Dumnezeu e piedestalul răspunsurilor la incertitudinile mele vinovate și ambigui!
Iulia Mirancea (21 martie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
* * *
Viață, cât ești de perfidă:
ne dai, ne iei înapoi (ceea ce nu ne-ai dat încă)
și, pe urmă, (cu zâmbetul trufaș), ne faci vinovați
(pentru ceea ce-am primit)
poezie de Iulia Mirancea (11 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Nu ne naștem nevinovați: murim pentru că suntem vinovați (vezi primul om)! Dar, prin faptele noastre (bune), avem privilegiul iertării!
Iulia Mirancea (9 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vinovăția recunoscută în fața lui Dumnezeu, e mai presus de orice; și nu mai are nevoie de judecata noastră biete efemeride-!
aforism de Iulia Mirancea (20 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Iubire adevărată (devotament): să-ți iubești partenerul, mai ales atunci când e vinovat!
aforism de Iulia Mirancea (5 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Dincolo de plânsul nevinovăției și mai ales, de vinovăția amărăciunii, există întotdeauna un piedestal divin, pe care ne putem așeza speranța!
aforism de Iulia Mirancea (20 noiembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la vinovăție, dar cu o relevanță mică.
Totul sau nimic
Eu nu doresc în viața mea,
Nimic din ceea ce n-am fost:
Ci, fiecare drum aș vrea,
Să vină cu același rost!
Doresc să fiu din nou copil,
Să mângâi un bătrân uitat:
O, padre, știu c-ai fost util,
Tot ce-ai avut, lumii ai dat!
Aș vrea să fiu iar o codană,
Să bucur un copil sărac:
Să-l chem în vechiul meu cerdac,
Să-i dau hăinuța mea și hrană!
Nu vreau averi, glorii, plăceri,
Nu vreau "o parte", din ce pot:
Chiar dacă sunt mai mult ca ieri,
Nu vreau nimic, ce nu e Tot!
poezie de Iulia Mirancea (14 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea
Ce-aș vrea?
Să treacă înc-o dată prin visele-mi pustii,
O zi de toamnă caldă, cu frunze ruginii...
Cu azuriu în zâmbet și soare blând în măr,
Cu plenitudini, țeluri și miez de adevăr...!
Ce-aș vrea?
Aș vrea să vină iarăși septembriele-mi drag,
Cu serpentine-n pantă și geamantane-n prag,
Cu doruri de luceferi și înțelepte brume...
Aș vrea o toamnă lungă și dincolo de lume...!
Aș vrea...
Dar, dincolo de prag, visu-mi e-n serpentine...
Frig e în geamantane și-n dorul meu de tine...
Nori negri-mi trec prin zâmbet și țelu-mi e-n aval...
Ah, unde sunteți brume, cu spasm autumnal?!
poezie de Iulia Mirancea din Du-mă cu tine la capătul lumii (10 ianuarie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Uneori, din cauza delicateței de a ne-o dezvălui, confundăm durerea altora cu propria ură! Și, fără niciun motiv, continuăm să revărsăm din noi atât de mult venin, încât, ajungem să spunem: "s-a produs o ruptură" (ireparabilă)...! Nu contează câtuși de puțin că, în loc să vindecăm o rană, o adâncim din ce în ce mai mult, cu ura noastră nestăvilită! Nu avem în fața ochilor, decât un singur vinovat: cel pe care, de fapt, tot noi l-am rănit!
Iulia Mirancea (martie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai cred în tine
Am crezut în tine dar...
astăzi plec...
și sunt mâhnită că
nu te cunosc încă...!
Sunt uimită, inutil vinovată și,
mai ales, neadmis constrânsă
fiindcă tocmai începusem
să descopăr acolo,
în străfundul ființei tale,
o fațetă necunoscută,
bine conservată
și special verosimilă
a sufletului tău și...
era atât de frumoasă...!
Poate eu
nu m-am străduit îndeajuns
în căutările mele sau
n-am fost destul de eficientă
în estimarea personalității tale...!
Sau poate... tu n-ai vrut -de ce?-
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea din Du-mă cu tine la capătul lumii (23 ianuarie 2013)
Adăugat de Alisa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Ești Iubirea
Cândva, într-un demult al demultelor mele
când zorii-mi seduceau primăveri
Ursa Mare s-atingă,
aici, în milimetrul universului meu,
m-am temut...
m-am temut de luceferi... de nori...
sau poate de brumele toamnei...!
M-am temut și vroisem să fug...
să ies din propriul meu vis...
și apoi... să m-ascund...!
Ci Tu (?) m-ai oprit...
m-ai tras înapoi și mi-ai spus:
"Nu! Aceea e ușa din dos...
departe de Astru...
de înalt... de adânc...
departe de Calea Lactee...
aceea-i o poartă-n abis...!"
Și-atunci, am rămas...!
Am rămas dar apoi, ne-mpăcată de însămi,
de rostiri nechemate...
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea (6 martie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perpetuum Motto: Doar IUBIREA
E Groenlandă-n vinovata fire...,
Spasm selenar în suflete sihastre...!
O Atlantidă zbuciumă-n neștire...
Supliciul arde ruguri către astre!
Silfidă magmă varsă în șuvoi
Aluatul proslăvit, de altădată,
Logistici, pierd la "viața de apoi"
Vechea plămadă-i o licoare mată...
Amanetăm speranța pe nimic!
Ținem morțiș, vieții să-i dăm o trântă!
Identitatea-i trendul inimic...
Vai, nouă! Vaai... aripa ne e frântă!
Intrăm în noi, frizăm ca-n Turnul Babel...
Apoteozei născocindu-i rost...
Țipăm cainizați: "-să piară Abel"!
"-Apocalipsă vrem, spleenu-i anost"!
[...] Citește tot
acrostih de Iulia Mirancea (1 ianuarie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Noi nu murim, noi nu plecăm
Că suntem prea triști și-am uitat să zâmbim...
Că-ntr-un Crăciun plâns am învățat să murim...
Că-n locul iubirii, ura ne-alină...
Prieteni ai mei, nu țara ni-i vină!
Limfaticul scâncet, nu ni-e de ajuns!
Nu știm scrâșnet de câine, nici coarne de-mpuns!
Avem eleganța blândului Cuza!
Din Mihai și Ștefan, ne tragem noi spuza!
Că dacii ne-au dat demnitatea, iubirea,
Nu-nțelegem odată? Asta ni-e firea!
Să ne "luminăm" zici, frate Bălcescu?
Asta ne-ai dorit, domnule, Eminescu?
Cipriane-copil, Crai Nou ne lăsași...
Noi nu-l mai văzurăm, de când, tânăr plecași...!
Iorga-nțeleptule, cât dor ți-ai durut...
Când Brâncuși ne sculpta o poartă-n sărut...!
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea din Crăciun însângerat (1 decembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Iulia Mirancea despre vinovăție, adresa este: