
Orice om are înlăuntrul său harul iubirii; el trebuie să iubească și trăiește pentru această rațiune. Dar ținta iubirii sale diferă: unul iubește aurul, altul știința, unul arta, un altul plăcerile, un altul, și pe acela îl plâng cel mai mult, se iubește pe sine. Dar câți rămân care să iubească semenii? Și acestui mic număr de aleși ce le rămâne de iubit? Oamenii care nu-i vor iubi și nici măcar înțelege vreodată. Ei se vor zbate mult timp în gol, căutând o inimă în care să-și verse preaplinul lăuntrului lor. Nu o vor afla; unora li se vor frânge inima; se vor stinge tânjind; alții se vor retrage în sinea lor ca mine.
citat celebru din Iulia Hasdeu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!


Femeia are în inimă calități minunate, împletite cu atâtea defecte încât calitățile se paralizează, se sufocă; femeia e drăgăstoasă, dar cochetă și astfel devine indiferentă...
citat celebru din Iulia Hasdeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Nu există pe lume femeie care să nu aibă o rază de poezie în suflet; numai că, această rază adesea este învăluită de nori, și uneori trebuie să sfâșii inima pentru a face să izbucnească scânteia ce mocnește în ea.
citat celebru din Iulia Hasdeu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!


Frumoasele vremuri vechi (Baladă)
În veacul nostru, când doar viciu e crezare,
Când aurul ia locul, al cinstei și-al iubirii,
Cum vrea virtutea să mai dea în floare?
Buna-credință nu se-arată firii.
Nimic nu e de seamă, murdar e peste tot.
La douăzeci de ani, plictisul în inimi ne cuprinde.
Și-atunci de ce să mire că, precum Don Quichotte,
Regret vremuri frumoase și vechi, de mai-nainte?
poezie celebră de Iulia Hasdeu (20 octombrie 1885), traducere de Victoria Ana Tăușan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Martie, rîzînd în ciuda a... (Nodier)
Martie vine cu dușurile,
Martie, eu îl urăsc și-l blestem.
Se topește gheața și frigul,
Deoarece, pentru păsări el pregătește un cuib.
Este acela care se trezește pămîntul.
Din al său lung, somn,
Și cine pregătește acel mister
Munca de reînnoire.
Toată lumea o detestă, dar eu o iubesc.
Suntem un frate și o soră mai mică:
El, atît de bun, și eu urînd oricum,
Eu, a cărui inimă voi fi.
poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


O, Doamne!
O, Doamne! Cer iertare, aș vrea acum să mor!
N-am șaisprezece ani! Dar viața mea-i amară,
Și inima mi-e tristă, speranțele nu cobor
Și fără de prieteni, ruina mă-mpresoară!
Mai bine e să mor. Nici nu mai pot să plâng,
Și lacrimile au un farmec ne-ntrecut...
Când nu mai pot de-o vreme nici lacrimi să mai strâng,
Vreau moartea să-mi aducă odihna ei de lut.
poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Unei file
Sărmana filă-n care aștern
A gândului comoară
Nu știi câte dureri se cern
Când vin spre tine iară.
Ca lumea, rece mă privești
Mă vezi surâzătoare
Dar rana cum s-o potolești
Când inima te doare?
Sunt rele care nu se scriu
Și nu se spun în șoapte,
În ele chinu-i tot mai viu
Și sufletul e-o noapte.
Poți să mă plângi hârtie deci
Că muta mărturie;
Ce grea amărăciune
Să râzi, când plânsu-nvie!
poezie celebră de Iulia Hasdeu (februarie 1886)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Nu mă-mpiedica de-a plânge...
Nu mă-mpiedica de-a plînge
dacă am darul lacrimei
durerea în plîns o poți înfrînge
și speri ceva în boaba ei.
nu știi că-n plîns de-atîtea ori
poți să-ntrevezi o rază nouă
și că-i la fel cum pentru flori
e-o reîmprospătată rouă?
nu știi că plînsu-i izbăvire
la orice inimă înfrîntă?
e ultima înveselire
ce-adesea durerea o cîntă.
cînd plîngi speranța nu te-nfrînge
și vezi ceva în raza ei
o, lasă-mă, amicea plînge
dacă am darul lacrimei.
poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Nu mă-mpiedica de-a plânge...
Nu mă-mpiedica de-a plânge
dacă am darul lacrimei
durerea în plâns o poți înfrânge
și speri ceva în boaba ei.
nu știi că-n plâns de-atâtea ori
poți să-ntrevezi o rază nouă
și că-i la fel cum pentru flori
e-o reîmprospătată rouă?
nu știi că plânsu-i izbăvire
la orice inimă înfrântă?
e ultima înveselire
ce-adesea durerea o cântă.
când plângi speranța nu te-nfrânge
și vezi ceva în raza ei
o, lasă-mă, amicea plânge
dacă am darul lacrimei.
poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!



Anacreontică
Odată Cupidon printre bobocii de flori
Zburda, sorbind rozele cu miresmele lor.
Și o roză-i plăcu, străluciri în culoare având.
Curios și timid, vru s-o știe-ndeajuns,
Însă floarea-l răni cu un ghimpe ascuns:
Cupidon își luă zborul plângând.
Peste deget își suflă, și-l suge, și-l apasă,
Dar zadarnic! Atunci la zeița frumoasă
Se duse, Bosumflat:- "Iubirea mea de flori s-a isprăvit!"
Și Venus surâzând îi zise:-Te-mpotrivești.
Copil frumos ca ele, tu însuți chinuiești,
Trimiți săgeți în inimi și totuși ești iubit!"
poezie celebră de Iulia Hasdeu (septembrie 1885), traducere de Victoria Ana Tăușan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Frunză verde nucă dulce (Doină românească)
Frunză verde nucă dulce!
Cu mireasmă de câmpie
Boarea vine de-mi aduce
Ce mi-a fost de jale mie.
Mândrei mele nici că-i pasă
Inimioara că mi-a frânt.
Vocea mea prin frunza deasă
Cântă singură pe vânt.
Frunză verde nucă dulce!
Boare, vin' să nu te pierzi,
Primăvara de-mi aduce
Păstorița să-mi dezmierzi!
De i-ai duce dragostea,
Dorul fraged ce mi-l știi,
Doamne, cum aș mai cânta
Mândra de m-ar auzi!
[...] Citește tot
poezie celebră de Iulia Hasdeu, traducere de Monica Pillat
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!


Patria
Mereu îi găsește cusururi
Cînd vorbește de a lui țară;
Cu toate-aceste neajunsuri
Îi este totdeauna dragă.
O critică fără-ncetare;
Chiar sincer o compătimește.
Totuși, îi sare în apărare,
Pentru că pe ea o iubește.
Mai ales când timp îndelungat
Departe de patrie și casă
Iubirea adâncă s-a aflat
În inima necredincioasă.
Iar când fiii nerecunoscători
Îi cer iubire și mângâiere,
Le deschide brațele tuturor
Și la piept îi strînge cu putere.
[...] Citește tot
poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


La acest ziar
Săraca hârtie, unde mă duc.
Ceea ce simt mai bine în mine,
Nu știi durerea pe care îndrăznesc;
Să-ți încredințez când vorbesc cu tine.
Pentru că și tu mă vezi, ca lumea,
Partea senină și privirea tristă:
Nu cunoști rana profundă.
Care încet, încet, e-n inima mea.
Sunt rele pe care nu le poți scrie,
Că nici măcar nu poți spune jos;
Și aceștia sunt cei care-l provoacă pe martir.
Și că lumea, din păcate! Nu-i i-a.
Poți să te plângi, o, filelor mele de hârtie,
Doar tăcute încrezătore, de durerea mea,
Pentru că nu este mai crud
Ce să zâmbesc, în timp ce sufocant plîng!
poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Foaie verde de stejar (Doină românească)
Foaie verde de stejar!
Bade-al meu s-a dus pe vale.
Mult am râs de-al său amar,
C-a plecat de dor și jale.
Foc și pară mă-ndrăgea
De iubire-i spunea cântul.
Să-l asculte cine-mi sta?
Că ofta parcă și vântul.
De durerea-i nu-mi păsa,
Și când el cu jale-adâncă
Dragostea își blestema,
Eu rupeam la flori în luncă.
Focu-i însă nu s-a stins.
Să mă uite calea-mparte!
Și-acum doru-i m-a cuprins,
Văleu mie! că-i departe.
[...] Citește tot
poezie celebră de Iulia Hasdeu, traducere de Monica Pillat
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!


Femeia are în inimă calități minunate, împletite cu atâtea defecte încât calitățile se paralizează, se sufocă; femeia e drăgăstoasă, dar cochetă și astfel devine indiferentă; impresiile ei sunt vii și puternice, dar nu i se întipăresc adânc în suflet; ea are toane și e nestatornică; e bună și devotată dar o mușcă șarpele geloziei, de unde cruzimea și pasiunea ei pentru intrigi. E sinceră, deschisă chiar; dar și slabă și lașă și de aici prefăcătoria, perfidia și veșnicile minciuni; în sfârșit, calitățile și defectele ei sunt asemenea substanțelor chimice, defectele se combină cu calitățile, dar ele sunt bazele în combinații și au puterea să schimbe calitățile în vicii.
citat celebru din Iulia Hasdeu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cântecul cosașului
Cad spicele de aur secerate
Albina strânge dulcele nectar
Și greierii, prin brazdele arate,
Înalță-un imn pentru divinul har.
Sfânt Dumnezeu ne-a dăruit izvoare
Și câmpului, tot ce-a dorit i-a dat;
I-a dat secerătorului răcoare
Copacului, frunzișul legănat.
I-a dat agricultorului fânețe
Și rodul sfânt al lanului bogat,
Și fetelor cununi de frumusețe
Și mierea dulce-a gurii de bărbat.
Bun, Dumnezeu veghează orice casă
Și cuibul unei păsări bine-ascuns.
El ne-a iertat de fapta păcătoasă
Și la-ntrebare, El ne-a dat răspuns.
[...] Citește tot
poezie celebră de Iulia Hasdeu din Destăinuiri, traducere de Ion Potopin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Textele de mai jos conțin referiri la inimă, dar cu o relevanță mică.

Femeia
O inimă de Evă, enigmă-n veci profundă!
Din foc divin și amestec din tina cea imundă;
Protee fără nume, ce logica dezminți
Deșartă sau prea rece, sau clocot de dorinți!
Sub vraja frumuseții, ori dulcea ta zâmbire,
Ascunzi tu suferință, rușine, sau iubire?
În clara ta privire, de visuri încântată,
Pot eu citi, femeie, de vei fi plâns vreodată?
Ah, ce perverși ai ochii, surâsul nu-i timid
Sub fardul ce sclipește s-ascunde mai nimic,
Sub finele dantele ascunzi, făr-de mustrare,
Defectele, și-n taină, porniri spre desfrânare!
La tine totul este spoială sau mascat:
Ținuta, vorba, fața și glasul afectat
Căci tot ce nu-i minciună tu-nfrunți cu viu răspăr:
Minciuna pentru tine e unic adevăr!
Fațadă-i tot la tine și prefăcătorie
Și chiar a ta știință e doar cochetărie.
Spre a trona mai bine, voind să ne uimească,
Și-ndeosebi să placă! E vanitatea-ți dragă!
[...] Citește tot
poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Disprețul
Pentru anii mei amorul încă nu e! N-am iubit!
Am tot râs de chipu-i rumen, până-acum necontenit;
Fața lui trandafirie e curată născocire
Spusă poate-odinioară de-un poet, așa-n neștire,
Căci mai toți amorezații, care-n cale mi-au ieșit
M-au făcut să-mi piară pofta și dorința de iubit.
Fața lor este sau pală sau deodată înroșită
De-o roșeață ca de friguri, iar privirea rătăcită,
Ba aruncă-n orice parte fulger crunt, răutăcios,
Ba e fixă, sperioasă, neavând nimic frumos.
Într-a lor timiditate, dacă știu ca să roșească,
Mutra lor este stângace și încep să se prostească;
Gura lor nu zice-o vorbă, căci se tem c-or zice rău,
Halul acesta-ntotdeauna, m-a făcut să râd mereu.
Sunt prea tânără acuma! Poate mai târziu, vreodată
Să am milă și-ndurare de privirea lor speriată.
Iar baladele lor blânde, poate-odată să le-ascult,
Astăzi însă îmi par proaste și mă fac să râd mai mult.
Mi se spune că Amorul, mă va pedepsi odată,
Că târziu sau mai devreme, pe-o figură adorată,
[...] Citește tot
poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Iulia Hasdeu despre inimă, adresa este:
