Sărmana filă-n care aștern
A gândului comoară
Nu știi câte dureri se cern
Când vin spre tine iară.
catren de Iulia Hasdeu din poemul, Unei file
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce?
Cu mult mai cufundat în gânduri
Pe-același drum el s-a pierdut;
N-a mai surâs ca-n alte rânduri...
Ah! pentru ce a mai trecut?
E poate mâniat pe mine:
Inima-i rece s-a făcut?
N-am turburat visări senine...
Ah! pentru ce a mai trecut?
Și la fereastra mea, privirea
Azi întristată s-a pierdut,
Poate nu s-a răcit iubirea...
Că de ce oare a mai trecut?
poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce?
Cu mult mai cufundat în gânduri
Pe-același drum el s-a pierdut
N-a mai surâs ca-n alte rânduri...
Ah, pentru ce a mai trecut?
E poate mâniat pe mine:
Inima-i rece s-a făcut?
N-am turburat visări senine...
Ah, pentru ce a mai trecut?
Și la fereastra mea, privirea
Azi întristată și-a pierdut
Poate nu s-a răcit iubirea...
Că de ce oare-a mai trecut?
poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei file
Sărmana filă-n care aștern
A gândului comoară
Nu știi câte dureri se cern
Când vin spre tine iară.
Ca lumea, rece mă privești
Mă vezi surâzătoare
Dar rana cum s-o potolești
Când inima te doare?
Sunt rele care nu se scriu
Și nu se spun în șoapte,
În ele chinu-i tot mai viu
Și sufletul e-o noapte.
Poți să mă plângi hârtie deci
Că muta mărturie;
Ce grea amărăciune
Să râzi, când plânsu-nvie!
poezie celebră de Iulia Hasdeu (februarie 1886)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezgust
- Sonet -
A viciului față cumplită mă chinuiește!
Să fug de-a lui vedere nu aflu o scăpare,
Căci urcă-n jurul nostru ca o turbată mare,
Ce urlă să ne-nghită în valuri, diavolește.
Indiferența rece, cu-a sa nerușinare,
L-acceptă și adesea cu dragoste-l primește;
Nici pentru crimă, jude cinstit nu se găsește:
Complicii-s mulți - iar alții-o privesc cu nepăsare.
De ce n-am fost născută în simpl-antichitate,
Torcându-mi lâna-n pacea porticelor curate
Și frumusețea-mi toată s-o-nchid în gineceu!
Acolo calmă, pură cu fapta și cu gândul,
Nu cunoșteam ce-i răul, decât îndepărtându-l;
Și nevăzându-i chipul, îl detestam mereu.
Paris
poezie celebră de Iulia Hasdeu din Opera poetică (1886)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara și toamna
Același farmec verde
Și ochiul nostru viu
O primăvară verde
Și-o toamnă-n arămiu.
Că dacă primăvara, cu voci de păsărele
Ne-nveselește-n cântec de paseri neînvinse,
Și toamna calmă, tristă, cu vânturile grele,
Ne liniștește-n taină cu umbrele ei stinse.
O veselie albă
Ce nu cunoaște haos;
Pe când toamna în salba
Îmbie la repaus.
Inspiră fiecare o altă nostalgie
Și-n caldele miresme ne-am vrea mereu ascunși:
Cele de primăvară - ne-îmbată: o orgie;
De cele ale toamnei suntem mereu pătrunși.
[...] Citește tot
poezie celebră de Iulia Hasdeu (3 octombrie 1887)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Iulia Hasdeu despre gânduri, adresa este: