploaie, dar cu o relevanță mică.

Ionuț Popa

Piedestalul resimțirilor

îmi este dor de tine ca nucului de-o nucă
și te-aș fura degrabă din cuibul tău de sol
când îți apleci avântul pe-o gleznă de nălucă
ținându-mi răsuflarea în veșnic rotocol

nu mai jelesc ci sorții te-așez pe-un colț de soclu
precum se-nalță cerul cu păsări peste noi
te voi privi frumoaso de jos cu un binoclu
ce-mi va clăti simțirea în vânturi și în ploi

pe brânci la firul ierbii las muzelor ofranda
să mi te-aducă-ndată; mi-e tare greu acum
căci parcă ieri din pulpe însuflețeai veranda
și-mi delectai mirosul cu-al buzelor parfum

cu vremea ce apune îți voi semna în zare
un "te iubesc" din carnea-mi la fel de trecătoare...

sonet de (29 iulie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 29 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Ionuț Popa

Allegretto

Se-nfige vârful ierbii în coatele-mi când tu mă
apuci de brațul vânăt - de vremuri necuprins -
și ochii tăi de rouă cu vrere îmi consumă
arzândele sprâncene ce gura-ți le-a încins.
Oboiul crește-n fală și cântă cu amor
un cântec alb în noaptea din cerul vocii tale,
când mă înalț din roze și-atunci când mai cobor
în mări voluptuoase de ronduri și petale.
Eu sunt copac - tu norul ce mi se-așază-n poală
și își revarsă ploaia pe trunchiu-mi lunecos...
Ia-mi scoarța și clătește-o în recea-ți nădușeală,
fă stropii să nu piară de sus și până jos,
iar de recazi pe umbra-mi să o păstrezi în tine
cu amintirea sfântă când îngânai suspine.

sonet de (12 ianuarie 2009)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Sonet autumnal (Sonet LXII)

Și m-ai sedus spre noapte, încărcată
Cu reci fantasme rătăcite-n lume,
Când ochiul tău a stat să mă sugrume,
Prin scorburi m-am retras ca altădată.
În pleoapa-ți udă ai scăldat cu ploaie
Pietrișul și căldura, laolaltă,
Și florilor îngenuncheate-n baltă
Un recviem se cantă din odaie.
Arbuștilor ai retezat tulpina
Cu-acel mister de ciumă seculară,
Și iarba-i rară, iarăși ca rugina,
Când doar fiorul cald de primăvară
Ar îmblânzi, în cântec, mandolina -
Anostă-n vremea frunzelor de ceară...

sonet de (16 februarie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Astenie de toamnă

Zadarnic pulsează natura.
Nu plouă, e bocet în groapă,
și oasele curg în morminte
când stropii sunt cioburi de apă.

Cerșind muritoare concluzii,
bătrân pare lemnul în zloată,
iar toamna lovește adesea
cu fulger albastru-n cravată.

Costumul de negru și vise -
covor peste oameni, afară -
îmbracă speranța în moarte
și urcă pe umeri povară.

Zadarnic pulsează natura.
Prin spatele frunzelor roșii
întinsul încalță năglodul
și cântă durerea cocoșii.

poezie de (11 septembrie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: Ionuț Popa
Ionuț Popa

Porunci pentru suflet (Sonet XXX)

Să nu răspunzi la nume, când patima te strigă,
Să nu-ți adapi cu lacrimi neșansa de a fi
Un sclav printre nemernici, anemic printre vii,
Și nu culege lauri din frunze de ferigă...
Un rob, demult se spune, (robit fără temei)
De viață - nu de oameni - s-a aruncat în tihnă,
Și, negăsind în carte pretextul de odihnă,
A vrut, se pare, cerul puternicilor zei.
Cu-n ochi să judeci clipa, cu altul să-i plătești,
Și-n adevăruri apa cu care-ți uzi gâtlejul
S-o rupi în adâncimea ce urcă în prilejul
De a-ți scălda cu ploaia lacunele cerești.
Când vei răspunde, palid, la orice rugăciune,
Atunci să știi că moartea se-adapă din genune.

sonet de (13 martie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Altarul neputinței

Am pornit la drum, cândva, cu doi îngeri laolaltă,
unul palid lăcrima, celălalt râdea de-o înaltă
umbră ce-și purta pedeapsa într-o vreme de război
și trăgând la o povară ca un car cu șapte boi.

Vina este-a cui greșește fără a plăti curând,
o povară-i cât o mie de credințe la un loc
dar ne vom găsi finalul într-un colț, pe un alt rând
și nu vom zâmbi ori plânge pe la porțile de foc.

Visul vieții viitoare este jocul de noroc,
o ruletă ruginită rar trece de primul joc
iar cu fețele de sticlă răstignite pe-un altar
trec suflete prăpădite într-un vid rudimentar.

Luna roșie, pe-o rană, reflectând lumini oculte,
cu pistruii de cristal, ne zâmbește-amețitoare
când copacii zgribuliți stau în spasme să asculte
simfonia dedicată unei raze solitare.

[...] Citește tot

poezie de din Valuri (29 octombrie 2007)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Ionuț Popa

O poemă deschisă

Nici nu știu pe unde să mai caut
acest tribunal divin despre care vorbesc nebunii
în timpul crizelor de personalitate,
ca să-mi vărs amarul și să lansez scrisori deschise
către toate colțurile Universului.
Să-i dau în judecată pe toți acei oameni de paie,
pe toate acele buruieni uscate,
stropite cu sudoarea ignigenă a neputinței
și lăsate să ardă sub un soare răbdător -
încet, sigur și frumos.
Dragoste, acei oameni de paie care au mințit cu adevărul
și care au furat ani buni din viețile tuturor
cu simulacrele lor, cu licitațiile lor puse în scenă,
cu moartea lor plină de viață.
Dragoste, pe sânul tău de lapte și miere vreau să îmi odihnesc capul
și să strig către infinit printre suspinele
lăsate să plonjeze în marea deschisă între noi
ca plaga unui pământ înconjurat și toropit.
Deși am uitat să-ți scriu poezii,
îmi mai aduc aminte de tine printre picături

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Monologul unui mort. Odă luminii

Era o noapte adâncă,
prin venele noastre curgea lumina
la fel ca stropii de ploaie
ce sapă în stâncă.
Și caldă era,
mai caldă decât noi,
și pentru o clipă
ne-am alăturat celor fără de cuvinte.

Și caldă erai, mai caldă decât noi...
Lumină topită în noroi!

Din brațele tale am căzut
în vâltorile unui vis
rece,
și timpul a trecut mai lent
așa cum totul trece
prin noi,
la fel ca stropii de ploaie
ce sapă în stâncă.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de I.m. PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie despre Ionuț Popa@ploaie? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!

Pentru a recomanda secțiunea cu Ionuț Popa despre ploaie, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Subiecte de interes

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!