Iulia Mirancea despre timp

Semenilor mei, celor ce, în 360 de zile, au găsit un minut pentru mine!

Când îmi dăruieşti un cuvânt bun
e ca şi cum lăuntrul tău
s-ar împlini în mine!
Şi atunci, sunt liniştită!
Fiindcă ştiu că
tu mă iubeşti cu mult mai mult
decât am sperat eu vreodată!

poezie de Iulia Mirancea din Roata vieţii (1 iulie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă privim tot timpul în jos pentru a sfărma fiecare bulgăre de noroi, oare cât timp ne mai rămâne să admirăm răsăritul şi asfinţitul soarelui, calea lactee, luceafărul, stelele...?

aforism de Iulia Mirancea (25 februarie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciun proslăvit

Tumult de speranţă, în anul ce vine,
Să vă dea, răsăritul zilei creştine!
Iertare celestă, pronie divină
Şi-o inimă caldă, de dragoste plină!
Iesluţa iubirii, cu Pruncul cel Sfânt,
Să vă fie în suflet, ca ceru-n cuvânt!
În această zi de-mplinire şi crez,
Crăciun proslăvit, vă urez!

poezie de Iulia Mirancea (25 decembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să dorim să existăm, acolo unde vrem să existăm! Să inspirăm libertate şi speranţă! Să dăm fericire şi frumuseţe! Să facem ca timpul rămas planetei să conteze!

Iulia Mirancea (23 ianuarie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adună cu bucurie darul primit, strânge-l la piept, îmbălsămează-l cu iubirea ta şi apoi pune-l la loc: el va deveni, cu timpul, străjerul tău!

aforism de Iulia Mirancea (25 februarie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ne supără cineva (sau doar ni se pare), un glas cărpănos al inconştientului nostru ne vântură pe sub nas imperativul trucului "a riposta": răzbună-te"! Dar, dacă ne-am prinde la timp, cel puţin o părticică din raţiunea noastră i-ar tăia craca şi s-ar stropşi la el: Nu!

Iulia Mirancea (5 mai 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te ferească Dumnezeu de vrednicul, vrednic de irosirea timpului!

aforism de Iulia Mirancea (21 februarie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de mult mă iubeşti?

Într-un colţ de univers,
am vrut să mă cuibăresc în braţele tale,
fiindcă ai apărut în calea mea
tocmai când mă rătăcisem
printre nişte pantere care
habar n-am ce căutau în drumul meu...
dar, când să mă apropii de tine,
am alunecat: poate de emoţie...
sau poate m-a împins cineva...
nu m-am lovit, dar
cred că m-am ridicat prea încet şi
cred că tu te grăbeai către o bisericuţă
săpată, de secole, într-o stâncă...!
Şi mai cred că acolo te aşteptau zeii,
pentru închinăciunea ta zilnică!
Apucasem să-ţi văd, doar o clipâ, faţa:
păreai trist, dar cred că erai doar îngândurat...
erai obosit, dar păreai plin de iubire...!
Te-am petrecut cu privirea, o vreme,
şi am spus încet, doar pentru mine, că,

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Mirancea (10 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu eşti la timp în locul pe care ţi l-ai propus, nu dispera: înseamnă că, pe drum, Atotputernicul a mai avut nevoie de tine şi în alte locuri!

aforism de Iulia Mirancea (18 octombrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt eu

Cine sunt eu? Eu sunt un om!
Un om cu suflet (dăruit mai mult altora decât mie însămi);
cu ochi (mai mult pentru cei din jurul meu decât pentru mine);
cu mâini muncite zi şi noapte
(mai cu spor pentru ceilalţi oameni, decât pentru mine)...
Cu nume concret, strădui, viabil (mie şi celorlalţi oameni),
pentru ca ceilalţi oameni să ştie că asta de-aici şi de oriunde,
cea de-acum şi dintotdeauna, am fost, sunt şi voi rămâne, eu!!

Cine sunt eu? Eu sunt asta de-aici, care n-a putut rezista, niciodată,
dorinţelor celor din jur! Şi, fiindcă n-a rezistat şi, acum trei mii de ani,
când, câţiva oameni au vrut-o îndrăgostită de un poet,
ea s-a" îndrăgostit"... de poet!
Apoi, ei au vrut ca ea să-i dedice versuri poetului şi să devină poetă!
Şi ea i-a dedicat versuri poetului şi a devenit poetă! Poetă adevărată!

Cine sunt eu? Eu sunt un om care şi-a pus inima pe tavă,
pentru ca oamenii să facă din ea, ce vor...
Şi apoi să facă parte din tot ce eu, cea care sunt,
voi fi putut agonisi efemerităţii:

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Mirancea (20 aprilie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-a lungul timpului meu social de pe Pământ, voi fi primit destule daruri de la vecinii de planetă! Însă, nici eu n-am hălăduit pe uliţele sale, cu traista goală!

Iulia Mirancea (14 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare minut în care închid ochii, e posibil să pierd o cantitate infimă de lumină solară; dar pot câştiga -sigur- lumina din lăuntrul meu! Căci, dacă aş fi în imposibilitatea de a vedea Soarele, ar trebui să contez doar pe steluţa din sufletul meu!

aforism de Iulia Mirancea (7 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu tu ne mulţumi (Dedicaţie poetului Vladimir Potlog)

Nu tu ne datorezi recunoştinţă
Că-ţi îndrăzneşti speranţa printre noi...
Tu să ne ierţi pe noi, de neputinţă,
Când te privim cu ochi străini şi goi!

O, noi avem a-ţi cere iertăciune
De-acceptul tău cu trupul chinuit...
Iscăm blestem, stârnim deşertăciune,
Nu avem timp de-un suflet dăruit!

Noi ştim că tu eşti miel sacrificat
Şi preţul dăinuirii noastre pe Pământ...
Eşti absolvirea noastră, de păcat,
Nu tu ne mulţumi nouă, copile sfânt!

Nu tu ne datorezi recunoştinţă
Tu, miel nevinovat pentru tribut...
Mai dă-ne puţin timp pentru căinţă,
Să facem astăzi tot ce ieri n-am vrut!

poezie de Iulia Mirancea (10 octombrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sunt lalea!
Laleaua voastră albă, roşie, galbenă
mov, roz...
Înfloresc în aprilie
şi stau cu voi până când
se deschide liliacul, salcia,
caisul, cireşul, vişinul, mărul!
Stau cu voi,
până cînd voi îl răstigniţi pe Isus
şi încă un pic, până înviază!
Pe urmă mor şi trebuie să aşteptaţi
o sută de zile, ca să mă vedeţi din nou!
Sunt drăgălaşă, zglobie, sensibilă!
Vă iubesc!

Eu sunt urzică!
Răsar la prima înviorare
a razelor de Soare
şi aştept să mă culegeţi
ca să vă tonifiaţi sângele,

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Mirancea
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea este singura cantitate care nu are etalon pentru spaţiu şi timp; Ca acţiune, ea nu poate avea diateză conjunctivă (să te iubesc), nici mod optativ-condiţional (aş vrea), nici interogaţie (mă iubeşti?); unicul său standard este superlativul absolut: Te iubesc veşnic!

Iulia Mirancea (5 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, Dumnezeu poate fi stânca ofertantă odihnei de un minut a osârdiei! Alteori, s-ar putea să fie nişa salvatoare, în care ne înfigem pioletul sau coarda, când escaladăm, de bună voie, urcuşul drumului nostru!

aforism de Iulia Mirancea (25 aprilie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărata avere e aceea care îţi dă posibilitatea ca, nu chiar în fiearce zi din viaţa ta, dar măcar în câteva zile, să vrei să faci şi ceva pentru alţii!

aforism de Iulia Mirancea (21 noiembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să nu trăieşti, astfel de bărbaţi

În mulţimea numerelor naturale,
există un şir infinit -notat cu Xn-!
Un şir imens al bărbaţilor normali,
care sunt capabili să contemple,
să elogieze, să consfinţească,
să ridice la valoarea de valută forte,
adevărul numit Femeie!
Cum să nu iubeşti, să nu onorezi,
să nu-i doreşti pentru tine,
să nu fii în stare să mori în fiecare minut
şi să reânvii forever, pentru asemenea bărbaţi?!
Cum să nu trăieşti astfel de bărbaţi?

poezie de Iulia Mirancea (21 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestem

Peste ţară iarăşi plouă
De trei săptămâni încoace...
Inima mi-e frântă-n două,
Când puhoaie-s în răstoace!

Geaba înfloresc lalele,
Ciocârlia geaba cântă...
Pe Pământul plin de rele,
Nici iubirea nu ni-e sfântă!

Tu m-aştepţi cu-nfrigurare,
În căsuţa din Vârtoape...
Şi la Cer strigi îndurare,
Pentru pruncul prins sub ape!

Geaba înfloresc lalele,
Ciocârlia geaba cântă...
Pe Pământul plin de rele,
Nici iubirea nu ni-e sfântă!

poezie de Iulia Mirancea (2 aprilie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am numărat fericirea

N-am numărat niciodată paşii pe care i-am făcut
Pe calea către Puritate...
Şi nu ştiu dacă vor fi fost suficienţi!
Dar am avut grijă ca, fiecare din ei să ocolească noroiul!
Nici numărul treptelor pe care le-am urcat
Pentru adorarea Supremaţiei, nu m-a interesat...
E posibil, să nu fi zăbovit, îndeajuns!
Dar ştiu că, pe fiecare din ele, am lăsat o fărâmă din mine!

N-am numărat niciodată slovele pe care le-am găsit
În căutarea Luminii...
Probabil, nu voi ajunge niciodată la înţelepţire!
Dar ştiu precis că, niciun gând nu mi-a rămas în întuneric!
Nici vorbelor pe care le voi fi rostit
În contul Frumuseţii nu le voi fi ţinut seama...
Poate le-am spus de prea puţine ori!
Dar ştiu că, pe cele mai bune, nu le-am rostit încă!

N-am numărat niciodată zâmbetele pe care le-am dăruit
Pentru împlinirea iubirii...

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Mirancea (18 iulie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!