Iulia Mirancea despre cuvinte

Poet şi mire

În primăvara mea şi-al ciocârliei cânt,
Tu poţi fi un mire îmbrăcat în cuvânt!

distih de Iulia Mirancea (7 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semenilor mei, celor ce, în 360 de zile, au găsit un minut pentru mine!

Când îmi dăruieşti un cuvânt bun
e ca şi cum lăuntrul tău
s-ar împlini în mine!
Şi atunci, sunt liniştită!
Fiindcă ştiu că
tu mă iubeşti cu mult mai mult
decât am sperat eu vreodată!

poezie de Iulia Mirancea din Roata vieţii (1 iulie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii cărora le-am zâmbit instantaneu (fără să-i cunosc) sau, le-am spus un cuvânt bun (fără să mi-l ceară) sau, le-am dat o floare (fără să o aştepte) şi cei pe care i-am întrebat: cu ce le pot fi de folos, m-au perceput ca pe un om normal!

aforism de Iulia Mirancea (24 martie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

TE IUBESC! (?) Ce cuvânt mare! Unii oameni (ceilalţi, nu noi), îl folosesc doar ca pe o jucărie Feng-shui, viu colorată, din cele pentru prunci; pentru prunci care încă nu disting chipurile oamenilor, ci sunt atraşi de magia culorii şi a clinchetului!

aforism de Iulia Mirancea (8 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciun proslăvit

Tumult de speranţă, în anul ce vine,
Să vă dea, răsăritul zilei creştine!
Iertare celestă, pronie divină
Şi-o inimă caldă, de dragoste plină!
Iesluţa iubirii, cu Pruncul cel Sfânt,
Să vă fie în suflet, ca ceru-n cuvânt!
În această zi de-mplinire şi crez,
Crăciun proslăvit, vă urez!

poezie de Iulia Mirancea (25 decembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zădărnicie

Odată, demult,
am vrut să mă mut în sufletul tău, dar,
când am deschis uşa, era cineva înăuntru care
mi-a făcut semn cu mâna că
nu mai sunt locuri disponibile!

Apoi, am vrut să sar, pur şi simplu, în inima ta,
căci zărisem acolo un măr irezistibil de roşu, dar,
ca să ajung la el,
trebuia să trec peste o punte
foarte îngustă şi surprinzător de fragilă,
de pe care, chiar la primul pas,
aş fi căzut în prăpastie şi...
n-aş mai fi putut ieşi de acolo,
niciodată...!

Pe urmă, am vrut să mă agăţ de fiinţa ta
sau măcar de mâna ta dar,
fiindcă mi-o întindeai de pe celălalt mal,
am ezitat...!

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Mirancea (10 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru orice poet, atunci când insinuează o culoare dintr-un cuvânt ca să-l facă să vibreze, jarul din el ar trebui să ardă cu flacără vie, până la incandescenţă!

aforism de Iulia Mirancea (20 august 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea, cu toate cele trei forme gramaticale: verb (a iubi), substantiv (iubire), adjectiv (iubitor), este cuvântul de referinţă al tuturor lexicurilor de pe glob: cel mai vorbit, povestit, râvnit, iubit; cel mai cântat, sculptat, pictat, venerat! Şi totuşi, misiunea lui este atât de puţin luată în serios...!

aforism de Iulia Mirancea (21 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un măr dăruit e inimă de copil

Prieten al meu, fericit ai să fii,
Un măr de-ai primit, să-l închizi în surâs!
Şi pe urmă, întreg, să-l dai celor dragi...
Apoi, să-l păstrezi în cuvânt... şi-n destin!

Un măr e-un cuvânt, celui singur, căzut,
E darul din suflet măreţ, nevăzut!
Stropul de viaţă unui om însetat...
E braţul întins unui semen iertat!

Un măr e surâsul închis într-un vis,
E cuget, destin, când iubeşti ce ţi-e scris!
Dăruieşte-l! Prin el vei fi fericit...
Inimă de copil e un măr dăruit!

poezie de Iulia Mirancea (21 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Streiule..., Streiule...! (comemorare eternă)

Streiule cast, ce cobori din cuvânt!
Streiul meu bun, ce răzbeşti dintre munţi!
Şi voi, făpturi dragi, ce, din veci, dăinuiţi
De-a lungul, de-a latul Streiului sfânt!
Sunteţi în mine, cât sunt şi, cât nu voi fi!
Sunteţi locurile pure ale acestui Pământ!

Pe Pământ, nu e frumuseţe mai pură
Nici şoaptă mai caldă, tăcere mai sfântă...!
Pe Pământ nu e plânset, de dor, mai durut!
Streiule cast, ce ai fost, eşti, vei fi
Nu te-am uitat, niciodată, Streiule bun!
Ai fost sensul meu, cât am fost... pe Pământ...
Streiule... Streiule... cât mă dori, când te cânt...

poezie de Iulia Mirancea (24 ianuarie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă în tine, iubire

Iubire,
dintre toate comorile
de pe Pământ
şi visurile
şi cuvintele,
eu te-am ales pe tine,
fiindcă eşti frumoasă
şi fiindcă eşti
mai bună decât mine!
Dar, fiindcă ştiu că
o lacrimă, din cine ştie ce
apă tulbure,
picurată pe fragilu-mi lut
l-ar putea dezintegra,
tu, Iubire,
pune-mă în prima literă
a numelui tău
şi închide-mă acolo,
să nu mai pot ieşi
niciodată!

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Mirancea (25 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te voi uita, niciodată (In memoriam)

Streiul e râul cel fain, de zei dăruit,
Unde-o comoară, ascunsă-n adânc,
Nu a fost îngropată, să piară-n zadar!
Nu s-a pierdut, nici furat, nici vândut,
Comoara sargetă, adunată de dac,
Viu şi etern a trecut, s-a-ntrupat,
În oamenii vajnici ai străbunului Strei!

Acolo-n Petrosul sargetic din munte,
Streiul cel sarg m-a născut, spre cuvânt...
M-a-nvăţat să iubesc şi iubirea s-o strâng,
Să-ntregesc, din întreg, mai întregul!

Voi rămâne aici, lângă Streiul cel sarg,
Ca-n frumos, mai frumosul să-şi verse!
Şi să curgă prin mine spre semeni, mai pur!

poezie de Iulia Mirancea (24 ianuarie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totu-i iubire

Motto: Iubirea e sacrificiul suprem

În prima mea clipă pe lume,
M-am îndrăgostit, ireversibil,
De mamă, de braţele-i calde,
Ca orice pruncuţă de om!
De-nvăţător, de profesor, de mentor!
Apoi, la un semn al iubirii zglobii,
Ca orice copilă sprinţară,
Graţioasă şi pură,
M-am îndrăgostit, efemer,
De-o mlădiţă asemenea mie!
Adolescentul timid, inocent,
M-a sedus!
Nevinovat m-a sedus,
Cu incandescentu-i obraz,
Cu privirea-i ucigând-o pe-a mea,
Cu mâini tremurânde, fierbinţi
Şi buze cuminţi, sângerii,
Nesărutatele încă!

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Mirancea (21 mai 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire, dintre toate comorile de pe Pământ, eu pe tine te-am ales, pentru că eşti frumoasă, deşteaptă şi bună! Aura ta mă-nvăluie ca o cupolă cu două acoperământuri: lumină previzibilă şi culoare enigmatică! Adesea, eu nu sunt vrednică de aura ta! De aceea, te rog, Iubire, pune-mă într-o silabă a ta, sau, măcar în litera I! Închide-mă într-un ungher neştiut de nimeni, ca să nu mai pot ieşi de acolo niciodată! Pe urmă, lasă-mă să mă insinuez, printr-o revărsare de gând, în darurile pe care le oferi permanent: în colţişorul de pâine, pe care-l dai copiilor sărmani şi în visurile lor întru izbândire; în ţelurile curate ale oamenilor; în cuvinte; în căutări; în crezuri; în mireasma salcâmului şi în cântul privighetorii; în toate răsăriturile şi în toate asfinţiturile acestui Pământ! Şi, pentru că Dumnezeu m-a făcut din tine, Iubire, lasă-mă să te iubesc la infinit şi până dincolo de infinit!

Iulia Mirancea în Du-mă cu tine la capătul lumii (10 decembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!