Poți face să-nflorească meri?
Era atâta fericire între noi
Și-atâta dăruire-aveam de spus,
Încât prezentul "astăzi", înmulțit cu doi
Îți amintești cum... nu ni-era de-ajuns?
Te regăsesc, pe cerul siderat,
În care ne-am văzut ciudat de tineri...
Dar cum să iert că-n urmă ai plecat
Și-ai luat cu tine ziua noastră: Vineri?!
Te regăsesc și-n răsăritul candid
În care, prin eter ne-mbrățișam
Dar cum să-ți iert acest crepuscul palid
Cu visurile la trecut: eram?!
Te voi fi regăsit o clipă-n vise,
Dar... inutil: pe cerul ajurat,
Îmbrățișarea noastră amuțise...!
Într-un destin stingher și hașurat!
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea (august 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Rațiunea nu-și poate întrupa vreaul în intenție, fără a-și reconfigura dorința în formula trebuinței; chiar acolo, în piatra zgurei, forată adânc, până la rădăcina visului; până la rădăcina visului dezavuat, sugrumat de chinga neputinței! Din chinga neputinței, ne vom fi putând smulge doar prin noi înșine; și vom fi meritând! Existența va fi meritat aceasta! Chiar așa, jumuliți de pene, jupuiți de vii, înghițiți cu fulgi cu tot; exorcizați de zgura interminabilă!
Iulia Mirancea în Tot ce am vrut (2009)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un măr dăruit e inimă de copil
Prieten al meu, fericit ai să fii,
Un măr de-ai primit, să-l închizi în surâs!
Și pe urmă, întreg, să-l dai celor dragi...
Apoi, să-l păstrezi în cuvânt... și-n destin!
Un măr e-un cuvânt, celui singur, căzut,
E darul din suflet măreț, nevăzut!
Stropul de viață unui om însetat...
E brațul întins unui semen iertat!
Un măr e surâsul închis într-un vis,
E cuget, destin, când iubești ce ți-e scris!
Dăruiește-l! Prin el vei fi fericit...
Inimă de copil e un măr dăruit!
poezie de Iulia Mirancea (21 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la visare, dar cu o relevanță mică.
Lasă-mă în tine, iubire
Iubire,
dintre toate comorile
de pe Pământ
și visurile
și cuvintele,
eu te-am ales pe tine,
fiindcă ești frumoasă
și fiindcă ești
mai bună decât mine!
Dar, fiindcă știu că
o lacrimă, din cine știe ce
apă tulbure,
picurată pe fragilu-mi lut
l-ar putea dezintegra,
tu, Iubire,
pune-mă în prima literă
a numelui tău
și închide-mă acolo,
să nu mai pot ieși
niciodată!
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea (25 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
E ziua noastră astăzi, domni bărbați
Ni-e tare dor de ziua când, fecioare,
Voi voalul marital ni-l dăruirăți...
Iar în privire ne puserăți Soare!
Ai noștri-ați fost, atunci când ne iubirăți?
La dulcea cununie-n altar sfânt,
Martor pe Dumnezeu îl vom fi pus...
Credință v-am jurat, dincolo de mormânt!
Lui Dumnnezeu, e rău că ne-am supus?
Pe viață, în rastel ne-ați înjugat,
Ucis-ați visul amăgit odată...
Cu zâmbet șters, în șoaptă v-am rugat!
Nu veți mai fi aceiași, niciodată?
Vreți, dragostea din noi s-o contestăm,
Și, câtă zarvă izvodiți deodată...
Dacă, de neiubire... ne-ntristăm!
Să nu-ndrăznim, să mai sperăm, vreodată?
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea, după Adrian Păunescu (8 martie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Generozitate
Ne știe pe toți, ne iubește la fel,
De suntem nevrednici sau de suntem cuminți,
Lumina i-o vrem? Nu se-ntreabă defel!
Generos e și pur, cu-ale noastrele minți!
Ni se dă pe de-a-ntregul, Soarele bun
Nu cere "te rog" ori "merci" niciodată
- Tu, omule, vino și crede ce-ți spun:
Oare vrei să primești iubirea-mi vreodată?
Mă nasc pentru voi în fiece zi,
Să-mi revărs vouă întreaga-mi iubire!
În țel și în vis și-n crezul de-a fi
Vă absolv de întreaga-vă fire!
poezie de Iulia Mirancea (1 ianuarie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt fata...
Sunt fata de pe splaiul de Turnu Măgurele,
Cu plete lungi și negre rostogolind inele
Peste rochițe albe, din flori și vișinele...
Cu ochi mari cât iubirea de Turnu Măgurele!
Sunt fata de pe digul de Turnu Măgurele...
Și-n portul cu tot visul copilăriei mele,
Trimis-am către lume-n bărcuțe mititele,
Zâmbete largi cât cerul de Turnu Măgurele!
Sunt fata de pe grindul de Turnu Măgurele...
Iubirea-mi e Danubiul cu cerul plin de stele,
Cu anotimpuri blânde, când eu străbat prin ele,
Că-n piept inima-mi bate cât Turnu Măgurele!
De-aș căuta iar poarta destinului spre stele,
Aș vrea-o-aici pe cheiul cu blânde vălurele...
Londra, Paris, Viena, New York îmi sunt zăbrele,
Căci dorul meu e tihna de Turnu Măgurele!
poezie de Iulia Mirancea (27 februarie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Revendicare
Ți-am privit frumusețea,
Până când fiecare clipă a Timpului meu
A cerut derogare de limită
Și s-a transformat în eternitate!
Până când, fiecare milimetru al inimii mele
A primit excedent de Spațiu și a atins infinitul...
Ți-am privit afluxul de iubire,
Până când, fiecare fibră a ființei mele
A consimțit refluxul visării
Și a cuantificat realitatea fericirii!......
Până când, fiecare neutron al trupului meu
Însetat de dragoste, te-a vrut numai pe tine!
Ți-am privit frumusețea iubirii,
Până când tu mi-ai revendicat dăruirea
Și te-ai împlinit, pentru totdeauna, în mine!
poezie de Iulia Mirancea (18 iulie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât de mult mă iubești?
Într-un colț de univers,
am vrut să mă cuibăresc în brațele tale,
fiindcă ai apărut în calea mea
tocmai când mă rătăcisem
printre niște pantere care
habar n-am ce căutau în drumul meu...
dar, când să mă apropii de tine,
am alunecat: poate de emoție...
sau poate m-a împins cineva...
nu m-am lovit, dar
cred că m-am ridicat prea încet și
cred că tu te grăbeai către o bisericuță
săpată, de secole, într-o stâncă...!
Și mai cred că acolo te așteptau zeii,
pentru închinăciunea ta zilnică!
Apucasem să-ți văd, doar o clipâ, fața:
păreai trist, dar cred că erai doar îngândurat...
erai obosit, dar păreai plin de iubire...!
Te-am petrecut cu privirea, o vreme,
și am spus încet, doar pentru mine, că,
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea (10 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Amore, more, ore, re ... (dedicație pentu Sir)
De curând, un necunoscut m-a făcut să retrăiesc, insantaneu,
"Povestea unui om adevărat" (Boris Polevoi)!
Îi trimisesem o jerbă de flori, insinuată în lama unui pumnal!
A fost ca un vis, un coșmar ciudat în care,
eu însămi îi reamputasem picioarele,
eroului meu, dintr-o carte citită demult!
Din prea multă dragoste; sau răsfăț; sau din teamă!
Din teama de a nu-l pierde, zadarnic...!
A fost ca și cum aș fi secționat (fără niciun drept)
fiecare fibră dintr-o ființă!
S-ar fi putut întâmpla ca, pentru mine,
ea să nu se mai recoaguleze... niciodată!
Și totuși...
Și totuși, un necunoscut, un om pe care nu l-am văzut niciodată,
s-a reinventat, șia confecționat alte picioare (și mai trainice),
le-a reînvățat să danseze și a venit, jovial, către mine!
A venit din nou către mine, fără să-mi ceară nimic!
Nu oricine poate face asta dar, un om adevărat, poate!
poezie de Iulia Mirancea (1 februarie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ești Iubirea
Cândva, într-un demult al demultelor mele
când zorii-mi seduceau primăveri
Ursa Mare s-atingă,
aici, în milimetrul universului meu,
m-am temut...
m-am temut de luceferi... de nori...
sau poate de brumele toamnei...!
M-am temut și vroisem să fug...
să ies din propriul meu vis...
și apoi... să m-ascund...!
Ci Tu (?) m-ai oprit...
m-ai tras înapoi și mi-ai spus:
"Nu! Aceea e ușa din dos...
departe de Astru...
de înalt... de adânc...
departe de Calea Lactee...
aceea-i o poartă-n abis...!"
Și-atunci, am rămas...!
Am rămas dar apoi, ne-mpăcată de însămi,
de rostiri nechemate...
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea (6 martie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totu-i iubire
Motto: Iubirea e sacrificiul suprem
În prima mea clipă pe lume,
M-am îndrăgostit, ireversibil,
De mamă, de brațele-i calde,
Ca orice pruncuță de om!
De-nvățător, de profesor, de mentor!
Apoi, la un semn al iubirii zglobii,
Ca orice copilă sprințară,
Grațioasă și pură,
M-am îndrăgostit, efemer,
De-o mlădiță asemenea mie!
Adolescentul timid, inocent,
M-a sedus!
Nevinovat m-a sedus,
Cu incandescentu-i obraz,
Cu privirea-i ucigând-o pe-a mea,
Cu mâini tremurânde, fierbinți
Și buze cuminți, sângerii,
Nesărutatele încă!
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea (21 mai 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domnule, te iubesc (Dedicație domnilor de pe Citatepedia)
Într-o noapte de Crăciun...
de magie și vis, printre steluțe-argintii
ce vin tainic din eternitatea iubirii,
se opresc doar o clipă în inima mea
și-ncărcate, spre tine aleargă,
într-o noapte a Crăciunului vis,
eu vreau să-ți declar: domnule, te iubesc!
Te iubesc fiindcă știu -în adâncul ființei-
că, pentru mine-acceptași prihănita felie,
din mărul oprit...
Iar Tatăl, de dragul sacrificiului tău,
ne-ngăduie-acum noaptea de magie și vis,
de Lumină, de steluțe-argintii și iubire...
Domnule, tu, cel de-aici -lângă mine-
sau tu, de acolo, departe, oriunde vei fi,
Crăciunul, o veste mă-ndeamnă să-ți dărui
în gând, în colind...
că Fiul te-alese-ntrupării
și-n credință te naști în fiece an,
eu, smerită-ngenunchi și ție mă plec:
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea (25 decembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Crez
dedicație domnului Marin Mogoș
Prietene, fără să-mi ceri,
Am împărțit cu tine aerul, apa,
Lumina, timpul, spațiul!
Și, chiar dacă nu te-am văzut,
Eu am crezut în tine,
Așa cum cred
În tot ce a desăvârșit Dumnezeu pe Pământ!
Știu că ai existat în conștiința mea,
Așa cum știu că există nemărginirea:
Răsăritul și tihna,
Clipa și eternitatea!
Ți-am confirmat Prezentul,
Ca legitimitate
A dreptului tău la speranță
Și ca șansă a fericirii!
Și a fost magnific!
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea (ianuarie 2016)
Adăugat de Marin Mogos
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Iubire, dintre toate comorile de pe Pământ, eu pe tine te-am ales, pentru că ești frumoasă, deșteaptă și bună! Aura ta mă-nvăluie ca o cupolă cu două acoperământuri: lumină previzibilă și culoare enigmatică! Adesea, eu nu sunt vrednică de aura ta! De aceea, te rog, Iubire, pune-mă într-o silabă a ta, sau, măcar în litera I! Închide-mă într-un ungher neștiut de nimeni, ca să nu mai pot ieși de acolo niciodată! Pe urmă, lasă-mă să mă insinuez, printr-o revărsare de gând, în darurile pe care le oferi permanent: în colțișorul de pâine, pe care-l dai copiilor sărmani și în visurile lor întru izbândire; în țelurile curate ale oamenilor; în cuvinte; în căutări; în crezuri; în mireasma salcâmului și în cântul privighetorii; în toate răsăriturile și în toate asfințiturile acestui Pământ! Și, pentru că Dumnezeu m-a făcut din tine, Iubire, lasă-mă să te iubesc la infinit și până dincolo de infinit!
Iulia Mirancea în Du-mă cu tine la capătul lumii (10 decembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Iulia Mirancea despre visare, adresa este: