Visul oricărui stăpân: un cățel cu dinții scurți și limba lungă.
aforism de Ionuț Popa (2011)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu tine
închide-mă în inima-ți
cu ferestre de cristal -
nu o descoperi
în nopțile fără vise
ci ascunde-o în adâncuri...
nu voi mai fi niciodată
cum am fost
și nici imaginea mea
asemenea unui tablou
prins în cuie de peretele
singurătății
poezie de Ionuț Popa (2 august 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu regăsesc odihna-n lipsa ei
Nu regăsesc odihna-n lipsa ei,
și toate-mi par ca spinii de sub floare;
pe-oriunde-mi las mișcarea următoare,
îmi intră-n suflet țepii cei mai grei.
Minutele se-arată-obositoare,
și orele șerpi lungi cu clopoței
prin patul meu, veninul celui ce-i
mai amărât, îl scot la-naintare.
Și somnu-acela-n mine simt cum scade,
descoperind ce-i rău și ce-i caduc,
și-atinge depărtarea ce mă roade
din depărtări ce vin și ce se duc,
când zorile se-ntind să mă înnoade
în visul ei pe care îl seduc.
sonet de Ionuț Popa (2010)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ca o ruină-mbrățișez abisul...
Ca o ruină-mbrățișez abisul,
găsind în gând căderea - sunt epavă
și un vulcan aprins fără de lavă
sau un sărman ce-a glăsuit din scrisul
cernelii transformate în otravă,
chiar de-n albastru-mi înălțam zapisul
într-ún tandem ce fost-a scurs și visul
cu lenevia ce-și găsea ispravă.
Aglomerez secundele în fire
și firea o atrag din creștet dur,
să-mi împlinesc destinul c-o jertfire
în timp mai scurt decât mi-a fost să-ndur
întreg trecutul ce-a-nsemnat clădire
spre căi ce sting sclipirea din azur.
sonet de Ionuț Popa (17 noiembrie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
O ultimă suflare
nu mai nutresc la chipuri de marmură
și nici nu mai cerșesc zâmbete
ca alte dăți
prin șanțurile săpate profund
nu mai deschid cavouri de amintiri
și nici nu mai ud flori
cu lacrimi hrănitoare
din seva ce colcăie-n mine
nu mai visez la nopțile senine
când chipul tău se reflecta pe lună
cu praf de stele pe obraji
iar pătura cerească ne ținea de cald
nu mai zâmbesc în tonuri puerile
nici nu mai rup fire din părul tău
ci pe terasa înaltelor primejdii
stau sobru învelit în humă
poezie de Ionuț Popa din Valuri
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zvâcnirile, iubito
Zvâcnirile, iubito, îmi vin, le am și pleacă
așa, la fel ca tine când fugi, revii, nu stai,
și-atunci îmi pare lumea netrebnică, o cloacă.
În pieptul meu, cu totul, pătrunzi ca un vătrai.
Ferestrele-n trecutul clement se cer deschise
(din viitorul aspru s-alunec în trecut)
să las în urmă ochii-mi ce, inundați de vise,
orbecăie în smoala căzută-n așternut.
În gol privesc... deodată, spre mine, o statuie,
c-o aură umbrită, se-nalță din Infern
să mi se-arunce-n suflet, și-apoi să se încuie
în vid, precum uitarea și gândul cel mai tern.
Zărind pecetea-n frunte, citesc însemnul urii:
"o albă ca zăpada și neagră-n cerul gurii."
sonet de Ionuț Popa (2010)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul fornicației
Ți-a ars concupiscența prinsoarea pubiană
în cea dintâia noapte a lunii lui april,
și dezbrăcați de vise, chiar vântul din poiană
își arunca mânia spre-al nostru gând febril.
Ștergând sudoarea frunții, te-apleci cu buza-ți lungă
spre elixirul vieții. Ca trasă prin arcuș
ai tremurat, iubito, cât toate, să-ți ajungă
plăcerea de la vale și până la urcuș.
Se ondulează apa în forme dulci de vampă,
și norii, laolaltă, coboară tu mă-ngâni,
când doar ce raza lunii se prăbușește-n lampă
și-ncepe recitalul cu strigăt din plămâni.
"Al tău, pe veci, «ibovnic» și vârf de armonie",
am scris pe sânu-ți moale c-o pastă alburie.
sonet de Ionuț Popa (30 iunie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Din clipe
îți mai amintești de nopțile cu zăpadă
în care fulgii zburdau prin ceruri
ca porumbei minusculi
și tu păreai asemenea lor
copleșită de vise?
te privea întunericul ochilor mei
din două bile negre
împotmolite în zăpada cărnurilor
îți mai amintești de nopțile albe
în care bezna dormea în promoroacă
și eu mă odihneam aidoma ei în gândul tău?
ni se întindeau picioarele și brațele până în suflet
fugărind pe întinderea vastă a saltelelor
puful și inocența de care am uitat...
îți mai amintești de noaptea
în care am înghițit stelele
și milioane de îngeri
au eșuat pe sânii tăi vineții?
poezie de Ionuț Popa (13 septembrie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Sancturaniu
Iubito,
dacă Dumnezeu ar fi existat,
și-ar fi privit în ochii tăi,
ar fi lăsat Raiul în grija Satanei,
să se odihnească puțin
în irisul ce-ți descoperă sufletul
ca o apă de munte,
din care cu mult timp în urmă,
înainte să existăm,
Eros se cinstea
și își spăla sufletul,
când astăzi noi, cei care privim
eternitatea din larg,
împreună cu Sfânta Micime,
ne dăm seama
că lacrimile curg din munți
asemenea pâraielor din amintiri.
De ce aș fi lăsat întinderile
să se surpe între noi,
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa (martie 2010)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Elegia ceasului
Ceasul nu este decât o moarte
ce poartă cravată,
o moarte ce intra în casa fiecărui
anonim
să-i strângă avântul
la pieptul ei...
... de lemn.
Moartea nu este decât un șarpe
deghizat în toate ceasurile
pe care le-ai văzut la bunici,
pe care le-ai ridicat cu inconștiența sugarului
ce plânge doar de foame;
ceasurile care te-au îndrumat
către toate întâlnirile eșuate
și cele care au știut să ascundă orele
în buzunarele de la spate ale timpului,
când ai fost bolnav.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa (15 iunie 2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul Ocnei Sibiului
Dormeau în gara Ocnei doar visele spumoase
Din cercul mult prea vesel de fete și băieți,
Când rasele canine la un festin de oase
Își năpusteau răbdarea ce-i măcina-n boscheți.
Cu pătura de-albastru ne-acopeream rărunchii,
Și auzeam prin iarbă un zgomot de mașini;
Vedeam, atunci, că ploaia ne înmuia genunchii
Ca doi bureți în apa de sare. Asasini
Păreau și mușteriii cu brațele firave,
Căci ne loveau privirea în ale lor priviri,
Și-n fiecare metru mai traversau epave,
Trecând nisipul umed ca melcii. Nu te miri
Că am plutit prin norii ce ridicau din piele
Un suflet contopirii chiar dincolo de stele?
sonet de Ionuț Popa (9 iulie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe limba tuturor
Pe cât de încet se aud silabele
atunci când gândim pe vârfuri pentru a nu ne trezi gândurile
pe atât de tare ceva strigă în noi într-o limbă necunoscută,
posibil moartă,
sau într-o limbă care încă nu a cunoscut
onoarea pierderii în trecut.
Și strigă în muțenia ei și în surzenia noastră,
o parte din noi se scutură de nopțile albe
și de cearcănele adâncite până în inimi
ca atunci când ne întindeam peste golul tranziției,
căscat între rău și mai rău.
Pe cât de încet cad stelele văzute din depărtare
chinuite de laptele (s)acru al originii
pe atât și noi, mai repede ca niciodată,
trecem unii pe lângă ceilalți,
unii prin ceilalți și toți prin toate
fără să lăsăm un fir de praf selenar în urma noastră.
Știm că e doar o iluzie.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dans macabru
Degeaba la gât îți cumperi podoabe
Din cele mai fine și scumpe - snobism.
Prin anii de boală și crunt scepticism
Privirile-mi curg de chipuri neghioabe.
Curând - te-am citit - ființă naivă
Vei plânge la poarta finalului drum,
Dar râzi și dansează prin baruri, acum,
Cât noaptea-i de grea și rece - lascivă.
Sicriul e casa-ți imensă ce-o porți
Pe brâncii de aur, atât timp cât ești
Nebună, ființă, să crezi că-i doar vis,
Și teama din tine demult ce-o suporți
Va-nchide volumul greșitei povești
Cu dansul teluric al morții, precis.
poezie de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la visare, dar cu o relevanță mică.
Visez la trena iernii...
visez la trena iernii pe-un vânt de primăvară
și-mi trec prin emulații artere rădăcini
acaparând trăirea-mi zenitul mă-nconjoară
cu steaguri de lumină din cercul de lumini
de ce tu moarte alba te stingi de-acestă pară
și brațele de sticlă ți le așezi pe-al meu
grumaz de-i iei culoarea și îl înalți să piară
în veșnicele dansuri de flori și curcubeu?
ascund în ochiul serii o pașnică răcoare
și calc în drum pe raze ca pe-ascuțite lame
chiar noaptea luna scoate săgețile din soare
să-mpungă odihnirea și-apoi să o destrame
îmbrac trudit amarul când de atâta dor mă
aruncă anotimpul pe-a-nghețurilor formă
sonet de Ionuț Popa (14 aprilie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Aștepți să-mi plec dorința...
aștepți să-mi plec dorința înfășurată-n vise
picioarelor ce umblă prin cercuri de mojici?
socoți că veșnicia o cerem din culise
cu neputința-n viață de-a ne cunoaște mici?
cu-acele triste fețe dorești a mă susține
când nu pricepi ce-i ăla un joc periculos?
dar să răspunzi cu patimi îți pare că-i mai bine
decât să-mi vezi pivirea cum o aștern pe jos...
nu văd suflare-n ceruri nici existență-n moarte
să-ți domolească vocea umplută cu venin
iar de te strânge gheara... arunc-o într-o parte
din suflet cu durerea ce-ndeamnă la suspin
se sting tăcute-n gânduri văpăi de redundanță
atunci când acalmia ne pune în balanță
sonet de Ionuț Popa (1 octombrie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul fornicației II
Ne-mpreunăm, adesea, cu geamurile-nchise,
Iar de pornești în strigăt, mai tare dau combina
Să nu te-audă blocul; când ard precum benzina
În sângele-mi albastru ce-n vene sparte mi se
Ridică până-n creștet, înfulec savarina
Din palma tremurândă, și-apoi m-arunc în vise,
La fel, pe-aceeași undă ce-n aburi zugrăvise
Pereții încăperii ce m-au ascuns de vina
De-ați fi produs convulsii - șoptești uitată-n glas
Și îmi oprești ocheanul s-ajungă-n galaxie,
Când eu mai dârz și trainic spărtura nu ți-o las,
Intrând cu mari emoții, parca-aș intra în glie,
Dar umezind răstoacea, mă lepăd de impas
Și-eliberez din tine o-ntreagă herghelie.
sonet de Ionuț Popa (25 noiembrie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arbore genealogic (Sonet LXXV)
Visez mereu la arborele verde,
îl mai zăresc adesea printre astre
și cu sudoare mi-l așez în glastre,
când frunza-i cade și în gând se pierde.
De jeg să-i curăț soiul, de albastre
promisiuni ce-n umbre îl mai arde,
când se-nnoptează brusc pe bulevarde,
și-n rădăcini zac patimile noastre.
Zăcea copacul sub un cer de cretă...
Coroana-i vie, palidă se-aruncă
prin alte lumi, predând o grea ștafetă,
când vântul morții suflă a poruncă
și singura-i prezicere concretă
închide trunchiul într-o groapă-adâncă.
sonet de Ionuț Popa (8 martie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
În visul dinspre miazănoapte
Chiar nu avem altceva mai bun de făcut decât să ne stingem încet?
Mă întrebam privind în oglindă
și, cercetându-mi cu atenție conturul, te vedeam pe tine,
și mă vedeam pe mine.
Ne deschideam ca o fereastră înspre toți și toate
și ne vedeam pe amândoi trosnind
ascunși în fiecare colț al nostru -
din toate încheieturile lumii.
Și mă vedeai pe mine,
și te vedeai pe tine,
și mă vedeam pe mine,
și te vedeam pe tine.
Și stăteam cu ochii înfipți în oglindă și nu ne mai vedeam.
Încercam să scriu cu oasele noastre pe care le treceam
prin ochiul lumii
toate cele câte n-au fost scrise,
când te vedeam pe tine,
când mă vedeam pe mine.
Și noaptea, și ziua, și clipa, și viața,
și toate cele câte-au fost visate,
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din limbile ce atârnau în cer
Se clătina o casă,
se clătinau două case, o mie de case:
oamenii își sforăiau nopțile
ca niște simfonii pline de ei.
Soarele i-a uitat
prin burțile ce nu mai știau
să iubească.
Astăzi doar luna le clătește
visele cu smoală
și fiecare stea aruncă
o limbă de șarpe
să le culeagă
din orbite lacrimile umflate
cu pompa.
Noi suntem aici, acum,
și nu mai putem
înghiți verbele șoptite
într-o ureche, mirosind a greșeală.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa (2010)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt rocker, domnișoară (după "Sunt tânăr, doamnă" de Mircea Dinescu)
Sunt rocker, domnișoară, am apărut pe post
la TVR (centura de gloanțe mă cam strânge)
și ți-am făcut cu mâna de la concert ce prost
mă simt acum; și glanda sudoripară-mi plânge.
Sunt rocker, domnișoară, trăiesc într-ún pătul,
ca mic-dejun porumbul e-o hrană de calibru;
de când mă știu... norocul nu mi-a surâs destul
și de-asta în beție îmi lepăd echilibru'.
Sunt rocker, domnișoară, un fir de păr cleios
din scalp mi se revarsă pe tenul ca de cretă,
și între dinți mâncarea se-arată cu un os
îndepărtez carasul trudit la mulinetă.
Sunt rocker, domnișoară, mi-e dor de un Pelin,
de gura ta-n sărutul ce-mi răscolea rărunchii,
de nopțile în care sub nas c-un kil de vin
te legănam cu râvnă de-mi blestemai genunchii.
[...] Citește tot
parodie de Ionuț Popa, după Mircea Dinescu (1 august 2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Ionuț Popa despre visare, adresa este: