În fiecare minut în care închid ochii, e posibil să pierd o cantitate infimă de lumină solară; dar pot câștiga -sigur- lumina din lăuntrul meu! Căci, dacă aș fi în imposibilitatea de a vedea Soarele, ar trebui să contez doar pe steluța din sufletul meu!
aforism de Iulia Mirancea (7 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Unor țărani prea harnici
Românii au talente, nu e mit
Și colea, pe câmpia dintre ape
Fiindcă lumina piere-n asfințit
Și-au atârnat lanternele de sape
epitaf epigramatic de Iulia Mirancea (18 octombrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
O gură eternă de rai
Ca peregrini pe Pământ,
E bine s-avem permanent
În trăistuța periplului nostru,
Suficiente merinde!
E bine să punem ulciorul cu apă
Curată și bună, dătătoare de viață;
Să mai punem acolo-n trăistuța celestă,
O-nvelitoare din fibră sfințită,
Călduroasă, rezistentă și sacră;
Și, candela cu Din Lumină, Lumină,
Pentru-a lumina și-ncălzi, la nevoie,
O peșteră-ntunecată și rece!
Nu știm ce și, mai ales, pe cine-ntâlnim
Pe neștiuta, anevoioasa cărare!
Poate pe însuși Isus îl găsim:
Însetat, înfometat și flămând...!
Și-atunci, sufletul nostru, cu de toatele-n el,
Spontan se va face, maiestuos și divin,
O gură de rai! Eternă și pură!
poezie de Iulia Mirancea (28 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna-i departe
Mă zărești adeseori
La lumina unei flori?
Eu văd gândul tău de bine
Întregindu-se în mine!
La lumina unei stele
Zâmbind primăverii mele!
Toamna-ți e încă departe
Lasă-i pe cei răi s-o poarte
Lasă-ți inima în măr
De vrei viață-ntr-adevăr!
poezie de Iulia Mirancea (6 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Lasă-mi în suflet iubirea
Iubito, lumina mea toată ți-o dau;
dar, de nu mă vrei pentru tine,
lasă-mi doar ochii în inima ta,
să-ți privească de-aproape urcușul
și în vioriul zorilor tale
să-și plece pleoapele-ncet,
credincioșiei...
Copilă, ființa-mi trăiește în tine
întreagă-n întreg; dar,
dacă inima-ți n-are trebuință de ea,
lasă-mi surâsul în zâmbetul tău
să-ți presare cu crini răsăritul
și sub rozaliul primăverilor tale
să-și curme visu-i târziu,
resemnării...
Divino, zâmbirea mea-i doar
pentru tine; dar,
fiindcă zâmbetul tău n-o mai cere,
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea (30 octombrie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Generozitate
Ne știe pe toți, ne iubește la fel,
De suntem nevrednici sau de suntem cuminți,
Lumina i-o vrem? Nu se-ntreabă defel!
Generos e și pur, cu-ale noastrele minți!
Ni se dă pe de-a-ntregul, Soarele bun
Nu cere "te rog" ori "merci" niciodată
- Tu, omule, vino și crede ce-ți spun:
Oare vrei să primești iubirea-mi vreodată?
Mă nasc pentru voi în fiece zi,
Să-mi revărs vouă întreaga-mi iubire!
În țel și în vis și-n crezul de-a fi
Vă absolv de întreaga-vă fire!
poezie de Iulia Mirancea (1 ianuarie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă vrem, putem construi oricând, într-o peșteră insalubră, un acoperământ plin de lumină! Cu marmura propriului suflet, poate, chiar de Carrara!
aforism de Iulia Mirancea (21 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine sunt eu
Cine sunt eu? Eu sunt un om!
Un om cu suflet (dăruit mai mult altora decât mie însămi);
cu ochi (mai mult pentru cei din jurul meu decât pentru mine);
cu mâini muncite zi și noapte
(mai cu spor pentru ceilalți oameni, decât pentru mine)...
Cu nume concret, strădui, viabil (mie și celorlalți oameni),
pentru ca ceilalți oameni să știe că asta de-aici și de oriunde,
cea de-acum și dintotdeauna, am fost, sunt și voi rămâne, eu!!
Cine sunt eu? Eu sunt asta de-aici, care n-a putut rezista, niciodată,
dorințelor celor din jur! Și, fiindcă n-a rezistat și, acum trei mii de ani,
când, câțiva oameni au vrut-o îndrăgostită de un poet,
ea s-a" îndrăgostit"... de poet!
Apoi, ei au vrut ca ea să-i dedice versuri poetului și să devină poetă!
Și ea i-a dedicat versuri poetului și a devenit poetă! Poetă adevărată!
Cine sunt eu? Eu sunt un om care și-a pus inima pe tavă,
pentru ca oamenii să facă din ea, ce vor...
Și apoi să facă parte din tot ce eu, cea care sunt,
voi fi putut agonisi efemerității:
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea (20 aprilie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oare ce penitențe putem descoperi pe saitul propriului suflet, forând IT-ul omenirii?! Și ce răni ne-am putea asuma, analizând propria ofertă de iubire acordată semenilor?! Semenilor cu care, ne convine sau nu, împărțim doza de aer și de lumină!
Iulia Mirancea (20 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la lumină, dar cu o relevanță mică.
Crez
dedicație domnului Marin Mogoș
Prietene, fără să-mi ceri,
Am împărțit cu tine aerul, apa,
Lumina, timpul, spațiul!
Și, chiar dacă nu te-am văzut,
Eu am crezut în tine,
Așa cum cred
În tot ce a desăvârșit Dumnezeu pe Pământ!
Știu că ai existat în conștiința mea,
Așa cum știu că există nemărginirea:
Răsăritul și tihna,
Clipa și eternitatea!
Ți-am confirmat Prezentul,
Ca legitimitate
A dreptului tău la speranță
Și ca șansă a fericirii!
Și a fost magnific!
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea (ianuarie 2016)
Adăugat de Marin Mogos
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Cunoaște-mă-n tine
Prietene drag, te iubesc doar cât ești....
Și nu-mi place când ești refractar, insensibil, nedrept!
Libertatea mi-o sfarmi și crezu-mi detești...!
Nu-mi place când pregeți să fii înțelept!
Ești cântec și vers, ești năvalnic de bine
Când crești falnic, trebuitor și uman!
Mi-ești nimb de lumină și zumzet de-albine
Când stărui, iubirea s-o duci la liman!
Cunoaște-mă-n tine! Îți sunt unicul dar!
Și-apoi, mai departe aș vrea să țintești
Ești atât de frumos când ești solidar!
Prietene drag, te iubesc doar cât ești!
poezie de Iulia Mirancea (14 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Du-mă cu tine (pentru iubitul meu soț)
Iubitule
ia-mă cu tine și
du-mă la capătul lumii
dar... lasă-mă acolo...!
Lasă-mă să mă dezintegrez
fiindcă, la prânz
ți-am azvârlit iubirea,
cu tipsie cu tot...;
să mă asfixiez, căci, la cină,
am vărsat cupa cu ozon,
părtinită de tine...;
să mă topesc de dor, pentru că,
deunăzi te-am părăsit o clipă...!
Du-mă dincolo de apă,
de lumină, de viață și,
fiindcă ieri am scăpat stropul de rouă
de pe buzele tale,
astâmpără-mi setea cu pelin...
cu absint...
sau cu... lacrimile
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea (12 februarie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești Iubirea
Cândva, într-un demult al demultelor mele
când zorii-mi seduceau primăveri
Ursa Mare s-atingă,
aici, în milimetrul universului meu,
m-am temut...
m-am temut de luceferi... de nori...
sau poate de brumele toamnei...!
M-am temut și vroisem să fug...
să ies din propriul meu vis...
și apoi... să m-ascund...!
Ci Tu (?) m-ai oprit...
m-ai tras înapoi și mi-ai spus:
"Nu! Aceea e ușa din dos...
departe de Astru...
de înalt... de adânc...
departe de Calea Lactee...
aceea-i o poartă-n abis...!"
Și-atunci, am rămas...!
Am rămas dar apoi, ne-mpăcată de însămi,
de rostiri nechemate...
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea (6 martie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totu-i iubire
Motto: Iubirea e sacrificiul suprem
În prima mea clipă pe lume,
M-am îndrăgostit, ireversibil,
De mamă, de brațele-i calde,
Ca orice pruncuță de om!
De-nvățător, de profesor, de mentor!
Apoi, la un semn al iubirii zglobii,
Ca orice copilă sprințară,
Grațioasă și pură,
M-am îndrăgostit, efemer,
De-o mlădiță asemenea mie!
Adolescentul timid, inocent,
M-a sedus!
Nevinovat m-a sedus,
Cu incandescentu-i obraz,
Cu privirea-i ucigând-o pe-a mea,
Cu mâini tremurânde, fierbinți
Și buze cuminți, sângerii,
Nesărutatele încă!
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea (21 mai 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domnule, te iubesc (Dedicație domnilor de pe Citatepedia)
Într-o noapte de Crăciun...
de magie și vis, printre steluțe-argintii
ce vin tainic din eternitatea iubirii,
se opresc doar o clipă în inima mea
și-ncărcate, spre tine aleargă,
într-o noapte a Crăciunului vis,
eu vreau să-ți declar: domnule, te iubesc!
Te iubesc fiindcă știu -în adâncul ființei-
că, pentru mine-acceptași prihănita felie,
din mărul oprit...
Iar Tatăl, de dragul sacrificiului tău,
ne-ngăduie-acum noaptea de magie și vis,
de Lumină, de steluțe-argintii și iubire...
Domnule, tu, cel de-aici -lângă mine-
sau tu, de acolo, departe, oriunde vei fi,
Crăciunul, o veste mă-ndeamnă să-ți dărui
în gând, în colind...
că Fiul te-alese-ntrupării
și-n credință te naști în fiece an,
eu, smerită-ngenunchi și ție mă plec:
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea (25 decembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Iubire, dintre toate comorile de pe Pământ, eu pe tine te-am ales, pentru că ești frumoasă, deșteaptă și bună! Aura ta mă-nvăluie ca o cupolă cu două acoperământuri: lumină previzibilă și culoare enigmatică! Adesea, eu nu sunt vrednică de aura ta! De aceea, te rog, Iubire, pune-mă într-o silabă a ta, sau, măcar în litera I! Închide-mă într-un ungher neștiut de nimeni, ca să nu mai pot ieși de acolo niciodată! Pe urmă, lasă-mă să mă insinuez, printr-o revărsare de gând, în darurile pe care le oferi permanent: în colțișorul de pâine, pe care-l dai copiilor sărmani și în visurile lor întru izbândire; în țelurile curate ale oamenilor; în cuvinte; în căutări; în crezuri; în mireasma salcâmului și în cântul privighetorii; în toate răsăriturile și în toate asfințiturile acestui Pământ! Și, pentru că Dumnezeu m-a făcut din tine, Iubire, lasă-mă să te iubesc la infinit și până dincolo de infinit!
Iulia Mirancea în Du-mă cu tine la capătul lumii (10 decembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-am numărat fericirea
N-am numărat niciodată pașii pe care i-am făcut
Pe calea către Puritate...
Și nu știu dacă vor fi fost suficienți!
Dar am avut grijă ca, fiecare din ei să ocolească noroiul!
Nici numărul treptelor pe care le-am urcat
Pentru adorarea Supremației, nu m-a interesat...
E posibil, să nu fi zăbovit, îndeajuns!
Dar știu că, pe fiecare din ele, am lăsat o fărâmă din mine!
N-am numărat niciodată slovele pe care le-am găsit
În căutarea Luminii...
Probabil, nu voi ajunge niciodată la înțelepțire!
Dar știu precis că, niciun gând nu mi-a rămas în întuneric!
Nici vorbelor pe care le voi fi rostit
În contul Frumuseții nu le voi fi ținut seama...
Poate le-am spus de prea puține ori!
Dar știu că, pe cele mai bune, nu le-am rostit încă!
N-am numărat niciodată zâmbetele pe care le-am dăruit
Pentru împlinirea iubirii...
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea (18 iulie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Noi nu murim, noi nu plecăm
Că suntem prea triști și-am uitat să zâmbim...
Că-ntr-un Crăciun plâns am învățat să murim...
Că-n locul iubirii, ura ne-alină...
Prieteni ai mei, nu țara ni-i vină!
Limfaticul scâncet, nu ni-e de ajuns!
Nu știm scrâșnet de câine, nici coarne de-mpuns!
Avem eleganța blândului Cuza!
Din Mihai și Ștefan, ne tragem noi spuza!
Că dacii ne-au dat demnitatea, iubirea,
Nu-nțelegem odată? Asta ni-e firea!
Să ne "luminăm" zici, frate Bălcescu?
Asta ne-ai dorit, domnule, Eminescu?
Cipriane-copil, Crai Nou ne lăsași...
Noi nu-l mai văzurăm, de când, tânăr plecași...!
Iorga-nțeleptule, cât dor ți-ai durut...
Când Brâncuși ne sculpta o poartă-n sărut...!
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea din Crăciun însângerat (1 decembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Iulia Mirancea despre lumină, adresa este: