Iulia Mirancea despre prietenie

Prietene, pe acest zâmbet şi-l dăruiesc ţie!

aforism de Iulia Mirancea (20 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi mulţumesc, prietene

Nu sunt supărată pe Tine pentru că,
acum, nu mă mai poţi iubi!
Sunt fericită fiindcă, atunci,
m-ai iubit!
Nu sunt mâhnită, pentru că
nu mai poţi să-mi dai!
Sunt fericită că, atunci,
mi-ai dat!

Prietene, îţi mulţumesc

poezie de Iulia Mirancea (1 ianuarie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai adesea, admiraţia unui bărbat pentru o femeie are un singur punct de sprijin (culminant)! Cu sau fără el, deznodământul ar putea fi acelaş! Dintre cei doi, numai femeia râvneşte inocenţa prieteniei!

aforism de Iulia Mirancea (7 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arareori mă tem de duşmani! Cel mai adesea, mă tem că Dumnezeu îmi poate lua prietenii, atunci când sunt mai buni decât mine!

Iulia Mirancea (5 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că, dacă un prieten m-a dezamăgit, nu mai trebuie să fiu devotată; totuşi, eu îi voi întinde o mână (sinceră) şi, dacă va şti s-o preţuiască, va veni după mine!

Iulia Mirancea (18 octombrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filantropie

De curând, un prieten bun
-"la bine şi la greu"-,
mi-a declarat, fără menajamente,
că vrea de la mine fapte, nu vorbe!
Superb: toată mobilizarea mea afectivă,
toată prestaţia sentimentală, totul, totul
se va fi dus pe apa... vorbelor!
Înciudată pe mine însămi de mizantropia
de care am dat dovadă, am decis:
îmi voi vinde trei sferturi din bunuri
(casă, masă, trotinetă etc. etc)!
Apoi, câştigul unuia dintre sferturi
îl voi oferi prietenului meu!
Pe al celorlalte două,
le voi depozita într-un seif bine securizat,
cu specificaţia: "următorilor prieteni
ce vor face abstracţie de clipurile mele zâmbăreţe
(bineţe, tandreţe)"!
Ah, am găsit soluţia ideală
şi pentru alţi semeni, chiar şi neprieteni,

[...] Citeşte tot

parodie de Iulia Mirancea (14 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un măr dăruit e inimă de copil

Prieten al meu, fericit ai să fii,
Un măr de-ai primit, să-l închizi în surâs!
Şi pe urmă, întreg, să-l dai celor dragi...
Apoi, să-l păstrezi în cuvânt... şi-n destin!

Un măr e-un cuvânt, celui singur, căzut,
E darul din suflet măreţ, nevăzut!
Stropul de viaţă unui om însetat...
E braţul întins unui semen iertat!

Un măr e surâsul închis într-un vis,
E cuget, destin, când iubeşti ce ţi-e scris!
Dăruieşte-l! Prin el vei fi fericit...
Inimă de copil e un măr dăruit!

poezie de Iulia Mirancea (21 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă iubesc, oricum

Vreau să vă-ntreb, prietenii mei buni,
De ce vă supăraţi, tocmai acum
Când clipa-mi a cedat unei furtuni?
Şi, totuşi, vă iubesc, mereu, oricum!

Îmi daţi ce ce mai bun, apoi îmi luaţi...
Totuşi: încrederea nu mi-o-nşelaţi!
De nu-mi sunteţi alături când mi-e greu,
Oricum, vă dau ce am: sufletul meu!

poezie de Iulia Mirancea (4 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

România există, fiindcă eu o iubesc

România există şi e locul
unde eu am primit dreptul la viaţă!
E locul unde eu pot să mă încred în tine
să mă fac iubită de tine şi să te iubesc!
Rămânia eşti tu, iubitule,
când mă chemi, fiindcă ai nevoie de mine,
când mă aperi şi mă strângi la piept!
România eşti tu, prieten drag
şi tu, semen al meu,
care nu-mi dai voie să greşesc,
fiindcă îţi pasă de mine dar totuşi,
mă accepţi aşa cum sunt, fiindcă mă iubeşti!
România eşti tu, necunoscutule
pe care nu te-am văzut încă dar,
eşti în inma mea şi, ştiu sigur,
că şi eu contez pentru tine!
România eşti tu, pruncuţule frumos,
de-aici, de la sânul meu cald,
ocrotitor şi bun,
căci surâsul şi gânguritul tău

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Mirancea (3 decembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cunoaşte-mă-n tine

Prietene drag, te iubesc doar cât eşti....
Şi nu-mi place când eşti refractar, insensibil, nedrept!
Libertatea mi-o sfarmi şi crezu-mi deteşti...!
Nu-mi place când pregeţi să fii înţelept!

Eşti cântec şi vers, eşti năvalnic de bine
Când creşti falnic, trebuitor şi uman!
Mi-eşti nimb de lumină şi zumzet de-albine
Când stărui, iubirea s-o duci la liman!

Cunoaşte-mă-n tine! Îţi sunt unicul dar!
Şi-apoi, mai departe aş vrea să ţinteşti
Eşti atât de frumos când eşti solidar!
Prietene drag, te iubesc doar cât eşti!

poezie de Iulia Mirancea (14 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietene

Dacă porţi iubire în suflet, te rog, să n-o-mparţi cu mine...
Dă-mi-o întreagă, atunci când sufletul îmi e pustiit!
Odată, ţi-o voi da înapoi, cu dobândă!
Dar, dacă în zâmbetul tău nădejdea s-a preschimbat în durere,
Poftim, ia-l pe al meu! Eu mai am câteva mii, de rezervă!

Prietene, dacă porţi soare-n privire, te rog, împarte-l cu mine...
Doar o fracţiune de zâmbet, cât îl încarc pe al meu"!
Odată, ţi-l voi da înapoi însutit!
Dar, dacă în ochii tăi şiroieşte-n ascuns o mare durută de lacrimi,
Dă-mi-le-ntregi! Şi nu ţi le voi da inapoi, niciodată!

Prietene...!

poezie de Iulia Mirancea (14 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necunoscutule bun (dedicaţie pentru Sir)

Necunoscutule, acum ştiu cum arăţi...!
Căci neguri din Rău stăruind a ispită,
Tenebre şi piedici direct din hazard,
S-au schimbat în Frumos, în Bine! În... Tine
Şi-n cununa din suflet, porţi Soare şi flori!

Necunoscutule bun, acum... Te cunosc!

Prietene, ştiu, cât îi cugeţi pe semeni...
Cum tresari de-al lor dor şi-i mângâi în gând!
Ai tenul curat şi ţi-s ochii smaralde...
Ai sufletul munte şi glasul ţi-e tunet,
Drumul ţi-e umblet şi ţi-este umbletul drum...

Prietene bun, stai o clipă... cu mine!

poezie de Iulia Mirancea (2 februarie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt eu

Cine sunt eu? Eu sunt un om!
Un om cu suflet (dăruit mai mult altora decât mie însămi);
cu ochi (mai mult pentru cei din jurul meu decât pentru mine);
cu mâini muncite zi şi noapte
(mai cu spor pentru ceilalţi oameni, decât pentru mine)...
Cu nume concret, strădui, viabil (mie şi celorlalţi oameni),
pentru ca ceilalţi oameni să ştie că asta de-aici şi de oriunde,
cea de-acum şi dintotdeauna, am fost, sunt şi voi rămâne, eu!!

Cine sunt eu? Eu sunt asta de-aici, care n-a putut rezista, niciodată,
dorinţelor celor din jur! Şi, fiindcă n-a rezistat şi, acum trei mii de ani,
când, câţiva oameni au vrut-o îndrăgostită de un poet,
ea s-a" îndrăgostit"... de poet!
Apoi, ei au vrut ca ea să-i dedice versuri poetului şi să devină poetă!
Şi ea i-a dedicat versuri poetului şi a devenit poetă! Poetă adevărată!

Cine sunt eu? Eu sunt un om care şi-a pus inima pe tavă,
pentru ca oamenii să facă din ea, ce vor...
Şi apoi să facă parte din tot ce eu, cea care sunt,
voi fi putut agonisi efemerităţii:

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Mirancea (20 aprilie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crez

dedicaţie domnului Marin Mogoş

Prietene, fără să-mi ceri,
Am împărţit cu tine aerul, apa,
Lumina, timpul, spaţiul!
Şi, chiar dacă nu te-am văzut,
Eu am crezut în tine,
Aşa cum cred
În tot ce a desăvârşit Dumnezeu pe Pământ!
Ştiu că ai existat în conştiinţa mea,
Aşa cum ştiu că există nemărginirea:
Răsăritul şi tihna,
Clipa şi eternitatea!
Ţi-am confirmat Prezentul,
Ca legitimitate
A dreptului tău la speranţă
Şi ca şansă a fericirii!

Şi a fost magnific!

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Mirancea (ianuarie 2016)
Adăugat de Marin Mogos
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petale de orhidee pentru Sir (dedicaţie exclusivă)

Necunoscutule, nu pot să ştiu cum arăţi,
Căci nu mi-a fost dat să te văd, mai din faţă!
Ai ten măsliniu, ţi-e albă, galbenă pielea...
Ce stea porţi în ochi şi-n cununa din Tine...!
Nu ştiu cum priveşti, suspini, dăruieşti, cum zâmbeşti...
Căci Tu îmi apari doar în plâns... şi-n speranţă!

Dar, oricum eşti, întristat ori de viaţă zburdând,
Vino la mine...! Eu scriu azi... pentru Tine!

Necunoscutule, nu pot să ştiu cum vorbeşti...
Căci nu mi-a fost dat să te-aud mai de-aproape!
Dacă ai glasul zglobiu, iute, molcom, adânc...
Ce vorbe de-alint, vrei, în drumul spre Tine...!
Nu ştiu, cum te bucuri, ce dăruieşti, cât primeşti...!
De ţi-e sufletul frânt, ori plină ţi-e viaţa...
Dacă strângi crini, trandafiri, orhidee la piept...
Te resemnezi în puţin sau poate... vrei Tot!

Dar, oricum, oricine ai fi, cât Mult ai ţinti,

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Mirancea (1 ianuarie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi nu murim, noi nu plecăm

Că suntem prea trişti şi-am uitat să zâmbim...
Că-ntr-un Crăciun plâns am învăţat să murim...
Că-n locul iubirii, ura ne-alină...
Prieteni ai mei, nu ţara ni-i vină!

Limfaticul scâncet, nu ni-e de ajuns!
Nu ştim scrâşnet de câine, nici coarne de-mpuns!
Avem eleganţa blândului Cuza!
Din Mihai şi Ştefan, ne tragem noi spuza!

Că dacii ne-au dat demnitatea, iubirea,
Nu-nţelegem odată? Asta ni-e firea!
Să ne "luminăm" zici, frate Bălcescu?
Asta ne-ai dorit, domnule, Eminescu?

Cipriane-copil, Crai Nou ne lăsaşi...
Noi nu-l mai văzurăm, de când, tânăr plecaşi...!
Iorga-nţeleptule, cât dor ţi-ai durut...
Când Brâncuşi ne sculpta o poartă-n sărut...!

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Mirancea din Crăciun însângerat (1 decembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!