
Șoptește-i unui adormit că-i treaz și va dormi liniștit în continuare.
aforism de Ionuț Popa
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!



Doar dorul tău... (Sonet XCVI)
Doar dorul tău mă prinde ca un clește,
Și nu mai pot dormi un somn profund;
Pe cer te văd... tu, stea care-mi sclipește,
Prin ochi pătrunzi și-n mine te scufund.
E trist, să știi... (mirarea mă-nconjoară)
Că niciun stol de păsări nu cuprind,
Din cerul tău aprins de-atâta vară,
Decât un fulg și-acela plin de jind.
Ușor să crezi îți pare că minciuna
Îmi ține-acum scabrosul adăpost,
Când geana ta mi-e dulce cum niciuna
Nu îmi va fi, nu este, nu a fost.
Subțire crești în mine ca o floare,
Și te înalți prin suflet cu pudoare...
sonet de Ionuț Popa (17 mai 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!


Serenada corporatistului (după Serenada Muncitorului)
Eu sunt un zombi pentru voi,
mergând încet ca-ntr-un convoi.
Din cercul vostru-aș vrea să scap,
Că nici în lift nu mai încap.
Și dorm adânc la o cafea,
Și dorm adânc și când visez,
Gândind eu par că delirez,
Dar știu și bine-a mă distra.
Și dis-de-dimineață sună
Alarma parcă stau pe-un nor
Știu imediat că nu-i a bună
Din somnul dulce să cobor.
Orice idee mă agită
Și orice glas ce nu-i banal,
Și nu coboară în aval
E-o sursă clară de otită.
[...] Citește tot
parodie de Ionuț Popa, după George Bacovia
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!


Idealul spărgătorilor: un ansamblu de idei și valori prin care să-i convingă pe oameni că este nedemocratic să încuie ușa pentru a dormi liniștiți.
aforism de Ionuț Popa
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!



40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Poemul unor vremuri străine
I-am simțit buzele până în măduva oaselor
și au lăsat în mine o urmă,
ca în vremuri străine
o voce să găsească puterea
să-i șoptească sufletului
povești de adormit îndrăgostiri.
Departe este acum și glasul
ce printre artere
suna ca vântul,
un adagio printre crengi bătrâne;
la fel de natural,
dar un pic mai rece
și fără tandrețea adierii.
De-atunci port în zvâcniri
sărutul ce-ar fi cuprins
și cea mai adâncă prăpastie
cu o atingere de fulg...
poezie de Ionuț Popa (2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!


Zbura prin mine-un fluture isteric
N-am internet, nici chef, n-aud nici glasul
cuvintelor - în minte mai răsună,
când fără tine noaptea-i o lacună
ce mă cuprinde când spre somn duc pasul.
Și cerul se arată ca o prună
mai coaptă e târziu, privesc spre ceasul
cu limbile ce-mi par a fi compasul
pe foaia vremii ce în vers m-adună.
Sclipesc în stele clipele ce dor,
pornind spre pleoape raze de-ntuneric,
și fulgi de smoală între gene mor...
Am prins și astăzi zâmbetul eteric;
când chicoteai picior peste picior,
zbura prin mine-un fluture isteric.
sonet de Ionuț Popa (2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ești ca mănușa-n mâna potrivită
Ești ca mănușa-n mâna potrivită,
punându-te pe degete, lascivă,
să mă cuprinzi cu-n zâmbet de naivă,
când pielea ta în dânsa mă invită
la dansuri grele; mușcă, agresivă,
din carnea mea atent bătătorită,
când buzele-ntre ele se agită
și spun, de zor, că viața-i relativă.
Atârn de-un strop de ploaie și nu plâng,
doar caut sânul peste care, poate,
aș adormi, ușor, c-obrazul stâng
urcat pe dunele de voluptate,
și, draga mea, să mă accepți nătâng;
ca brațul gropii să mă iei din toate.
sonet de Ionuț Popa din Convorbiri Literare (2010)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!


Per aspera...
Îmi spui: "ești mediocru, vrei amor!"
(în abstinență nu-mi găsesc culcușul)
și-mi dai să gust - îmi înmânezi căușul-
din apa sfântă; beau, și parcă mor.
Îngreunează aripa-ți urcușul,
eu te-aș străbate fără un picior,
dar tu, oftând pe-o margine de nor,
îmi izolezi pornirile sub dușul
ce din înaltul unde rece stai
asupra mea ca o cascadă plânge.
Se ofilesc petalele-ți de sânge,
când vântul suflă dinspre-un veșted rai,
și te sufocă nimbul care-ți frânge
dorințele ce-au adormit în grai.
sonet de Ionuț Popa (2010)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pe scara omenirii...
pe scara omenirii urcat-am din genune
la naștere și-n viață cobor câte un pic
și vremilor las vorba s-aud ce au a spune
iar de se-mparte moartea vreau singur s-o despic
călare pe o rază m-ascund de umbra minții
servindu-mi din cuvinte tăcerea cea mai grea
ca noaptea ce abundă în raiul fără sfinții
ce-au refuzat să-ntindă stăpânului o stea
mi-e infinitul treaptă și balustradă clipa
când pașii ce în tremur fac saltul decrepit
spre colțul nebuniei și-au adormit în pripa
seducției fatale... nu-s eu cel toropit
în pântecul hapsânei vom colinda ca racii
și peste noi de-a pururi vor înfrunzi copacii
sonet de Ionuț Popa (10 august 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!


Angst II (epilog)
de ce ești vas când ancora te doare
și nu poți trece de povara ei?
de ce nu poți mușca din remușcare
sau bea din lacrimi când nu poți să bei?
de ce atâtea voci îți șterg bătaia
să nu poți spune dacă ești sau nu?
de ce nu-mi plângi păcatul când și ploaia
adoarme-n tine când adormi și tu?
de ce nu zbori cu gândul printre frunze
ce-n clătinări de vânt se răscolesc?
de ce nu poți ieși din neagre pânze
chiar de îți spun acum că te iubesc?
sunt întrebări destule și confuze
și multe patimi ce-au rămas pe buze...
poezie de Ionuț Popa (18 octombrie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!


Decembrie (după Decembre de George Bacovia)
aș vrea o zăpadă-n decembre
s-ajungă la geamuri firește
să urle prin crânguri natura
și vântul să văd cum se-albește
de mână cu tine iubito
îngheț amintiri decenale
cafea să-mi servești din ibricul
ce-oftează pierdut la taclale
mai spune-alor tăi să adoarmă
și trage perdeaua cuminte
nu-i glas să-ți întoarcă pornirea
când vrei înapoi și-nainte
aruncă pe foc noptiera
deschide-ți corsetul în noapte
mai stinge pc-ul și lampa
și urcă pe mine în șoapte
[...] Citește tot
parodie de Ionuț Popa, după George Bacovia (5 septembrie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!


În fiecare noapte
În fiecare noapte
strângeam în pumn somnul
ca pe-un ambalaj de ciocolată ieftină,
și gustam din bezna împachetată cu atenție
în vocile rupte din alte coșmaruri.
Țânțarii îmi țineau companie
și mă antrenau în discuții filosofice.
Un păianjen, frate de cruce, mă păzea
cu stoicism de trecut.
Parcă timpul s-a născut din cei patru pereți
și le seamănă întru totul.
Pereții au înghițit toate ceasurile...
și toate becurile
pe care le-aș fi putut aprinde.
Un singur prizonier
în mai multe dimensiuni:
în mine, în dormitor,
pe Pământ, în Univers.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa din revista "Conta", nr. 3
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la somn, dar cu o relevanță mică.

Insomnie
Eu sunt poetul putredelor perne...
Pe gene, când somnul dulce apune,
Răsar răzlețe insomnii comune
Și dănțuiesc odăile caverne.
Dimensiunea mea caniculară
Se zbate-n universul lateral,
Și somnul greu se stinge integral
De vocea insomniei milenară.
Și frunzele pe jos se odihnesc
Mai bine ca un solitar nebun
Tot ascultând, în vânt, șoapte ce-i spun
Un vechi poem de noapte, nebunesc.
Alături de iluzii personale
Mă-mbăt cu somnul tragic, pesimist,
Ce sparge insomnia ca un chist
Alunecând, pierdută, pe canale...
poezie de Ionuț Popa din Valuri
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!


Naufragiu
Ne ridicăm pe vârfuri
și rostogolim privirea dincolo de valurile
multicolore de hârtii.
"Sunt caracatițe isterice și rechini fără sentimente"
mi-ai spus într-un moment de luciditate barbară,
și te-am crezut.
Rău a fost că ai avut dreptate!
Din palmele noastre întinse au căzut mii de scoici
ca leproșilor carnea,
și din scoici s-a prelins marea
la picioarele slinoase ce creșteau din cuvântările lor.
Ne-au secătuit de răbdare și vestele de salvare
s-au spart în colții atent îmbrăcați în catifea.
Ca trandafirii își ascund spinii în parfum.
Dormim pe ei în fiecare noapte și ne mințim
cu acele îmbrobodite în miere.
Ne-am ancorat visele aiurea,
când porturile lor au trădat întotdeauna o noapte
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa (2010)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!


În ger turbat. Stâng, drept, stâng, drept, stâng, drept... culcat! Om (aproape) viu de zăpadă cu picioarele înnodate de alcool și brațele ca două lopeți despicate și aruncate în fundul unui beci pustiit. Țurțurii curgând parcă din felinare luminau și ei, la rândul lor, străzile împânzite de sămânța divină din care în acea seară nu avea să răsară niciun fiu (poate doar moartea ar fi putut să schimbe ceva în peisajul monoton). Damfuri chinuite pluteau către cer, în spirale, legându-se de aburii gerului ca niște lanțuri ruginite și groase ce ar strânge trupuri de îngeri, criogenizate. Niciun zgomot, niciun glas, nicio înjurătură... nimic pe o rază de câteva sute de metri, și unul dintre copiii pământului zăcea lat în îmbrățișarea acestuia. Cămașa albă a părintelui îi penetra carnea de piatră într-o încordare demult visată. "Iubito..." cu un murmur aproape stins. "Iubito, de pielea-ți albă aș putea să mor, și n-aș mai avea nevoie de lumină, în respirația ta aș putea să fiu îngropat, și n-aș mai cere o altă eternitate, în noapte aș pune somnul să te iubească asemenea mie, și n-ai mai avea nevoie de odihnă." Delir. Febra topea gheața din jurul omului, și dragostea creștea în carnea lui odată cu boala. Spasme din Iad și îmbrațișări de sânge, trotuar dezolant, obraji de var, întuneric alb și o inimă ale căreri bătăi făceau cărări prin zăpadă.
Ionuț Popa (februarie 2010)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!


Poem-crucișător
Talentul este crucea pe care poetul
o poartă tot timpul în spate ca un sclav
sau piatra de moară pe care trebuie s-o poarte
tot timpul, vreau să zic aproape de inimă,
și-n cele mai adânci insomnii s-o rostogolească pe dealul,
pe dâmbul ridicat din visele celor căzuți și să lase în urma ei o urmă
sau să traseze cu muchia ei o cărare
pe care doar cei vii să pășească
spre o beție adusă la rang de nemurire.
Auzi, poetule, te strigă acele cruci nepurtate,
te strigă de lene și somn, te strigă-n somnul tău,
în somnul nostru, al tuturor,
ba chiar în somnul omenirii, te strigă, n-auzi?!
Fiecare cruce înălțată este un trup doborât,
Fiecare cruce nepurtată își poartă singură mândria
și se ridică singură pe umerii celor căzuți.
Alții sunt oamenii care azi se poartă...
singuri, pe cărări și cărărui,
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


E-o liniște ca-n cer
E-o liniște ca-n cer în fiecare:
din lacrimi nevărsate se-ntrupează
o moarte adormită, dar și trează -
ea-i pretutindeni; noi... care pe care!
Din rădăcini tot răul ni-l retează -
e-o stare tălmăcită în răbdare,
și-aruncă dintr-o simplă încordare
priviri de foc în care ne botează.
Și ritmul inimii, o melodie
ce-i ascultată noaptea în surdină,
răsună ca un tril în colivie
sau ca un urlet la o lună plină,
ce se topește și apoi învie
să ne îmbrace moartea în lumină.
sonet de Ionuț Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Melanj à trois
Iubirile nu se uită niciodată,
rămân ca niște găuri în limba de lemn
în spatele căreia ne ascundem nefericirile zilnice.
Și dincolo de acele găuri,
deschise așa cum se deschid rănile în carnea amintirilor,
dansează lumina pe fotografiile întinse cu fața în jos
și abandonate într-un mare con de umbră:
un pas înainte, doi înapoi,
așa ne amintim că uitarea valsează prin noi.
Dar fără să ne întrebăm,
câteodată chiar fără să ezităm,
ne învelim somnul spre dimineață
cu tot ce-a mai rămas
din urmele ce ne conduc iubirile
în viața de după viață.
poezie de Ionuț Popa (2015)
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cântecul amibei
În curând o să ajungem să facem toate lucrurile
la care nu ne-am priceput niciodată.
Și o să fim cei mai buni.
Și o să ne luptăm unii cu alții
cu zâmbetul pe buze și fără să cruțăm măcar un fir de păr.
O să ne înfigem degetele în vise ca niște furci
și o să le întoarcem pe toate părțile,
poate chiar noi înșine o să ne tăvălim cu ele prin noroiul
ce ni se-ncheagă în orbite.
În curând o să mușcăm din moliciunea fiecăruia
și o să ne întoarcem cărnurile flămânde pe toate părțile
așa cum ne închipuim că fac soldații
când se dă stingerea.
Și o să fim cei mai buni.
Mai buni decât ei, mai buni chiar decât noi înșine.
Și, în sfârșit, o să ne târâm cărnurile flămânde spre nicăieri,
fericiți din nou că ne-am trezit doar pentru a adormi la loc.
poezie de Ionuț Popa (2014)
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!


Prizonieratul necunoscutului
Am parcurs o veșnicie
printre camere bântuite de gânduri
și-am ales doar o pereche de cuvinte
cu care mi-am iscălit inima,
am ștampilat-o cu cerneală amară
lipindu-mi ușor numele pe ea
alături de numele ei,
pentru a mi-o separa
de blestemul incertitudinii.
Timpul nesortat din coșul cu suflete
ce azi planează în jurul nostru
este înghițit de gaura neagră a minților
aruncându-se prin colțuri paralele...
Și pământului i s-a făcut silă
de câte suflete a cuprins
de-a lungul miilor de ani
cu sarea, cu piperul
și cu fierea ce zac în ele
chiar dincolo de viață.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa din Valuri (14 noiembrie 2007)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Ionuț Popa despre somn, adresa este:
