Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Ionuț Popa despre visare

Ionuț Popa

Visul oricărui stăpân: un cățel cu dinții scurți și limba lungă.

aforism de (2011)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbi
cumpărăturiCartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de Ionuț Popa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -180.00- 143.99 lei.
Ionuț Popa

Cu tine

închide-mă în inima-ți
cu ferestre de cristal -
nu o descoperi
în nopțile fără vise
ci ascunde-o în adâncuri...
nu voi mai fi niciodată
cum am fost
și nici imaginea mea
asemenea unui tablou
prins în cuie de peretele
singurătății

poezie de (2 august 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbi
Ionuț Popa

Nu regăsesc odihna-n lipsa ei

Nu regăsesc odihna-n lipsa ei,
și toate-mi par ca spinii de sub floare;
pe-oriunde-mi las mișcarea următoare,
îmi intră-n suflet țepii cei mai grei.

Minutele se-arată-obositoare,
și orele – șerpi lungi cu clopoței –
prin patul meu, veninul celui ce-i
mai amărât, îl scot la-naintare.

Și somnu-acela-n mine simt cum scade,
descoperind ce-i rău și ce-i caduc,
și-atinge depărtarea ce mă roade

din depărtări ce vin și ce se duc,
când zorile se-ntind să mă înnoade
în visul ei pe care îl seduc.

sonet de (2010)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 6 iunie 2016.
Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbi
Ionuț Popa

Ca o ruină-mbrățișez abisul...

Ca o ruină-mbrățișez abisul,
găsind în gând căderea - sunt epavă
și un vulcan aprins fără de lavă
sau un sărman ce-a glăsuit din scrisul

cernelii transformate în otravă,
chiar de-n albastru-mi înălțam zapisul
într-ún tandem ce fost-a scurs și visul
cu lenevia ce-și găsea ispravă.

Aglomerez secundele în fire
și firea o atrag din creștet dur,
să-mi împlinesc destinul c-o jertfire

în timp mai scurt decât mi-a fost să-ndur
întreg trecutul ce-a-nsemnat clădire
spre căi ce sting sclipirea din azur.

sonet de (17 noiembrie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 12 iunie 2018.
Distribuie
în alte limbi
Ionuț Popa

O ultimă suflare

nu mai nutresc la chipuri de marmură
și nici nu mai cerșesc zâmbete
ca alte dăți
prin șanțurile săpate profund

nu mai deschid cavouri de amintiri
și nici nu mai ud flori
cu lacrimi hrănitoare
din seva ce colcăie-n mine

nu mai visez la nopțile senine
când chipul tău se reflecta pe lună
cu praf de stele pe obraji
iar pătura cerească ne ținea de cald

nu mai zâmbesc în tonuri puerile
nici nu mai rup fire din părul tău
ci pe terasa înaltelor primejdii
stau sobru învelit în humă

poezie de din Valuri
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbi
Ionuț Popa

Zvâcnirile, iubito

Zvâcnirile, iubito, îmi vin, le am și pleacă
așa, la fel ca tine când fugi, revii, nu stai,
și-atunci îmi pare lumea netrebnică, o cloacă.
În pieptul meu, cu totul, pătrunzi ca un vătrai.

Ferestrele-n trecutul clement se cer deschise
(din viitorul aspru s-alunec în trecut)
să las în urmă ochii-mi ce, inundați de vise,
orbecăie în smoala căzută-n așternut.

În gol privesc... deodată, spre mine, o statuie,
c-o aură umbrită, se-nalță din Infern
să mi se-arunce-n suflet, și-apoi să se încuie
în vid, precum uitarea și gândul cel mai tern.

Zărind pecetea-n frunte, citesc însemnul urii:
"o albă ca zăpada și neagră-n cerul gurii."

sonet de (2010)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 26 iunie 2016.
Distribuie
în alte limbi
Ionuț Popa

Sonetul fornicației

Ți-a ars concupiscența prinsoarea pubiană
în cea dintâia noapte a lunii lui april,
și dezbrăcați de vise, chiar vântul din poiană
își arunca mânia spre-al nostru gând febril.

Ștergând sudoarea frunții, te-apleci cu buza-ți lungă
spre elixirul vieții. Ca trasă prin arcuș
ai tremurat, iubito, cât toate, să-ți ajungă
plăcerea de la vale și până la urcuș.

Se ondulează apa în forme dulci de vampă,
și norii, laolaltă, coboar㠖 tu mă-ngâni,
când doar ce raza lunii se prăbușește-n lampă
și-ncepe recitalul cu strigăt din plămâni.

"Al tău, pe veci, «ibovnic» și vârf de armonie",
am scris pe sânu-ți moale c-o pastă alburie.

sonet de (30 iunie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbi
Ionuț Popa

Din clipe

îți mai amintești de nopțile cu zăpadă
în care fulgii zburdau prin ceruri
ca porumbei minusculi
și tu păreai asemenea lor
copleșită de vise?
te privea întunericul ochilor mei
din două bile negre
împotmolite în zăpada cărnurilor
îți mai amintești de nopțile albe
în care bezna dormea în promoroacă
și eu mă odihneam aidoma ei în gândul tău?
ni se întindeau picioarele și brațele până în suflet
fugărind pe întinderea vastă a saltelelor
puful și inocența de care am uitat...
îți mai amintești de noaptea
în care am înghițit stelele
și milioane de îngeri
au eșuat pe sânii tăi vineții?

poezie de (13 septembrie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbi
Ionuț Popa

Sancturaniu

Iubito,
dacă Dumnezeu ar fi existat,
și-ar fi privit în ochii tăi,
ar fi lăsat Raiul în grija Satanei,
să se odihnească puțin
în irisul ce-ți descoperă sufletul
ca o apă de munte,
din care cu mult timp în urmă,
înainte să existăm,
Eros se cinstea
și își spăla sufletul,
când astăzi noi, cei care privim
eternitatea din larg,
împreună cu Sfânta Micime,
ne dăm seama
că lacrimile curg din munți
asemenea pâraielor din amintiri.

De ce aș fi lăsat întinderile
să se surpe între noi,

[...] Citește tot

poezie de (martie 2010)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 2 iunie 2018.
Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbi
Ionuț Popa

Elegia ceasului

Ceasul nu este decât o moarte
ce poartă cravată,
o moarte ce intra în casa fiecărui
anonim
să-i strângă avântul
la pieptul ei...

... de lemn.

Moartea nu este decât un șarpe
deghizat în toate ceasurile
pe care le-ai văzut la bunici,
pe care le-ai ridicat cu inconștiența sugarului
ce plânge doar de foame;
ceasurile care te-au îndrumat
către toate întâlnirile eșuate
și cele care au știut să ascundă orele
în buzunarele de la spate ale timpului,
când ai fost bolnav.

[...] Citește tot

poezie de (15 iunie 2009)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbi
Ionuț Popa

Sonetul Ocnei Sibiului

Dormeau în gara Ocnei doar visele spumoase
Din cercul mult prea vesel de fete și băieți,
Când rasele canine la un festin de oase
Își năpusteau răbdarea ce-i măcina-n boscheți.
Cu pătura de-albastru ne-acopeream rărunchii,
Și auzeam prin iarbă un zgomot de mașini;
Vedeam, atunci, că ploaia ne înmuia genunchii
Ca doi bureți în apa de sare. Asasini
Păreau și mușteriii cu brațele firave,
Căci ne loveau privirea în ale lor priviri,
Și-n fiecare metru mai traversau epave,
Trecând nisipul umed ca melcii. Nu te miri
Că am plutit prin norii ce ridicau din piele
Un suflet contopirii chiar dincolo de stele?

sonet de (9 iulie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbi
Ionuț Popa

Pe limba tuturor

Pe cât de încet se aud silabele
atunci când gândim pe vârfuri pentru a nu ne trezi gândurile
pe atât de tare ceva strigă în noi într-o limbă necunoscută,
posibil moartă,
sau într-o limbă care încă nu a cunoscut
onoarea pierderii în trecut.

Și strigă în muțenia ei și în surzenia noastră,
o parte din noi se scutură de nopțile albe
și de cearcănele adâncite până în inimi
ca atunci când ne întindeam peste golul tranziției,
căscat între rău și mai rău.

Pe cât de încet cad stelele văzute din depărtare
chinuite de laptele (s)acru al originii
pe atât și noi, mai repede ca niciodată,
trecem unii pe lângă ceilalți,
unii prin ceilalți și toți prin toate
fără să lăsăm un fir de praf selenar în urma noastră.
Știm că e doar o iluzie.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbi
Ionuț Popa

În visul dinspre miazănoapte

Chiar nu avem altceva mai bun de făcut decât să ne stingem încet?
Mă întrebam privind în oglindă
și, cercetându-mi cu atenție conturul, te vedeam pe tine,
și mă vedeam pe mine.
Ne deschideam ca o fereastră înspre toți și toate
și ne vedeam pe amândoi trosnind –
ascunși în fiecare colț al nostru -
din toate încheieturile lumii.
Și mă vedeai pe mine,
și te vedeai pe tine,
și mă vedeam pe mine,
și te vedeam pe tine.
Și stăteam cu ochii înfipți în oglindă și nu ne mai vedeam.
Încercam să scriu cu oasele noastre pe care le treceam
prin ochiul lumii
toate cele câte n-au fost scrise,
când te vedeam pe tine,
când mă vedeam pe mine.
Și noaptea, și ziua, și clipa, și viața,
și toate cele câte-au fost visate,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbi
Ionuț Popa

Dans macabru

Degeaba la gât îți cumperi podoabe
Din cele mai fine și scumpe - snobism.
Prin anii de boală și crunt scepticism
Privirile-mi curg de chipuri neghioabe.
Curând - te-am citit - ființă naivă
Vei plânge la poarta finalului drum,
Dar râzi și dansează prin baruri, acum,
Cât noaptea-i de grea și rece - lascivă.
Sicriul e casa-ți imensă ce-o porți
Pe brâncii de aur, atât timp cât ești
Nebună, ființă, să crezi că-i doar vis,
Și teama din tine demult ce-o suporți
Va-nchide volumul greșitei povești
Cu dansul teluric al morții, precis.

poezie de
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbi

Textele de mai jos conțin referiri la visare, dar cu o relevanță mică.

Ionuț Popa

Visez la trena iernii...

visez la trena iernii pe-un vânt de primăvară
și-mi trec prin emulații artere rădăcini
acaparând trăirea-mi zenitul mă-nconjoară
cu steaguri de lumină din cercul de lumini
de ce tu moarte alba te stingi de-acestă pară
și brațele de sticlă ți le așezi pe-al meu
grumaz de-i iei culoarea și îl înalți să piară
în veșnicele dansuri de flori și curcubeu?
ascund în ochiul serii o pașnică răcoare
și calc în drum pe raze ca pe-ascuțite lame
chiar noaptea luna scoate săgețile din soare
să-mpungă odihnirea și-apoi să o destrame
îmbrac trudit amarul când de atâta dor mă
aruncă anotimpul pe-a-nghețurilor formă

sonet de (14 aprilie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbi
Ionuț Popa

Aștepți să-mi plec dorința...

aștepți să-mi plec dorința înfășurată-n vise
picioarelor ce umblă prin cercuri de mojici?
socoți că veșnicia o cerem din culise
cu neputința-n viață de-a ne cunoaște mici?

cu-acele triste fețe dorești a mă susține
când nu pricepi ce-i ăla un joc periculos?
dar să răspunzi cu patimi îți pare că-i mai bine
decât să-mi vezi pivirea cum o aștern pe jos...

nu văd suflare-n ceruri nici existență-n moarte
să-ți domolească vocea umplută cu venin
iar de te strânge gheara... arunc-o într-o parte
din suflet cu durerea ce-ndeamnă la suspin

se sting tăcute-n gânduri văpăi de redundanță
atunci când acalmia ne pune în balanță

sonet de (1 octombrie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbi
Ionuț Popa

Sonetul fornicației II

Ne-mpreunăm, adesea, cu geamurile-nchise,
Iar de pornești în strigăt, mai tare dau combina
Să nu te-audă blocul; când ard precum benzina
În sângele-mi albastru ce-n vene sparte mi se

Ridică până-n creștet, înfulec savarina
Din palma tremurândă, și-apoi m-arunc în vise,
La fel, pe-aceeași undă ce-n aburi zugrăvise
Pereții încăperii ce m-au ascuns de vina

De-ați fi produs convulsii - șoptești uitată-n glas
Și îmi oprești ocheanul s-ajungă-n galaxie,
Când eu mai dârz și trainic spărtura nu ți-o las,

Intrând cu mari emoții, parca-aș intra în glie,
Dar umezind răstoacea, mă lepăd de impas
Și-eliberez din tine o-ntreagă herghelie.

sonet de (25 noiembrie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbi
Ionuț Popa

Arbore genealogic (Sonet LXXV)

Visez mereu la arborele verde,
îl mai zăresc adesea printre astre
și cu sudoare mi-l așez în glastre,
când frunza-i cade și în gând se pierde.

De jeg să-i curăț soiul, de albastre
promisiuni ce-n umbre îl mai arde,
când se-nnoptează brusc pe bulevarde,
și-n rădăcini zac patimile noastre.

Zăcea copacul sub un cer de cretă...
Coroana-i vie, palidă se-aruncă
prin alte lumi, predând o grea ștafetă,

când vântul morții suflă a poruncă
și singura-i prezicere concretă
închide trunchiul într-o groapă-adâncă.

sonet de (8 martie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbi
Ionuț Popa

Din limbile ce atârnau în cer

Se clătina o casă,
se clătinau două case, o mie de case:
oamenii își sforăiau nopțile
ca niște simfonii pline de ei.
Soarele i-a uitat
prin burțile ce nu mai știau
să iubească.

Astăzi doar luna le clătește
visele cu smoală
și fiecare stea aruncă
o limbă de șarpe
să le culeagă
din orbite lacrimile umflate
cu pompa.

Noi suntem aici, acum,
și nu mai putem
înghiți verbele șoptite
într-o ureche, mirosind a greșeală.

[...] Citește tot

poezie de (2010)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbi
Ionuț Popa

Sunt rocker, domnișoară (după "Sunt tânăr, doamnă" de Mircea Dinescu)

Sunt rocker, domnișoară, am apărut pe post
la TVR (centura de gloanțe mă cam strânge)
și ți-am făcut cu mâna de la concert – ce prost
mă simt acum; și glanda sudoripară-mi plânge.

Sunt rocker, domnișoară, trăiesc într-ún pătul,
ca mic-dejun porumbul e-o hrană de calibru;
de când mă știu... norocul nu mi-a surâs destul
și de-asta în beție îmi lepăd echilibru'.

Sunt rocker, domnișoară, un fir de păr cleios
din scalp mi se revarsă pe tenul ca de cretă,
și între dinți mâncarea se-arat㠖 cu un os
îndepărtez carasul trudit la mulinetă.

Sunt rocker, domnișoară, mi-e dor de un Pelin,
de gura ta-n sărutul ce-mi răscolea rărunchii,
de nopțile în care sub nas c-un kil de vin
te legănam cu râvnă de-mi blestemai genunchii.

[...] Citește tot

parodie de , după Mircea Dinescu (1 august 2009)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 6 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbi

<< < Pagina 1 >

Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie despre Ionuț Popa@visare? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!

Pentru a recomanda secțiunea cu Ionuț Popa despre visare, adresa este:

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: De ce visăm? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Subiecte de interes

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!