Mărturisire
Azi nu mai simt pustiul din ultimile veri,
Din toamnele trecute, din ierni, din primăveri.
Îmbrățișând tot cerul și tot ce e sub soare,
Mă liniștesc în frunze, lumină și culoare.
La gând răzleț dau aripi și mă confund cu zarea,
Nici "mâine" nu există și nu-i nici așteptarea,
Păstrez această clipă, o strâng cu bucurie
Și o așez cu grijă-n albastra veșnicie.
poezie de Iulia Comaniciu (1 ianuarie 2014)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la aripi, dar cu o relevanță mică.
Ganduri pentru voi
Din firul ierbii impletesc un gand,
Asemeni unui cantec de iubire.
Il las sa se inalte catre cer,
Tremurator si bland, spre nemurire.
Culorile din flori le-adun in suflet
Si simfonia lor o-ndrept spre voi,
Spre inocenta ce exista inca
Dinspre nobletea ce se afla-n noi.
In frunzele de arbori... bland fior,
Ascund cu teama greul disperarii
Sa-l duca vantul pe aripa lui,
In ceasul de visare-al inserarii.
In limpezimea de cristal a apei
Pastrez speranta mea de zi cu zi,
Eliberandu-mi sufletul de neguri.
A fost iubire, este si va fi!
poezie de Iulia Comaniciu
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spirit liber
Pot doar visa sa fiu un spirit liber,
Si trupul meu eliberat sa fie,
Sa fiu busola gandurilor mele
Sa nu ma mai supun cu strasnicie.
Cui ma supun? Doar mie totdeauna,
Prin ridicari de ziduri, baricade,
Prea multe interdictii si cutume
In loc de libertate si arcade.
Voi face-n zid doar arce ogivale
Sa trec fara de teama spre senin,
Sa intalnesc sub cerul libertatii
Si om, si pom, si floare, si destin.
E-atat de scurt popasul pe pamant,
Sa nu mai zabovesc macar o clipa,
Sa-mi daruiesc ce nu mi-am daruit,
Sublimul zbor pe-a gandului aripa.
[...] Citește tot
poezie de Iulia Comaniciu (14 iulie 2011)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adancul necurmat al iubirii
Am incercat mereu sa aflu pacea,
Am cautat-o inlauntrul meu,
Am rascolit prin amintiri si vise
Si am gasit doar cerul meu, mereu...
Doar cerul meu. Albastru infinit,
Si dincolo de-albastru, Dumnezeu.
De-acolo pan-aici, intr-o secunda
Nici o distanta;numai cer si eu...
Pe aripa de suflet ma inalt,
Iubind ce-mi este dat, fara oprire,
Iubindu-L mai intai pe Dumnezeu
Ce m-a vegheat mereu de la sosire...
A fost cu mine cand eram copil,
Cand, tanara, iubire-am intalnit,
Cand greu mi-a fost pe cale deseori,
EL niciodata nu m-a parasit.
poezie de Iulia Comaniciu (27 iunie 2011)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elevilor mei...
Asemeni unui stol de porumbei
Cu aripi pregatite pentru zbor,
Spre alte zari voi veti porni acum
Sfielnici si timizi, spre viitor.
Incepe drumul spre frumosii ani
Ai tineretii, cu-ntrebari si vise
In fata voastra mii de usi vor fi
Eu va doresc sa le gasiti deschise.
Sa stiti iubi tot ce-i frumos in viata,
Sa tineti vie flacara iubirii,
Nimic nu poate fi mai bun in oameni
Decat sublimul gest al daruirii.
Lasati-va de vise leganati,
Dar visele sa nu va stapaneasca
Fortati vointa cand apare sansa
Lasand a lumii ordine fireasca.
[...] Citește tot
poezie de Iulia Comaniciu (iunie 2001)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teiul
Era un tei frumos in curtea scolii,
Ce plin de flori si viata stralucea,
In primavara de dupa decembrie,
Acel decembrie trist ce renastea.
Credeam atunci, cu-atatia ani in urma,
Ca visele desarte au plecat,
Spuneam sperantei:"Vino, esti primita,
Te-am asteptat un timp indelungat".
In primavara, dupa acel decembrie,
In gand cu aripi si iubire-n noi,
Il regaseam pe Dumnezeu din ceruri,
Stergeam din minte anii tristi si goi.
A fost o clipa, la-nceput de drum,
Cand fauream din nou un ideal,
Cand galbenul din flori si albastrul boltii,
Ne ridicau incet, pe vertical.
[...] Citește tot
poezie de Iulia Comaniciu (mai 2009)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drum spre sarbatoare
Se apropie noaptea luminii,
A impacarii si a sarbatorii.
In fiecare an, Craciunul Sfant
Inalta inca o treapta
De aici de pe pamant
Spre Dumnezeu.
De stii sa urci incet si cu rabdare
Treapta cu treapta,
Poti multumi Celui de Sus
Ca n-ai fost singur nici o clipa,
Durerea ta a disparut
Ca o bataie de aripa.
Sunt stele-n cer, sunt stele-aici,
E sarbatoare-n fapt si-n gand
Se-mbraca lumea in lumina,
Colindele rasuna-n cant,
In preajma noptii de Craciun
Cand Dumnezeu surade bland.
poezie de Iulia Comaniciu (noiembrie 1999)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Pentru a recomanda secțiunea cu Iulia Comaniciu despre aripi, adresa este: