Iulia Comaniciu despre visare

Dincolo de mine...

Ascult linistea vibrand in noapte
Stiu ca este viata, dincolo de mine.
Ganduri felurite vin ca niste soapte,
Se transforma-n strigat, indreptat spre Tine.

Irizari de vise vin de nicaieri
Se prefac in stele luminand cararea.
Ma gandesc la "maine", uit ca a fost "ieri",
Sufar pentru "astazi". Astept dezlegarea.

Nu stiu ce urmeaza. Navigand in noapte,
Ma gandesc la ziua care va veni.
Izgonesc din minte visele desarte,
Sterg durerea mintii cu o noua zi.

Dincolo de mine e o lume-ntreaga,
Cu dureri, cu vise si cu bucurii.
Sunt o particica, ratacind pribeaga.
Am pierdut busola, sau o voi gasi?

poezie de Iulia Comaniciu (februarie 2000)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sa fii tu...

Sa traiesti sperand,
Sa speri asteptand,
Sa astepti visand,
Sa visezi rabdand.

Sa muncesti iubind,
Sa iubesti iertand,
Sa ierti crezand,
Sa crezi, renascand...

poezie de Iulia Comaniciu (mai 2009)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elevilor mei...

Asemeni unui stol de porumbei
Cu aripi pregatite pentru zbor,
Spre alte zari voi veti porni acum
Sfielnici si timizi, spre viitor.

Incepe drumul spre frumosii ani
Ai tineretii, cu-ntrebari si vise
In fata voastra mii de usi vor fi
Eu va doresc sa le gasiti deschise.

Sa stiti iubi tot ce-i frumos in viata,
Sa tineti vie flacara iubirii,
Nimic nu poate fi mai bun in oameni
Decat sublimul gest al daruirii.

Lasati-va de vise leganati,
Dar visele sa nu va stapaneasca
Fortati vointa cand apare sansa
Lasand a lumii ordine fireasca.

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Comaniciu (iunie 2001)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spirit liber

Pot doar visa sa fiu un spirit liber,
Si trupul meu eliberat sa fie,
Sa fiu busola gandurilor mele
Sa nu ma mai supun cu strasnicie.

Cui ma supun? Doar mie totdeauna,
Prin ridicari de ziduri, baricade,
Prea multe interdictii si cutume
In loc de libertate si arcade.

Voi face-n zid doar arce ogivale
Sa trec fara de teama spre senin,
Sa intalnesc sub cerul libertatii
Si om, si pom, si floare, si destin.

E-atat de scurt popasul pe pamant,
Sa nu mai zabovesc macar o clipa,
Sa-mi daruiesc ce nu mi-am daruit,
Sublimul zbor pe-a gandului aripa.

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Comaniciu (14 iulie 2011)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua Polara

Visez la Steaua Polara
Nu pot ajunge la ea niciodata.
Am nevoie de ea
Sa-mi fie calauza,
Sa nu-mi pierd drumul,
Sau sa mi-l gasesc
Urmand lumina ei, neabatut.

Incerc sa nu ma ratacesc
In intunericul din mine.
Caut Steua Polara.
Daram intuneric dupa intuneric
Si gasesc in mine lumina ei
Si, o vreme, ma calauzesc
Dupa stralucirea ei.

Apoi ma pierd din nou
Cand Steaua Polara paleste.
Ma aflu intr-un hatis,
Ma cuprinde panica,

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Comaniciu (ianuarie 2000)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna

E noapte linistita, senina si pustie
Sunt numai eu si luna, in blanda armonie.
Ma rog la astrul noptii s-aduca pace-n lume,
S-aduca bucurie si numai ganduri bune.

Sublima ei lumina primita de la soare,
Imi mangaie faptura cand sufletul ma doare
Si face sa renasca sperantele pierdute,
M-ajuta sa uit vise desarte si trecute.

Aproape ca-mi vorbeste spunandu-mi:"Ia aminte,
Ca viata e frumoasa. Asteapta doar, cuminte.
Asteapta sa se-nvarta a vietii roata, lin
Iubeste, daruieste si-n anii care vin".

Ma rog la astrul noptii pentru copiii mei,
Sa fie buni la suflet, sa ma-mplinesc prin ei.
Le-ndrume Domnul pasii spre calea cea mai dreapta,
Iar luna parca-mi spune:"Iubeste si asteapta".

poezie de Iulia Comaniciu (iulie 2008)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adancul necurmat al iubirii

Am incercat mereu sa aflu pacea,
Am cautat-o inlauntrul meu,
Am rascolit prin amintiri si vise
Si am gasit doar cerul meu, mereu...

Doar cerul meu. Albastru infinit,
Si dincolo de-albastru, Dumnezeu.
De-acolo pan-aici, intr-o secunda
Nici o distanta;numai cer si eu...

Pe aripa de suflet ma inalt,
Iubind ce-mi este dat, fara oprire,
Iubindu-L mai intai pe Dumnezeu
Ce m-a vegheat mereu de la sosire...

A fost cu mine cand eram copil,
Cand, tanara, iubire-am intalnit,
Cand greu mi-a fost pe cale deseori,
EL niciodata nu m-a parasit.

poezie de Iulia Comaniciu (27 iunie 2011)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teiul

Era un tei frumos in curtea scolii,
Ce plin de flori si viata stralucea,
In primavara de dupa decembrie,
Acel decembrie trist ce renastea.

Credeam atunci, cu-atatia ani in urma,
Ca visele desarte au plecat,
Spuneam sperantei:"Vino, esti primita,
Te-am asteptat un timp indelungat".

In primavara, dupa acel decembrie,
In gand cu aripi si iubire-n noi,
Il regaseam pe Dumnezeu din ceruri,
Stergeam din minte anii tristi si goi.

A fost o clipa, la-nceput de drum,
Cand fauream din nou un ideal,
Cand galbenul din flori si albastrul boltii,
Ne ridicau incet, pe vertical.

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Comaniciu (mai 2009)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inca te mai caut,iubire...

Sunt o farama dintr-o stea?
Sau licarire dintr-un vis?
Sunt ori aici, ori undeva
Unde nu-i loc pentru abis?

Dar unde sunt? Ca mii de stele
Imi trec prin ochi in dans sublim,
Linistitor, purtand cu ele
Secunde, ani, trecut, destin.

Acopar sufletu-mi cu pace
Si praf de stele am in cale,
Strang clipa-n palmele-mi dibace,
Nu-i niciun deal, nu-i nicio vale.

Nu sunt primejdii, nici durere,
Nici vise sparte-n cioburi, mii,
E doar iubire si tacere
Si intrebari:"Cui apartii?

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Comaniciu (12 decembrie 2009)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!