La țărmul mării
Prin Dumnezeu vorbește talazul vast al mării
Și totul prinde viață la șoaptele chemării...
distih de Iulia Hasdeu din poezia, La țărmul mării
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La țărmul mării
Ați auzit, prieteni, ce imn a înălțat
Nemărginita mare spre cerul înstelat?
Ce muzică sublimă trezește Dumnezeu...
tristih de Iulia Hasdeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca Faust am o singură dorință doar
Să-l înțeleg, să-l aflu pe Dumnezeu mereu
El nu vrea să mă mai asculte, e-n zadar
De când nu cred orbește în Dumnezeul meu.
catren de Iulia Hasdeu din Destăinuiri
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Este disponibil și textul în franceză.Collier
Puneți-- vă din nou, o, dragele mele perle,
Întotdeauna să te duci!
Spiritul meu balansîndu-se la vise moi.
Urmează-ți conturul genial.
CÎnd mi-am făcut colierul, în curând mîna mea l-a placut,
Perle în timp ce se rostogolesc, arată ca un plâns;
Așa că, dă-mi zile, lasă mâna lui Dumnezeu să conducă:
Uneori, clar și vesel, uneori covorașe de durere.
poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La ce cugetai?
Când pe cărți de rugăciune, genele ți le plecai,
Spune-mi scumpa mea amică, la ce oare cugetai?
Închinându-te, o! spune-mi, oare nu cumva rosteai
Al meu nume, câteodata, așa dulce îl găseai?
Eu ceream la cer când vântul steagurile flutura
Ca să binecuvinteze lupta și izbânda mea;
Și pe când gornistu-ntruna, marșuri de război suna,
Sufletu-mi, gelos pe tine, tot spre tine s-avânta.
Iar când tu, îngenunchiată, te rugai la Dumnezeu,
Eu, călare pe fugaru-mi negru ca un pui de zmeu,
Alergam după al slavei, zgomotos și lung alai;
Îmi râdeam de-orice pericol! Moartea-n față am privit,
Jupuită, numai oase și cu chip îngălbenit.
Nu cumva atuncea iarăși, tot la mine cugetai?
poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La ce cugetai?
Când pe cărți de rugăciune, genele ți le plecai,
Spune-mi scumpa mea amică, la ce oare cugetai?
Închinându-te, o! spune-mi, oare nu cumva rosteai
Al meu nume, câteodata, așa dulce îl găseai?
Eu ceream la cer - când vântul steagurile flutura -
Ca să binecuvinteze lupta și izbânda mea;
Și pe când gornistu-ntruna, marșuri de război suna,
Sufletu-mi, gelos pe tine, tot spre tine s-avânta.
Iar când tu, îngenunchiată, te rugai la Dumnezeu,
Eu, călare pe fugaru-mi negru ca un pui de zmeu,
Alergam după al slavei, zgomotos și lung alai;
Îmi râdeam de-orice pericol! Moartea-n față am privit,
Jupuită, numai oase și cu chip îngălbenit.
Nu cumva atuncea iarăși, tot la mine cugetai?
sonet de Iulia Hasdeu (iulie 1886)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul cosașului
Cad spicele de aur secerate
Albina strânge dulcele nectar
Și greierii, prin brazdele arate,
Înalță-un imn pentru divinul har.
Sfânt Dumnezeu ne-a dăruit izvoare
Și câmpului, tot ce-a dorit i-a dat;
I-a dat secerătorului răcoare
Copacului, frunzișul legănat.
I-a dat agricultorului fânețe
Și rodul sfânt al lanului bogat,
Și fetelor cununi de frumusețe
Și mierea dulce-a gurii de bărbat.
Bun, Dumnezeu veghează orice casă
Și cuibul unei păsări bine-ascuns.
El ne-a iertat de fapta păcătoasă
Și la-ntrebare, El ne-a dat răspuns.
[...] Citește tot
poezie celebră de Iulia Hasdeu din Destăinuiri, traducere de Ion Potopin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în franceză.Textele de mai jos conțin referiri la Dumnezeu, dar cu o relevanță mică.
La țărmul mării
Prieteni, bună seara, sub clar de lună spun
Sub vântul care plânge trecând prin codrul brun
Ca niște unde care, lovindu-se, se sparg
Și sub ușoara briză ce trestia o-nclină
Un călător visează și-n visuri se alină
Și-ascultă glăsuirea talazului din larg.
Pe-acest pescar noptatec pe stânca sumbră-l văd
Cum își îndreaptă ochii spre al cerului prăpăd
Și-n timp ce-a lui privire pătrunde-n firmament,
El se întreabă, poate ce este cu-acest cântec
Ce către ceruri suie rupt din al mării pântec
Se stinge și renaște în fiece moment.
Ați auzit, prieteni, ce imn a înălțat
Nemărginita mare spre cerul înstelat?
Ce muzică sublimă trezește Dumnezeu
În lumea infinită Atoatecreator
Însuflețind talazul statornic călător
Să cânte imnul sufletului meu!
[...] Citește tot
poezie celebră de Iulia Hasdeu din Destăinuiri, traducere de Ion Potopin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în franceză.Pentru a recomanda secțiunea cu Iulia Hasdeu despre Dumnezeu, adresa este: