Viața este un concurs de împrejurări, iar premiul cel mare se reportează la infinit.
aforism de Ionuț Popa
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
- viață
- Viața este un concurs de împrejurări, o loterie a vizelor: șansele de a te naște în străfundurile Africii sau în lumina reflectoarelor californiene sunt egale; însă, după ce-ai alunecat în lumea cea nouă, șansele scad sau cresc considerabil în funcție de rezultatul repartizării.
definiție aforistică de Ionuț Popa (2012)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Nu mai e foarte mult până când vom ajunge să trăim într-o lume în care "a săpa groapa altuia" va reprezenta o dovadă de altruism.
aforism de Ionuț Popa (2013)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui "deștept" care a zis că i-ar împușca pe poeți
Eu nu mă tem, doar sunt spiritual,
c-ai vrea să mă îngropi, și-o spui pe față.
Dar sentimentul nu e mutual -
eu sunt mai crud... că te-aș lăsa în viață.
epigramă de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trebuie să recunoaștem, tehnologia a simplificat mult viețile noastre. Acum ne aflăm cu toții, în fiecare zi, doar la un click distanță de a înceta să mai fim.
aforism de Ionuț Popa (2010)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am auzit că dacă stăm prea aproape de geamul vieții, ne trage recurentul.
aforism de Ionuț Popa
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața nu poate fi o glumă, deoarece la sfârșitul acesteia mai nimeni nu râde.
aforism de Ionuț Popa
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Una este să trăiești în suspans și cu totul altceva să trăiești în suspensie.
calambur aforistic de Ionuț Popa
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Există și viitorologi întârziați; aceia care trăiesc în trecut!
aforism de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Sonetul descompunerii în memorie
Trăim ca organisme saprofite
în amintiri, tăcutele chermeze...
Cerșim un soare veșnic să ne-așeze
imaginile răsfirate prin orbite!
Ce va urma?... Nu știm ce-o să urmeze!
Din gândurile ce răsar pe nepoftite
contururile cele mai cumplite
ni le săpăm în dreptul morții treze!
I-am desenat peretelui ceasornic
și-am îndesat memoria-n secunde;
la coadă așteptăm un zâmbet dornic
să se ascundă unde se ascunde
o viață ca strigarea unui vornic
ce-și joacă umbra-n dansuri furibunde!
sonet de Ionuț Popa (22 iulie 2018)
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când se-arcuiește-n clipe...
chiar de mă știi cuminte nu am teamă
să cad pe coapse-n ploi seducătoare
și mâna în adâncuri cu ardoare
s-o mai aplec trăgând de-a vieții poamă
aștept c-un tremur să redai ușoare
ecouri din laringe... mai cu seamă
să-ntind pe buze albul ca o zeamă
și să-ți alint nesațul cu fervoare
când se-arcuiește-n clipe al tău spate
și se inundă patul de-amândoi
îmi pare că zăresc înaripate
săgeți de aburi ce pornesc în roi
spre-a ne urni din trupuri și-n curate
simțiri să ne înalțe din puhoi
sonet de Ionuț Popa (18 noiembrie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Melanj à trois
Iubirile nu se uită niciodată,
rămân ca niște găuri în limba de lemn
în spatele căreia ne ascundem nefericirile zilnice.
Și dincolo de acele găuri,
deschise așa cum se deschid rănile în carnea amintirilor,
dansează lumina pe fotografiile întinse cu fața în jos
și abandonate într-un mare con de umbră:
un pas înainte, doi înapoi,
așa ne amintim că uitarea valsează prin noi.
Dar fără să ne întrebăm,
câteodată chiar fără să ezităm,
ne învelim somnul spre dimineață
cu tot ce-a mai rămas
din urmele ce ne conduc iubirile
în viața de după viață.
poezie de Ionuț Popa (2015)
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marionetele ne vorbesc din înaltul vitrinei
Marionetele ne vorbesc din înaltul vitrinei,
ele nu se încurcă niciodată în cuvinte
și nici cu mărunțișuri.
"Totul este ca atunci când ești tânăr să nu ajungi deja la capătul lumii",
ne spun ele din înaltul vitrinei.
Să explorezi, dar să nu epuizezi misterul
cu întrebări inutile.
Să trăiești intens, dar să nu trăiești prea mult,
așa cum au făcut cei ce-au avut parte de-o viață lentă.
Marionetele au început să vorbească...
Dar (vai!) încă nu au învățat că pentru a păși
spre lumea de dincolo de noi
trebuie mai întâi să îți ieși din fire!
poezie de Ionuț Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te caut iar prin neumblate stepe
Te caut iar prin neumblate stepe
Cu frica-n sânge. Să te pierd subit
Mi-e teamă-acum, dar încă n-a murit
Speranța c-amândoi vom reîncepe
Un vals târziu. În vals te-am învărtit
Prin colțuri noi, prin umbre de otrepe,
Când fără noi nu aș putea concepe
În dansul vieții, pasul dezrobit.
Te caut iar prin neumblate stepe...
Tablou de patimi, gândul amorțit,
Când în galop se-ntrec prin crânguri iepe,
Te voi cunoaște, când vei fi fugit
Cu prima rază; ce trăiri sirepe
Se sting tardiv - mă sting în glas dogit.
sonet de Ionuț Popa (5 martie 2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămân ce-am fost și sunt ce am rămas
Rămân ce-am fost și sunt ce am rămas:
mizeria sub unghia de gheață,
un punct caduc, sătul de-aceasta viață
ce-și plânge clipa rătăcită-n ceas.
Nu fac, zâmbind, mai mult ca o paiață
ori trist în sine și tăcut în glas,
nu fac mai mult ca cercul de compas
trasat în juru-mi ca o fortăreață.
Sunt bun și rău sunt astăzi doi într-unul,
și doar în gânduri mai găsesc popas.
Nu-mi spală încruntarea nici săpunul,
iar când privesc oglinda, un atlas
repetă-ntruna, sigur, ca nebunul:
rămân ce-am fost și sunt ce am rămas.
sonet de Ionuț Popa (31 octombrie 2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când viața lor de viața ta se leagă
Când viața lor de viața ta se leagă
și când privești spre ei, te vezi pe tine,
mai mult de-atât nu ești, și nu-ți convine
că ochii văd în sinea-ți lumea-ntreagă.
Privești în jos, în sus, și ți-e rușine
ca unui dumnezeu lipsit de vlagă,
și-ai vrea să uiți că vântul îi propagă
spre mintea ta retrasă-n vizuine.
Din glas dement se-ascunde-n timbru dorul
ca frunza verde-n toamnele barbare,
și-arunci în ei durerea cu piciorul
deși îi simți, îi crezi, și-atunci te doare,
cum taurul răpune matadorul
și-odat' cu el și animalul moare.
sonet de Ionuț Popa (14 noiembrie 2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Sunt umbra mea cuminte
Mă războiesc cu demonii ce-n spate
mi s-au urcat și nu mai vor să plece.
Le-am repetat, în van, că timpul trece;
și viața, dar și moartea! Totul, toate...
Nici simțuri n-au - nu știu ce-i cald sau rece -
nici mâini murdare și nici mâini curate.
Nimicnicie, oare? Greutate,
ce-apasă pe clavicula-mi să-nece
dorința de a merge înainte.
Dar luptele indică spre-un trecut ce
mă mai aruncă înspre cele sfinte,
când demonii refuză să se culce
îmbrățișați, candizi, printre morminte.
Mă lupt cu ei, sunt umbra mea cuminte!
sonet de Ionuț Popa (8 august 2018)
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul contopirii
Și mi-ai redat speranța când am umblat prin tine
Ca o himeră stearpă în trandafiri de sânge -
Cuprinsă de-o enigmă ce nu îi aparține,
A plâns, odinioară, cum alta n-o mai plânge.
Și ți-am redat dorința când ai ținut pe buze
Un mădular de astru. Trecând Calea Lactee,
Te-ai desfătat cu raza ce-mi curge din havuze
Și ai lăsat sclipirea pe-o urmă de scânteie.
Și ne-am redat plăcerea fără de care-n viață
Am fi rămas doar setea unui izvor uscat,
Dar printre noi, iubito, lumina se dezgheață
De sufletele-ncinse ce-n piepturi mai răzbat.
Vor răsări, alături, și soarele, și luna,
Să mă admire-n pace cum te-nstelez întruna.
sonet de Ionuț Popa (6 ianuarie 2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Sonetul fornicației
Ți-a ars concupiscența prinsoarea pubiană
în cea dintâia noapte a lunii lui april,
și dezbrăcați de vise, chiar vântul din poiană
își arunca mânia spre-al nostru gând febril.
Ștergând sudoarea frunții, te-apleci cu buza-ți lungă
spre elixirul vieții. Ca trasă prin arcuș
ai tremurat, iubito, cât toate, să-ți ajungă
plăcerea de la vale și până la urcuș.
Se ondulează apa în forme dulci de vampă,
și norii, laolaltă, coboară tu mă-ngâni,
când doar ce raza lunii se prăbușește-n lampă
și-ncepe recitalul cu strigăt din plămâni.
"Al tău, pe veci, «ibovnic» și vârf de armonie",
am scris pe sânu-ți moale c-o pastă alburie.
sonet de Ionuț Popa (30 iunie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Îi înțeleg într-un fel pe cei care-și creează o lume a lor, asigurându-și astfel un anumit nivel de confort psihic în mijlocul acesteia: lumea reală, fizică, în care trăiesc are alți proprietari.
aforism de Ionuț Popa
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Ionuț Popa despre viață, adresa este: