Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Iulia Mirancea despre adevăr

Adevărul te face liber, numai dacă îl accepți!

(27 mai 2014)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!

A afirma că există minciună este primul adevăr!

aforism de , după Victor Martin (22 martie 2014)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Când iubim cu adevărat, Eul nostru, musai să se dea la o parte, din fața totalei dăruiri! Altfel, tot ce primim, oricât ar fi de măreț, ne este inutil!


Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Îl urâm pe semenul nostru! Dar nu știm cu adevărat până când!

aforism de , după Maria Luiza Spaziani (28 martie 2013)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un om adevărat prețuiește aprecierea pentru meritele sale reale! Iar pe cele nereale, se străduie să le atingă!

(4 mai 2014)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am putea compara fericirea cu o floare, dacă într-o cămăruță a inimii stocăm clipele de iubire din viața noastră, le păstrăm acolo și ne hrănim din ele permanent, mai ales atunci când credem că ele nu mai există! Nu oricine poată să facă asta dar un om adevărat, poate!

(4 mai 2014)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O persoană care te iubește cu adevărat caută, întotdeauna, vioara din inima ta; pe urmă, un arcuș delicat, în inima lui... Pentru ca atingerea sufletului să fie cât o petală de orhidee!

aforism de (21 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAcest aforism a fost selectat Aforismul zilei pe 30 ianuarie 2018.
Distribuie

Iubire adevărată

Iubire adevărată înseamnă
să poți oferi jumătate
din viața ta,
din libertatea ta,
din respirația ta!

Iubire adevărată înseamnă
să poți coborî din tren
după ce, deja te urcasei în el
și să-ți lași Orient-Expresul tău
să plece fără tine!

poezie de (21 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubire adevărată (devotament): să-ți iubești partenerul, mai ales atunci când e vinovat!

aforism de (5 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 31 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Iubirea adevărată este incompatibilă cu reproșul! Tentația reproșului poate fi înlocuită cu un îndemn: spontan, drăgăstos, neutru!

aforism de (21 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la adevăr, dar cu o relevanță mică.

Cum să nu trăiești, astfel de bărbați

În mulțimea numerelor naturale,
există un șir infinit -notat cu Xn-!
Un șir imens al bărbaților normali,
care sunt capabili să contemple,
să elogieze, să consfințească,
să ridice la valoarea de valută forte,
adevărul numit Femeie!
Cum să nu iubești, să nu onorezi,
să nu-i dorești pentru tine,
să nu fii în stare să mori în fiecare minut
și să reânvii forever, pentru asemenea bărbați?!
Cum să nu trăiești astfel de bărbați?

poezie de (21 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doar iubirea

Eu am crezut, de când mă știu, și am simțit și-am vrut și am iubit
Ca, pestetot, pe unde am umblat, să am ceva de spus, de luat, de dat!
Eu am pretins, de când mă știu, că, a zidi iubirea, mi-e datorie castă,
Fără putință de refuz, prejudecăți, tăgadă, pretext de inutilitate!
Ca și cum Fericirea ar fi iubirea însăși, Omul etern, credința, viața!
Dar dac-ar fi ca, toate-acestea să nu mai dea speranței niciun credit,
Și, mâine, între oameni, inoportună să devină, iubirea pe Pământ...
Și, dacă singur-aș citi, cândva, îndemnuri la iubire, bunătate, omenie
Și, nimeni să nu mai vrea să-adune în ființă Fericirea, fir cu fir,
Ca și cum astăzi, Omenirea n-ar mai avea oameni adevărați pe Tera,
Eu, totuși, aș rămâne-aici să dau, să întregesc, să cred, să împlinesc!
Aș sta aici etern, să semăn, să plivesc, să recoltez grăunțe proprii!
Dar, când efemeritatea, inutil, bizar m-ar sechestra eternității,
Țărâna-mi, ireversibil, coagulant, credibil s-ar preface în iubire!
Ca și cum, doar iubirea ar fi utilul, legitimul sentiment al omenirii!

poezie de
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aș vrea

Ce-aș vrea?
Să treacă înc-o dată prin visele-mi pustii,
O zi de toamnă caldă, cu frunze ruginii...
Cu azuriu în zâmbet și soare blând în măr,
Cu plenitudini, țeluri și miez de adevăr...!

Ce-aș vrea?
Aș vrea să vină iarăși septembriele-mi drag,
Cu serpentine-n pantă și geamantane-n prag,
Cu doruri de luceferi și înțelepte brume...
Aș vrea o toamnă lungă și dincolo de lume...!

Aș vrea...
Dar, dincolo de prag, visu-mi e-n serpentine...
Frig e în geamantane și-n dorul meu de tine...
Nori negri-mi trec prin zâmbet și țelu-mi e-n aval...
Ah, unde sunteți brume, cu spasm autumnal?!

poezie de din Du-mă cu tine la capătul lumii (10 ianuarie 2013)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 5 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Cine sunt eu

Cine sunt eu? Eu sunt un om!
Un om cu suflet (dăruit mai mult altora decât mie însămi);
cu ochi (mai mult pentru cei din jurul meu decât pentru mine);
cu mâini muncite zi și noapte
(mai cu spor pentru ceilalți oameni, decât pentru mine)...
Cu nume concret, strădui, viabil (mie și celorlalți oameni),
pentru ca ceilalți oameni să știe că asta de-aici și de oriunde,
cea de-acum și dintotdeauna, am fost, sunt și voi rămâne, eu!!

Cine sunt eu? Eu sunt asta de-aici, care n-a putut rezista, niciodată,
dorințelor celor din jur! Și, fiindcă n-a rezistat și, acum trei mii de ani,
când, câțiva oameni au vrut-o îndrăgostită de un poet,
ea s-a" îndrăgostit"... de poet!
Apoi, ei au vrut ca ea să-i dedice versuri poetului și să devină poetă!
Și ea i-a dedicat versuri poetului și a devenit poetă! Poetă adevărată!

Cine sunt eu? Eu sunt un om care și-a pus inima pe tavă,
pentru ca oamenii să facă din ea, ce vor...
Și apoi să facă parte din tot ce eu, cea care sunt,
voi fi putut agonisi efemerității:

[...] Citește tot

poezie de (20 aprilie 2015)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Amore, more, ore, re ... (dedicație pentu Sir)

De curând, un necunoscut m-a făcut să retrăiesc, insantaneu,
"Povestea unui om adevărat" (Boris Polevoi)!
Îi trimisesem o jerbă de flori, insinuată în lama unui pumnal!
A fost ca un vis, un coșmar ciudat în care,
eu însămi îi reamputasem picioarele,
eroului meu, dintr-o carte citită demult!
Din prea multă dragoste; sau răsfăț; sau din teamă!
Din teama de a nu-l pierde, zadarnic...!
A fost ca și cum aș fi secționat (fără niciun drept)
fiecare fibră dintr-o ființă!
S-ar fi putut întâmpla ca, pentru mine,
ea să nu se mai recoaguleze... niciodată!
Și totuși...
Și totuși, un necunoscut, un om pe care nu l-am văzut niciodată,
s-a reinventat, și–a confecționat alte picioare (și mai trainice),
le-a reînvățat să danseze și a venit, jovial, către mine!
A venit din nou către mine, fără să-mi ceară nimic!
Nu oricine poate face asta dar, un om adevărat, poate!

poezie de (1 februarie 2015)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Totu-i iubire

Motto: Iubirea e sacrificiul suprem

În prima mea clipă pe lume,
M-am îndrăgostit, ireversibil,
De mamă, de brațele-i calde,
Ca orice pruncuță de om!
De-nvățător, de profesor, de mentor!
Apoi, la un semn al iubirii zglobii,
Ca orice copilă sprințară,
Grațioasă și pură,
M-am îndrăgostit, efemer,
De-o mlădiță asemenea mie!
Adolescentul timid, inocent,
M-a sedus!
Nevinovat m-a sedus,
Cu incandescentu-i obraz,
Cu privirea-i ucigând-o pe-a mea,
Cu mâini tremurânde, fierbinți
Și buze cuminți, sângerii,
Nesărutatele încă!

[...] Citește tot

poezie de (21 mai 2014)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

M-ai vrut cu-adevărat sau... m-ai mințit

Te-am "întrebat" adesea (mai știi?), de mă iubești,
Tu mi-ai răspuns (confuz), că nu vrei să greșești!
Tăceai, mă chinuiai și, plânsetu-mi durut...
L-ai vrut doar pentru tine: ofrandă, giulgi, tribut!
Hai, spune-mi vreau să știu: chiar m-ai iubit?
Poete drag, m-ai vrut cu-adevărat,
Sau... m-ai mințit?

Te supărai pe mine, mă dojeneai și, vai...
În iadul cel mai negru, pe veci mă trimiteai!
Credeam că-ți voi fi puntea și gura ta de rai,
Un strop de aer, soare, un talisman, un... "stai"!
Ah, spune-mi, vreau să știu: chiar m-ai iubit?
Poetul meu, m-ai vrut cu-adevărat...
Sau... m-ai mințit?

Eu, despre cerul de Brăești ți-am povestit...
Tu, una îmi spusesei și, alta mi-ai vorbit!
Vorbeai de răstignire, cuie, cruce și venin...
De m-ai fi vrut cu-adevărat, m-ai fi chemat: hai, vin!

[...] Citește tot

poezie de (18 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 13 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Crez

dedicație domnului Marin Mogoș

Prietene, fără să-mi ceri,
Am împărțit cu tine aerul, apa,
Lumina, timpul, spațiul!
Și, chiar dacă nu te-am văzut,
Eu am crezut în tine,
Așa cum cred
În tot ce a desăvârșit Dumnezeu pe Pământ!
Știu că ai existat în conștiința mea,
Așa cum știu că există nemărginirea:
Răsăritul și tihna,
Clipa și eternitatea!
Ți-am confirmat Prezentul,
Ca legitimitate
A dreptului tău la speranță
Și ca șansă a fericirii!

Și a fost magnific!

[...] Citește tot

poezie de (ianuarie 2016)
Adăugat de Marin MogosSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 28 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie despre Iulia Mirancea@adevăr? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!

Pentru a recomanda secțiunea cu Iulia Mirancea despre adevăr, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!