Iubire
Iubesc albastrul din inaltul cer,
Ce ma cuprinde cu lumina lui.
Ma simt imbratisata in iubire,
Iubirea nesfarsita a cerului.
Iubesc vesmantul verde al naturii
Ca pe o haina a Lui Dumnezeu.
Ating un fir de iarba, sau o frunza
Si simt iubirea in adancul meu.
Imi place zarea cu misterul ei,
Pamant si cer, in stranie-ntalnire.
As merge pan-acolo-n pas domol
De-as sti ca si acolo e iubire.
poezie de Iulia Comaniciu (februarie 2009)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primavara
Coplesitoare, plina de lumina,
Miros de pomi cutreierat de muguri,
O lume transformata in gradina,
Esenta delicata de parfumuri.
Divinul croitor imbraca-n verde,
Deopotriva, pom si deal si vale,
Gradina Paradisului, ai crede,
A coborat pe nestiuta cale.
Cand mii de flori, in pete de culoare,
Desfac petale-n roua diminetii,
Te-ntrebi, de unde atata incantare,
Si mut ramai in fata frumusetii...
poezie de Iulia Comaniciu (iunie 2009)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steaua Polara
Visez la Steaua Polara
Nu pot ajunge la ea niciodata.
Am nevoie de ea
Sa-mi fie calauza,
Sa nu-mi pierd drumul,
Sau sa mi-l gasesc
Urmand lumina ei, neabatut.
Incerc sa nu ma ratacesc
In intunericul din mine.
Caut Steua Polara.
Daram intuneric dupa intuneric
Si gasesc in mine lumina ei
Si, o vreme, ma calauzesc
Dupa stralucirea ei.
Apoi ma pierd din nou
Cand Steaua Polara paleste.
Ma aflu intr-un hatis,
Ma cuprinde panica,
[...] Citește tot
poezie de Iulia Comaniciu (ianuarie 2000)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna
E noapte linistita, senina si pustie
Sunt numai eu si luna, in blanda armonie.
Ma rog la astrul noptii s-aduca pace-n lume,
S-aduca bucurie si numai ganduri bune.
Sublima ei lumina primita de la soare,
Imi mangaie faptura cand sufletul ma doare
Si face sa renasca sperantele pierdute,
M-ajuta sa uit vise desarte si trecute.
Aproape ca-mi vorbeste spunandu-mi:"Ia aminte,
Ca viata e frumoasa. Asteapta doar, cuminte.
Asteapta sa se-nvarta a vietii roata, lin
Iubeste, daruieste si-n anii care vin".
Ma rog la astrul noptii pentru copiii mei,
Sa fie buni la suflet, sa ma-mplinesc prin ei.
Le-ndrume Domnul pasii spre calea cea mai dreapta,
Iar luna parca-mi spune:"Iubeste si asteapta".
poezie de Iulia Comaniciu (iulie 2008)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum.Daca...
Daca intr-o zi vei gasi tarmul
Spre care neincetat te indrepti,
Va fi o rasplata din ceruri venita
Ca stii sa iubesti si s-astepti.
Daca, asteptand, vei afla rasaritul
Din zorii zilei spre care alergi,
Vei sti ce-i caldura si dragostea sfanta
Ca poti sa ierti, sa-ntelegi.
Daca mergand neincetat, spre lumina
Imprastii lumina in juru-ti mereu,
Primi-vei, la randu-ti, in suflet speranta.
Si, pururi, vei trece usor peste greu.
poezie de Iulia Comaniciu (iulie 1999)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voua
Lasati-mi soarele
Caldura lui sa ma invaluiasca.
Lasati-mi albastrul cerului
Lumina lui sa ma ridice in inalt.
Lasati-mi tacerea lunii
Linistea ei sa-mi cuprinda fiinta.
Lasati-mi stelele
Chemarea lor sa ajunga la mine.
Dati-mi un ragaz.
Mintea si sufletul meu il asteapta.
Dati-mi o secunda din viata mea
Nu-mi furati timpul
Mi-a fost dat de Dumnezeu!
Eu vi-l dau voua
Si raman cu eternitatea.
Stau aici, dar sunt mereu calatoare.
Gandul iese printre zabrelele mintii,
Fiinta mea ramane aici
[...] Citește tot
poezie de Iulia Comaniciu
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Echilibru
E atata frumusete... si atata disperare,
Si durere la tot pasul... si atata fericire
O balanta ce se-nclina intre veghe si uitare,
Cand de-o parte, cand de alta, intre ura si iubire.
A fi om e bucurie si durere, impreuna.
Vrei sa dai din plinul vietii celor dragi, si risipesti.
Nu-ti ramane pentru tine nicio singura farama
Si ajungi la intrebarea: "Ce inseamna sa iubesti?
Cui ii trebuie iubire intr-o lume de cosmar,
Cand la loc de cinste-i ura, si invidia, si raul?"
Daca treci de clipa asta si gandesti astfel, mai rar,
Toate trec, dispare frica si departe fuge haul.
Si te-ndrepti inspre lumina, catre Bunul Dumnezeu,
Ierti si uiti, si rabzi de toate, cu speranta si-asteptare.
Intr-o zi, atunci, departe, vei primi si darul tau
El exista, sa fii sigur! Doar asteapta cu rabdare.
poezie de Iulia Comaniciu (noiembrie 1999)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Solitudine
A zilei pleoapa-ncet se lasa
Si noaptea e la inceput,
Aprind luminile in casa,
In suflet totul e tacut.
Tacere e in jurul meu,
Nici o fiinta pe aproape,
Doar Bunul Dumnezeu si eu,
Si amintiri... nenumarate.
O mare de singuratate,
Sau solitudine, ce-o fi?
Eu sunt aici, ei sunt departe
In orice timp, in orice zi.
E dorul meu sfasietor,
Pasesc spre MAINE cu sfiala,
Se-aprinde-un gand ratacitor
Si alte mii, vin in navala.
poezie de Iulia Comaniciu (1 august 2010)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărturisire
Azi nu mai simt pustiul din ultimile veri,
Din toamnele trecute, din ierni, din primăveri.
Îmbrățișând tot cerul și tot ce e sub soare,
Mă liniștesc în frunze, lumină și culoare.
La gând răzleț dau aripi și mă confund cu zarea,
Nici "mâine" nu există și nu-i nici așteptarea,
Păstrez această clipă, o strâng cu bucurie
Și o așez cu grijă-n albastra veșnicie.
poezie de Iulia Comaniciu (1 ianuarie 2014)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secunda,stele si dor...
In suferinta si iubire,
In lunga noapte de durere
Caut raspunsuri si lumina
Aflu tacere si tacere.
Ai fost reperul vietii mele,
Lumina Stelei de la Pol
M-ai insotit, fara tagada
Si-n mersu-mi lin, si in ocol.
Fara de tine viata-i goala
In mersul meu spre asfintit.
Tu, camaradul meu discret,
Lumina mea fara sfarsit.
Gradina Domnului e plina
De flori, de iarba si suras.
Te-a luat acolo, intre stele
Pentru ca te-a iubit nespus.
[...] Citește tot
poezie de Iulia Comaniciu (ianuarie 2008)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drum spre sarbatoare
Se apropie noaptea luminii,
A impacarii si a sarbatorii.
In fiecare an, Craciunul Sfant
Inalta inca o treapta
De aici de pe pamant
Spre Dumnezeu.
De stii sa urci incet si cu rabdare
Treapta cu treapta,
Poti multumi Celui de Sus
Ca n-ai fost singur nici o clipa,
Durerea ta a disparut
Ca o bataie de aripa.
Sunt stele-n cer, sunt stele-aici,
E sarbatoare-n fapt si-n gand
Se-mbraca lumea in lumina,
Colindele rasuna-n cant,
In preajma noptii de Craciun
Cand Dumnezeu surade bland.
poezie de Iulia Comaniciu (noiembrie 1999)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Isuse, Dumnezeul meu
Ai lasat, Doamne, miliarde de suflete.
Ai lasat, Doamne, miliarde de iubiri.
Ne-ai lasat puterea de a face bine,
Dar cati dintre noi Iti implinesc vrerea?
Ne-ai lasat libertatea de a alege.
Dar cati dintre noi aleg binele?
Ne-ai daruit zborul spre inaltimi.
Dar noi coboram in adancuri.
Ne-ai dat lumina.
Dar n-o zarim de intunericul din noi.
Ne aperi mereu.
Dar noi cautam, parca inadins
Capcanele si raul.
Ne iubesti, Doamne,
Dar cati dintre noi Iti multumim?
Te-ai lasat batjocorit,
Te-ai lasat torturat,
Ti-au curs lacrimi de sange,
Dar noi, Te-am tradat!
poezie de Iulia Comaniciu
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la lumină, dar cu o relevanță mică.
Nu te opri!
Simple cuvinte,
Soare-n privire,
Mergi inainte!
Zambet cuminte,
Dor de iubire,
Mergi inainte!
Esti pe o raza,
Totu-i lumina,
Inainteaza!
Nu sta de paza,
Lasa-te-n voie,
Inainteaza!
Nu ai noroc?
Solutie simpla,
Nu sta pe loc!
[...] Citește tot
poezie de Iulia Comaniciu (iunie 2009)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arca Sufletului
Aleg gandurile,
Le asez in arca sufletului meu.
E incapatoare aceasta arca.
Striga cele ramase afara
Ca vor sa urce la un loc cu cele alese,
Dar nu le las.
Ma lupt din rasputeri.
Le alung si le condamn,
Dar ele fac recurs,
Isi cer drepturile de a se aseza in mintea mea.
Eu castig procesul
Si-n arca e lumina.
Minte si suflet,
Gand si iubire si dor.
Spun ce nu se poate spune,
Stau cu mine, fata in fata,
Incerc sa vaslesc cu indemanare
Dar vaslele arcei sunt grele...
poezie de Iulia Comaniciu (ianuarie 2000)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet adormit...
Vei intelege,
Dar va fi in acel tarziu al vietii
Cand, nu va mai folosi nimanui.
Sau nu vei intelege nicicand.
Pui stavila gandurilor,
Sa nu-ti patrunda in minte.
Pazesti cu strasnicie a mintii usa,
Ca sufletul sa-ti doarma dulce somn.
Ti-e frica de poveri,
Dar fara ele, ce sens mai are viata?
In spatele luminii plutesti in intuneric
Si lumii intorci spatele, tacut.
In jurul sufletului tau e un zid,
Mai urias ca zidul chinezesc,
Nici o fiinta sa nu poata patrunde
Sa nu-ti tulbure dulcele somn.
poezie de Iulia Comaniciu (decembrie 2000)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Iulia Comaniciu despre lumină, adresa este: