Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Irina Lucia Mihalca despre culori

În mâinile tale

În noi respiră marea lumină,
eclipsând tot întunericul,
clocotitor tablou simfonic
a două inimi
reunite în armonie perfectă,
reflexii stranii perindă
unduiri învăluite-n secunde pointiliste,
sărutul cerului și-a mării,
acea linie subțire, fierbinte
- pas de deux -,
la granița dintre dragoste și moarte.

Prin noi
- cutiile negre ale Universului -,
clipele colorate rămân inscripționate,
asemeni hieroglife lor.

În mâinile tale sunt o șoaptă dulce
și-o strălucire moale,
zâmbind, cu lumina mea

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Irina Lucia MihalcaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la culori, dar cu o relevanță mică.

Atât de aproape și totuși departe

Privesc uluită spre tine,
În fiecare noapte
creștem, ne înălțăm,
Tot mai mult,
tot mai aproape,
tot mai departe...

Până la Cer,
Dincolo de albastrul cerului,
dincolo de albastrul cerului străbatem visul,
Din taina urzită în noapte
mă întorc în visul meu risipit,
Intru în inima ta
cu rodiile coapte de lumina soarelui -
simfonii de culori, miresme și gânduri!

Doar luna, rotunda lună,
se ivește printre norii răsfirați de vânt,
Doar luna, rotunda lună,
ne luminează visul plutitor,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Irina Lucia MihalcaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Privind infinitul din ochii tăi

Cu prima picătură de lumină,
de culoarea mierii, ciclul a început,
îngerii ne veghează visul,
o înviere a două iubiri, una diurnă
și una nocturnă, ispita lăstarului
fermecat de aroma de neuitat
a celor patru elemente,
și bucuria cunoașterii din fiecare
- foc și briză, rouă și pământ iubitor -.
Flori dornice să urce această fuziune
dansează, acum, cu salba de stele,
cu luna vibrantă
și comete sfârâind trecutul,
cu galaxii întregi de foc
și cerurile îngerilor luminoși în zbor.
- Sunt mereu copleșit
de un fior sfânt când mă atingi
cu vibrațiile tale,
te sărut, acum, aici, în eternitate!
Martoră, luna

[...] Citește tot

poezie de (9 ianuarie 2017)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Acolo, în inimă...

Acolo, în inimă, extindem lumile prin îngemănare,
nașterea unor locuri noi, nepopulate, sub ochii noștri,
te-ating în mijlocul cântecului răsărit în somnul
unei alte note pe buzele tale,
rotiri de priviri într-un vals al pasiunilor
cu un surâs împărtășit.
Umbre și semne-n serpentine străbat pașii iubirii,
cuvântu-și începe tăcerea prin care totul apare,
un călător, spre zările albastre, a cărui aripă crește din mine.
Încă nu știu cine sunt până nu devin altcineva.
Unde să găsesc locul acela în care
te voi lăsa să pătrunzi? Unde-i jocul literelor?
O să mă clădești în tine așa cum ești tu,
nemăsurată revelație, descoperire divină,
miracol frenetic și posesiv,
acum te-nțeleg, tânjim după noi,
un drum spre începuturile noastre.

Într-un strat al timpului,
din cel mai uitat colț al vieții,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În fiecare stea există un suflet

Privește apusul, ascultă sunetul mării,
acea sălbatică mare, plină de viață, în culori fascinante,
care se zbate la țărm printre stânci! Un țărm de mare
pe care valurile se sparg în mii de bucăți-destin!

Asemeni mării suntem - curată și învolburată,
într-o continuă zbatere, calmă, dar în adâncuri de nestăvilit!

Boabe de rouă la ferestrelor sufletului sunt lacrimile,
Broboanele de sudoare ale îngerului nostru
ce ne ține în brațe sufletul, atât de greu uneori!

Din doruri, din nostalgii, din noi, din șoapte,
din lacrima sufletului nostru, din aripile îngerilor,
Din simțiri delicate, din minți însetate,
din lacrimi puține, din doruri multe!

De asta și vântul merge pe câmp, are multe de spus,
căci acolo, pe câmp, macii nu pot fi îngrădiți,
Cu privirea îi pictezi la lumina stelelor și a lunii,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Black Opium

Între timp și netimp un strigăt, o durere, o speranță.
Ca o prelungire a visului, întind mâna,
încerc să-ți mângâi chipul de stele irizat,
luminându-ne drumul cu visul adânc din noi,
în imensitatea cerului prin care
îi cauți cheia
în unica călătorie a vieții.
Plouă ca în vechile mele poeme
- un fulger a sfâșiat cearșaful cerului...
Tăcerea curge din bolți în mâinile noastre,
pe unda sufletelor pereche,
un labirint fără sfârșit în respirația
unui timp comun
ce pare beție a umbrelor nopții,
emoție furată din astre
prin frunzele risipite de toamnă,
împrăștiind fiori din adierea visului...
Explozia de emoții te-nvăluie, te domină,
un contrast tulburător, o tensiune
dintre lumină și întuneric,

[...] Citește tot

poezie de (15 octombrie 2016)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Acolo, în inimă...

Acolo, în inimă, extindem lumile prin îngemănare,
nașterea unor locuri noi, nepopulate, sub ochii noștri,
te-ating în mijlocul cântecului
răsărit în somnul
unei alte note pe buzele tale,
rotiri de priviri într-un vals al pasiunilor
cu un surâs împărtășit.
Umbre și semne-n serpentine străbat pașii iubirii,
cuvântu-și începe tăcerea prin care totul apare,
un călător spre zările albastre
a cărui aripă crește din mine.
Încă nu știu cine sunt până nu devin altcineva.
Unde să găsesc locul acela în care
te voi lăsa să pătrunzi? Unde-i jocul literelor?
O să mă clădești în tine așa cum ești tu,
nemăsurată revelație, descoperire divină,
miracol frenetic și posesiv,
acum te-nțeleg, tânjim după noi,
un drum spre începuturile noastre.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Irina Lucia MihalcaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ai nevoie de timp și de tine

În strălucirea primelor raze de lumină,
mergi pe marginea abisului
în calatoria hipnotică întinsă la infinit.
Nu există nicio cale, calea o parcurgi pas cu pas.

Aproape imperceptibilă, prin fiecare mișcare,
viața respiră într-un puls continuu,
însoțită de sunete îndepărtate.
Asaltat de flacără, de dorințe confuze, de iubire,
răspunzi la provocări,
asculți până la incandescență glasul imuabil
al tăcerii prăvălite în curgeri vulcanice,
sămânța fecundă străbate sideful
claviaturii de culori estompate.
Prin tonuri grave, uneori opace,
departe de imagini, refugiu și sanctuar,
strânsoarea speranței sălbatice străpunge cuvintele,
dincolo de sârma ghimpată, pentru a deveni
pură uitare, orbire sau iluminare.
Halucinant cer din care cad

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Irina Lucia MihalcaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru a recomanda secțiunea cu Irina Lucia Mihalca despre culori, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info