Zvâcnirile, iubito
Zvâcnirile, iubito, îmi vin, le am și pleacă
așa, la fel ca tine când fugi, revii, nu stai,
și-atunci îmi pare lumea netrebnică, o cloacă.
În pieptul meu, cu totul, pătrunzi ca un vătrai.
Ferestrele-n trecutul clement se cer deschise
(din viitorul aspru s-alunec în trecut)
să las în urmă ochii-mi ce, inundați de vise,
orbecăie în smoala căzută-n așternut.
În gol privesc... deodată, spre mine, o statuie,
c-o aură umbrită, se-nalță din Infern
să mi se-arunce-n suflet, și-apoi să se încuie
în vid, precum uitarea și gândul cel mai tern.
Zărind pecetea-n frunte, citesc însemnul urii:
"o albă ca zăpada și neagră-n cerul gurii."
sonet de Ionuț Popa (2010)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
În trecut, oamenii aveau mari probleme cu conexiunea. Acum cele mai mari probleme le au cu conexiunile.
aforism de Ionuț Popa (2017)
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Există și viitorologi întârziați; aceia care trăiesc în trecut!
aforism de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ca o ruină-mbrățișez abisul...
Ca o ruină-mbrățișez abisul,
găsind în gând căderea - sunt epavă
și un vulcan aprins fără de lavă
sau un sărman ce-a glăsuit din scrisul
cernelii transformate în otravă,
chiar de-n albastru-mi înălțam zapisul
într-ún tandem ce fost-a scurs și visul
cu lenevia ce-și găsea ispravă.
Aglomerez secundele în fire
și firea o atrag din creștet dur,
să-mi împlinesc destinul c-o jertfire
în timp mai scurt decât mi-a fost să-ndur
întreg trecutul ce-a-nsemnat clădire
spre căi ce sting sclipirea din azur.
sonet de Ionuț Popa (17 noiembrie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt umbra mea cuminte
Mă războiesc cu demonii ce-n spate
mi s-au urcat și nu mai vor să plece.
Le-am repetat, în van, că timpul trece;
și viața, dar și moartea! Totul, toate...
Nici simțuri n-au - nu știu ce-i cald sau rece -
nici mâini murdare și nici mâini curate.
Nimicnicie, oare? Greutate,
ce-apasă pe clavicula-mi să-nece
dorința de a merge înainte.
Dar luptele indică spre-un trecut ce
mă mai aruncă înspre cele sfinte,
când demonii refuză să se culce
îmbrățișați, candizi, printre morminte.
Mă lupt cu ei, sunt umbra mea cuminte!
sonet de Ionuț Popa (8 august 2018)
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin apele azure
Tăișul minții
a despicat lumini,
una mai puternică decât cealaltă,
împungând norii cenușii
spre a lăsa razele
să curgă prin mine.
Și-am strâns sclipiri
din apele văzduhului,
într-un ocean de nemuriri.
Trag din cer diamantele
cele mai de preț
ale aceste lumi,
udându-mi goliciunea
cu apele învolburate
din grotele azure.
Și cu-n surâs pierdut
aprind în mine
luminile trecutului.
poezie de Ionuț Popa din Valuri (26 mai 2007)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce tăvălug de gânduri...
Femeie fără seamăn, ții piept iubirii mele.
Ce tăvălug de gânduri mi-apare-n față - tu -
călcând tot ce respiră în calea sa; ce vele
catargul mi-l îndoaie-n tumultul de acu'...
Aruncă-te-n dorință și lasă-te purtată
pe-o mâna istovită ce-a fluturat în vânt
eșecuri și victorii (mai greu ca niciodată
se agăța oftatul de fiece cuvânt).
Și de-ai urca spre gura-mi, scăpând pe veci de groază,
și de-ai plonja prin mine, să-ți simt trecutul dor,
n-aș mai pieri cum piere în umbre orice rază,
ci-aș rupe răsăritul din văzul tuturor,
să ți-l așez în frunte, cu fruntea mea să-nchege
un tot de-ndrăgostire- amor, izbândă, lege.
sonet de Ionuț Popa (2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
În fiecare noapte
În fiecare noapte
strângeam în pumn somnul
ca pe-un ambalaj de ciocolată ieftină,
și gustam din bezna împachetată cu atenție
în vocile rupte din alte coșmaruri.
Țânțarii îmi țineau companie
și mă antrenau în discuții filosofice.
Un păianjen, frate de cruce, mă păzea
cu stoicism de trecut.
Parcă timpul s-a născut din cei patru pereți
și le seamănă întru totul.
Pereții au înghițit toate ceasurile...
și toate becurile
pe care le-aș fi putut aprinde.
Un singur prizonier
în mai multe dimensiuni:
în mine, în dormitor,
pe Pământ, în Univers.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa din revista "Conta", nr. 3
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la trecut, dar cu o relevanță mică.
Piedestalul resimțirilor
îmi este dor de tine ca nucului de-o nucă
și te-aș fura degrabă din cuibul tău de sol
când îți apleci avântul pe-o gleznă de nălucă
ținându-mi răsuflarea în veșnic rotocol
nu mai jelesc ci sorții te-așez pe-un colț de soclu
precum se-nalță cerul cu păsări peste noi
te voi privi frumoaso de jos cu un binoclu
ce-mi va clăti simțirea în vânturi și în ploi
pe brânci la firul ierbii las muzelor ofranda
să mi te-aducă-ndată; mi-e tare greu acum
căci parcă ieri din pulpe însuflețeai veranda
și-mi delectai mirosul cu-al buzelor parfum
cu vremea ce apune îți voi semna în zare
un "te iubesc" din carnea-mi la fel de trecătoare...
sonet de Ionuț Popa (29 iulie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Sinopsis
Partea proastă e că murim încet,
nu dintr-odată, fără tribulații,
fără spasmele descoperirii unui alt sine.
Prin fața noastră
trec mașini și tancuri, și avioane, și morți;
caii bat din copite,
cabrați se întorc cu spatele spre nicăieri.
Și noi aici am rămas
să ne uităm la ceas
cum mâine se transformă azi în ieri.
poezie de Ionuț Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Serenada corporatistului (după Serenada Muncitorului)
Eu sunt un zombi pentru voi,
mergând încet ca-ntr-un convoi.
Din cercul vostru-aș vrea să scap,
Că nici în lift nu mai încap.
Și dorm adânc la o cafea,
Și dorm adânc și când visez,
Gândind eu par că delirez,
Dar știu și bine-a mă distra.
Și dis-de-dimineață sună
Alarma parcă stau pe-un nor
Știu imediat că nu-i a bună
Din somnul dulce să cobor.
Orice idee mă agită
Și orice glas ce nu-i banal,
Și nu coboară în aval
E-o sursă clară de otită.
[...] Citește tot
parodie de Ionuț Popa, după George Bacovia
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Requiem
Te-am plâns pe tine ieri, ne-am plâns pe amândoi,
în joc murdar cu soarta... Azi unde suntem noi?
Cu-amorul ce l-am strâns la piept, ne-am subjugat
unei cascade de emoții într-un decor improvizat.
Strângând din colții care ne-au crescut pe spate
am pus pe jar un mic păduche de singurătate.
Am respirat adânc aer cu fier și cu impurități
pentru-a ne-alătura și noi toridelor singurătăți.
Te-aștept de-un secol amorțit și poate acum
ne vom scălda oscioarele fierbinți în praf și scrum.
Tăcută este clipa în care vom pătrunde orbi
și ne-om lăsa aripile plutind în cârd de corbi...
poezie de Ionuț Popa din Valuri (4 octombrie 2007)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muzelor ursuze
Învață-mă, iubito, să vărs pe pleoapa ta ceară fierbinte
să nu mai vezi lumea în care suntem prinși,
să nu te mai săruți cu monștrii falselor cuvinte
prin parcuri și dughene dezolante,
căci azi un taciturn așteaptă printre frunze arămii
fantasmele ce ieri se regăseau abandonate.
Nici azi nu te-ai schimbat de haina ruptă și murdară,
culorile-s la fel de nelalocul lor
și-o pânză albă de păianjen îți ascunde sufletul,
cuprins de remușcări și veșnic arzător.
Senin e cerul în această zi de toamnă,
doar câțiva nori timizi se scurg de-o parte
când steaua noastră cade arsă de indiferența
ce zace adânc în noi până la moarte.
poezie de Ionuț Popa din Valuri (26 septembrie 2007)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ionuț Popa despre trecut, adresa este: